44,744 matches
-
găsește puteri să compare situația diatei cu obscuritățile lui Kant, care e dificil din exces de preciziune. Tot el îi face nevestei un curs scurt de filosofie în patul conjugal, scenă rămasă de pomină. Apoi se miră că ea îl părăsește pentru un ins mai primitiv și mai monden. Vorba lui Pirgu: "cu astea (cu lecturile), te usuci". Că veni vorba de Craii de Curtea-veche, ei se refugiază în secolul al XVIII-lea ignorînd operele dintr-al XIX-lea. Odată cu Revoluția
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui gol care se cască. Credeam că sunt Anteu Am ieșit pe scena-n care Se jucase rolul meu
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine al sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai vroia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele ruine ale durerii, părând doar preocupat să nu-mi cadă cumva mâna de pe behindul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci, că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
din satul cel mai apropiat, în fața unui pahar de gin, un bătrân localnic, foarte conștient de lașitatea cu care bogătașii excentrici își abandonează, în Anglia și aiurea, animalele de companie." , Ce face o panteră, un mascul de panteră, să zicem, părăsit pe meleaguri străine de stăpânul cinic sau inconștient?", m-am întrebat, și Fiona s-a întrebat o dată cu mine, intrând bucuroasă în acel joc al imaginației din care (eu știu asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Roșiori. Mai târziu, e decorată de Regele Ferdinand și primește epoleții de general. Regina iubește atât de mult armata, încât, după încoronare, la întoarcerea în București, și-a pus uniforma de Roșiori. La paradă, când a trecut regimentul său, a părăsit tribuna oficială și s-a dus să-l întâmpine, călărind în fruntea unității. Nepoată a țarului Alexandru al II-lea, vară primară a lui Nicolae al II-lea, cel executat, împreună cu topată familia, de către bolșevici, Regina Maria se interesează continuu
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
orice văzut și nevăzut. Așa poate să fie mișcarea mierii în albine Și încă și mai mult veghea în veghe A băii inimii ajunsă în lumea cealaltă Învățând abia acum să bată. 4 De pretutindeni Totul e nimeni Ce-mi părăsește Lacrimi pe pinteni. Priviți, călărețul S-ar spune că-i mort Dar duhuri îl poartă Și-n mine îl port. Rămâneți în vârste Verbe, și-mi vorbiți, Sublimă risipă, Îngeri mie năimiți.
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Ionathan X. Uranus, în "Radical", Craiova, nr. 3, aprilie 1929) Uranus s-a legat și de V. Cugler. Un text, Eu și miracolul, are un moto semnat Apunake. Psihanaliza (,apa minunată care miroase a psihoanaliză" - Duhurile balneare), suprarealismul sunt deseori părăsite în compoziții lucide. În ele apar și traume psihanalizabile, de o cruzime tulburătoare. Una este apropiată de aceea expusă de Aglaja Veterany în De ce fierbe copilul în mămăligă: "Moș Grămadă se supără foarte amar și puse copilul să fiarbă într-
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
al cafelei, miros care-l dezmierda de fiecare dată când se scula, de când trăia fericirea noii sale fericiri. Se sperie iarăși îngrozitor: crezu că s-a întâmplat ceva cu marea sa dragoste sau că - Doamne, nu! - aceasta l-ar fi părăsit. Totuși, ceașca se afla la locul ei pe tavă, numai că nu mai emana nici un miros. Când nici loțiunea de după ras și nici măcar izul particular adorat al femeii nu-l mai simți, își dădu seama că și-a pierdut și
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
Gilda. Avea tăria femeii neînfrânte. Inflexibile. Și cu alte prilejuri avusese comportamente asemănătoare. își aminti de disputa din cimitirul particular, de încrederea ei oarbă în protecția Domnului. Ataca pe mai multe fronturi, cădea, revenea, căci nu era niciodată dispusă să părăsească lupta: chiar și-atunci, când se retrăgea strategic, să-și deruteze adversarul. Acum, Codru descoperea o altă fațetă a personalității ei. Deși se strecurase într-o proprietate particulară, s-o detoneze dinăuntrul ei, nu i se părea că săvârșise o
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
Am văzut-o o singură dată supărată. În timpul unei ședințe de redacție, cînd, intrînd în dispută cu Nicolae Manolescu, Adriana Bittel, pentru a evita o ceartă provocată de irascibilitatea crescîndă din aer, s-a ridicat brusc de la masă și a părăsit încăperea. Efectul acestei ieșiri neprevăzute a fost cu mult mai mare decît cel pe care l-ar fi avut o ceartă propriu-zisă: Nicolae Manolescu a pus capăt ședinței, simțind el însuși că, prin tulburarea Adrianei Bittel, ceva din atmosfera încăperii
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Înțelese că momentul lecturii poemului trebuia amînat, fără condiții. - Bine, inimioara mea, dar noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut avea copii, ai uitat? bîigui Hansi. - De ce, Hansi, ai părăsit biserica catolică? Că de cînd ai părăsit-o, de atunci m-a părăsit și pe mine Dumnezeu. - S-a întîmplat acum patruzeci de ani, cînd mi-au degerat picioarele în Rusia și-am crezut că mor, nu-ți mai amintești
