8,329 matches
-
ascuțit al securistului observă cum spre masa lui din colțul Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și mai mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care stătuse depozitată o perioadă foarte mare de timp. Când se sfârșește un război nu ne dăm seama cât de mult am îmbătrânit, și noi, și lumea în care trăim: avem nevoie de o piesă de mobilier sau de o pălărie de damă pentru a percepe trecerea timpului. Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam ai dreptate, Pâcule. Aista-i fumul hornului de la Crâșma din drum. Ii semn că Măriuța are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scurtă? Păi cui nu-i lasă gura apă după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul? a răspuns moș Dumitru, trăgându-și pălăria pe frunte, să nu-i vadă Pâcu unda de râs din colțul ochilor. Il știa pe Pâcu arțăgos când venea vorba de luleaua lui și de aceea îl lua peste picior ori de câte ori îi venea la îndemână. Lasă tu luleaua mea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole... Vizibil mulțumit, moș Dumitru și-a tras pălăria pe frunte și a înaintat către tejghea, salutând mușteriii aflați la câteva măsuțe. Apoi s-a adresat crâșmarului: Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întâmplări și poate ne-om mai nimeri - aici la Crâșma din drum - și le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta, au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au ajuns, Zoița o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
jupâne, iar de plătit îi plătești dumneata. Atunci, la transportul următor îți fi șase în loc de patru... Da, jupâne. Așa a fi mai ușor și pentru noi...Ne mai ajutăm la drum greu... Odată cu ultimul cuvânt, moș Dumitru și-a îndesat pălăria pe cap și, făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am deprins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aproape tiptil din ogradă, să nu prindă bunica de veste. Si tiva, băiete! Gospodăria rămânea în seama bunicii. Când se întâmpla - și asta foarte rar - să nu plece la baltă, îl găseai ziua în amiaza mare întins pe prispă, cu pălăria pe ochi, să nu-l supere lumina, și somn băiete! Cum s-ar spune, tot pește. Da’ nu caras, nu crap, nu plătică, ci somn - l-a întrerupt moș Dumitru. Dar Pâcu s-a făcut că nu aude. A povestit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lumea s-o săturat de treabă și el doarme.” Nu sfârșea de spus tot ce avea pe suflet și pornea ca o vijelie prin ogradă, să termine treburile, dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn și ridica ușor pălăria de pe ochi. Privea apoi așa, pe furate, în direcția de unde venea turuiala bunicii, dar nu scotea o vorbă. O făcea pe mortul în păpușoi.In zilele când bunicul pleca la baltă, eu și cu frații mei abia îl așteptam să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să dea cu el de pământ
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au tras la umbră, dondănind cu glasuri joase. Pentru majoritatea lor frumusețile din jur erau lucruri obișnuite. Nu și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început să cerceteze cu ochi visători tot ce îl înconjura...Covorul de flori de pe costișă i-a reținut atenția cel mai mult...Moș Dumitru îl urmărea plin de curiozitate. „De când îi Pâcu așa de retras și tăcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să zici, dacă nu mă înșel. Aista să fie păcatul meu și altele să nu am, Dumitre. Uite că m-ai luat cu vorba și nu mi-ai spus ce vezi. Adevărul este că acoperișul crâșmei stă nu știu cum...Ca o pălărie pusă pe-o ureche de un flăcău fercheș - a răspuns Pâcu, chicotind poznaș. Asta cam așa-i, Pâcule, și am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu se observă depunerile de pe guler. În schimb, ciorapi gri și pantofi gri se găsesc pe toate drumurile. Îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie - vă las să ghiciți de ce culoare - și se oprește în fața unei oglinzi uriașe. E foarte mulțumit de ceea ce vede: un bărbat pe care-l așteaptă un viitor fericit. Peste o săptămână. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în care Fernando vrea să se conformeze, ușa de la salon se crapă. Fetele simt frisoane peste tot și sparg, sincron, câte un balon de gumă. Două dintre ele, mai năsoase, se umplu de gumă pe față. Lionel intră, își scoate pălăria și face o reverență către fete, ca un latin lover ce este. Un oftat de admirație se aude din douăsprezece silicoane: în WC-ul trenului, Lionel și-a lipit o mustăcioară și și-a dat părul - mă rog, ce i-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din douăsprezece silicoane: în WC-ul trenului, Lionel și-a lipit o mustăcioară și și-a dat părul - mă rog, ce i-a rămas din el - cu briantină. Cu un gest ca dintr-un musical de pe Broadway, Lionel își aruncă pălăria spre cuier. Pălăria plutește prin aer, ratează cuierul și cade pe parchet. Un Ah! dezamăgit - ca la ratarea unei lovituri de la 11 metri - se aude de pe margine. Impasibil, Lionel își scoate parpalacul și, cu același gest dezinvolt, îl aruncă spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în WC-ul trenului, Lionel și-a lipit o mustăcioară și și-a dat părul - mă rog, ce i-a rămas din el - cu briantină. Cu un gest ca dintr-un musical de pe Broadway, Lionel își aruncă pălăria spre cuier. Pălăria plutește prin aer, ratează cuierul și cade pe parchet. Un Ah! dezamăgit - ca la ratarea unei lovituri de la 11 metri - se aude de pe margine. Impasibil, Lionel își scoate parpalacul și, cu același gest dezinvolt, îl aruncă spre cuier. Parpalacul plutește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sharon Stone. Așa că Matilde nu mai are, nici ea, nimic de ascuns pentru Lionel. Violent, viitorul francez o smulge pe Matilde de pe scaun. Dansează cu ea tangoul până la capăt, după care se îndreaptă spre ușă. Din mers, Fernando îi pune pălăria pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul și ia un costum de pe umerașul cel mai din dreapta. Nu vede nici o cută pe cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sicriul începe să coboare. Proprietarul vede pe un monitor cum intră în cuptor. Flăcările încep să-l ardă. În acel moment, îi sună mobilul. Răspunde cu cel mai duios glas posibil: Da, iubito, vin acum! Cum o să uit? Își pune pălăria pe cap și iese valvârtej din showroom. În timpul ăsta, Lionel începe să transpire abundent. Abia mai poate respira din cauza fumului. Din disperare, începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără să-i mai pese de urmări. Zâmbește cât poate de tare în oglindă. Zâmbetul se lățește nefiresc de mult. Noroc că se lovește de urechi și revine la un zâmbet normal, de nemuritor. Se salută cu două degete la pălărie, ia punga cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la intrare. Aruncă punga la ghenă și ia liftul. Iese din lift. Pentru prima oară de când s-a mutat în acest bloc, privește curios spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]