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
fără condiții. - Bine, inimioara mea, dar noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut avea copii, ai uitat? bîigui Hansi. - De ce, Hansi, ai părăsit biserica catolică? Că de cînd ai părăsit-o, de atunci m-a părăsit și pe mine Dumnezeu. - S-a întîmplat acum patruzeci de ani, cînd mi-au degerat picioarele în Rusia și-am crezut că mor, nu-ți mai amintești? - Nu e bine! }i-ai întors fața
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut avea copii, ai uitat? bîigui Hansi. - De ce, Hansi, ai părăsit biserica catolică? Că de cînd ai părăsit-o, de atunci m-a părăsit și pe mine Dumnezeu. - S-a întîmplat acum patruzeci de ani, cînd mi-au degerat picioarele în Rusia și-am crezut că mor, nu-ți mai amintești? - Nu e bine! }i-ai întors fața de la Dumnezeu și de aia ne-
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
a îmbrăca în alb un negru în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea unduind sub licuriri mîna însemnată de neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea părăsind arborii într-o desfrunzire, iarna pustie de nea nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
eu." Dar aceste rânduri (în care memoria pare doar anticamera deznodământului, autoarea socotindu-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate. Fiindcă Dina Georgescu a refuzat până în ultima clipă să capituleze. Deși vederea aproape c-o părăsise, continua să citească și să scrie cu ajutorul unei lupe, nimeni și nimic neizbutind să-i stingă ori să-i drămuiască pasiunea pentru literatură. De altminteri, îndârjirea rămâne caracteristica unei existențe care aparent avea totul pentru a se împlini, dar a
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
vorba nu-mi mai este rudă talpa mea nu mai asudă aici am iluminări un sobor de lumânări tot în totul este bine: niște carne cu suspine mă dau Doamne la străbuni s-adun viermele din pruni că decând sunt părăsiți stau cu mugurii plesniți supți de îngeri viermuiți stau în praf și stau în nor doar aici sunt roditor: am și plâns și am și geană fața mea e o icoană eu spun crude - și sunt coapte eu spun ziuă
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Cerul pare o mare limpede pe care plutește o minge de aur. Rândunelele ciripesc fericite. Frumoasa zână își scutură pletele aurii împrăștiind macii mai roșii ca sângele. Dar în calea ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai las un timp soarele și lumea asta omenească. Vara a fost fericită. Florile au zâmbit. Copacii și-au prins cerceii roșii ai cireșelor. Un curcubeu
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
de pe chip/ aruncată nevăzătorilor". Așezarea pe cruce înseamnă pentru Bucur Demetrian viața de zi cu zi și imunitatea pierdută în contra cruzimilor și primejdiilor istoriei, dar și nevoia de resurecție și eliberare a inimii din temnița suferinței fizice, a patimilor fiului părăsit de Tatăl: "e toamnă/ sapă un tunel/ cârtița întunecată/ prin țesătura de globule și/ firișoare de sânge pulsând mai stins cu lumina grea/ a soarelui/ și nu-i nimeni în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
-se, în chip de umbră onirică, surdă la apelul comunitar, poetul are puterea să arate cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ta & faptul că nu știi ce să faci cu mâinile Presate de sunetul pe care abia îl auzi are legătură cu superproducțiile aburului ieșit din canale aburul repezit ca o floare fantastică să devoreze iarna foșnetul ăsta nu te-a părăsit niciodată se lărgesc luminile peronului subteran zgomotul pașilor crește spre uși când bucățile mari de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă prezentă vezi auzi simți gândurile futute Precul e un trotuar jupuit o dată cu distanța
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
vorbit, zîmbind enigmatic, despre existența scrisorilor lui Brumaru și m-a întrebat dacă nu le-aș putea publica eu în ,Viața Românească". Nu puteam. Nu doar fiindcă s-ar fi speriat alde Got, ci fiindcă nu peste mult aveam să părăsesc revista aceea de care eram cîndva atît de legată. Dar cred că a fost infinit mai bine că ele au apărut în România literară. Întîi pentru că andrisantul a fost de-al casei. Apoi pentru că visul lui Brumaru de a deschide
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Emil Brumaru La ce Șerban, la care Foarță Să-mi mai descriu tristețea mea? Mi-e sufletul precum o scoarță De op tratînd despre lalea, Lalea cu ceapa otrăvită Ca inima unui baron Ce părăsit de-a sa iubită Pleacă spre Africa-n balon Și-acolo, într-o oază pură, C-o carabină tip Flobert Împușc-un palmier în gură, Se-ntoarce și-l mănîncă fiert În vechiul său castel cu stafii Subțiri prin aerul
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11834_a_13159]