35,668 matches
-
o inimă blajină.Când te privi de-aproape păreai neterminată;Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare.Cum te dorea să fii motiv de venerare,Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată.Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii,În păr un miez de noapte prins într-o peruzea,Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o steași pânza de-ntuneric o rupe în fâșii.... XXV. SĂRUTUL, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
din nou altare,cutremurându-mă, să te iubesc.... XXVI. ÎNTR-UN PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Cu gândul rezemat de-o așteptare, respiră-mă din floarea de salcâm- în părul meu o pată de culoare din curcubeul unui alt tărâm. Neliniștea împarte pe din două cât mă silabisești ca pe-un descântec; învață-mă ca pe o slovă nouă și cântă-mă în necântatul cântec! Culege-mă din boabele de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cântă-mă în necântatul cântec! Culege-mă din boabele de rouă când dimineața înflorește-n noi și-așează-mă, cu mâinile-amândouă, într-un prezent trăit de amândoi. Citește mai mult Cu gândul rezemat de-o așteptare,respiră-mă din floarea de salcâm-în părul meu o pată de culoaredin curcubeul unui alt tărâm.Neliniștea împarte pe din douăcât mă silabisești ca pe-un descântec;învață-mă ca pe o slovă nouăși cântă-mă în necântatul cântec!Culege-mă din boabele de rouăcând dimineața înflorește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
sărută-n taină căprioare, să simt cum iarba-‛nfiorată geme. În pumnul tău aș locui, o vreme, de tine să mă simt la sân purtată precum o mierlă care-a fost vânată și stă rănită printre crizanteme. Aș locui în părul tău, o vreme, s-ascult cum vântul șuieră prin crânguri; tu, scuturându-ți tâmplele de gânduri, să îmi reciți în șoaptă mici poeme. Aș locui sub pașii tăi, o vreme, să-mi poți reda odihna unui drum, iar norii grei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
când o sărută-n taină căprioare,să simt cum iarba-‛nfiorată geme.În pumnul tău aș locui, o vreme,de tine să mă simt la sân purtatăprecum o mierlă care-a fost vânatăși stă rănită printre crizanteme.Aș locui în părul tău, o vreme,s-ascult cum vântul șuieră prin crânguri;tu, scuturându-ți tâmplele de gânduri,să îmi reciți în șoaptă mici poeme.Aș locui sub pașii tăi, o vreme,să-mi poți reda odihna unui drum,iar norii grei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ochi de vultur mulțimea celor care trec prin postul său de control. Ceea ce vedeam erau figurile derutate ale unor mărunți funcționari, care nu înțelegeau, în mod evident, nimic din ce li se întâmpla. Câțiva domni cu burtică, niște doamne cu părul în neorânduială erau împinși cu brutalitate de băieți bine hrăniți și mascați ca de paradă în microbuzele ce urmau să-i transporte la sediul Poliției, unde superprofesioniștii interogatoriilor îi așteptau nerăbdători. Când am auzit capetele de acuzare, m-am dezumflat
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
i c a r ă s u n ă pretutindeni În jurul meu. Nimeni nu mai știe În ce limbă se cântă, Însă asta contează atât de puțin acum. Aburii se ridică din podeaua Încălzită, fumul de țigară se Împletește cu părul fetelor și desenează gri. În Valencia soarele se ridică, parcă pentru a le aminti oamenilor că mâine este o nouă zi. Obosiți, ne Îndepărtăm spre hotelurile noastre mâncând clasica shaormă. Încă o noapte de distracție sălbatică, Încă o n o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de ani, se arăta stăpân pe trupul lui. Fusese ceea ce se numea un bărbat bine la viața lui. Munca intelectuală Îi menținea vigoarea fizică până după ieșirea la pensie. Faptul că Maria nu-i dăruise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-și clăbucea fața când auzi soneria. Apucă un prosop, se șterse de spumă, Îndreptându-se spre ușa de la intrare. Niciodată nu ar fi primit pe cineva Într-o stare ce-ar fi trădat desconsiderația. Își trecu la repezeală pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al părăsi, pentru câteva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să ne gândim că ceva nu este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nr.9, București, În care, salonul mare arăta ca un depozit de carte. Acolo am avut privilegiul să văd o bună parte din colecția sa, precum: cana de ceai și lingurița de argint a lui Eminescu, rochia și agrafa de păr a Veronicăi Micle, cartea de vizită a lui Titu Maiorescu, prin care Îl invita pe poet să citească poezia „Luceafărul”, În salonul său din Strada Mercur nr.1 și, În special, ultima strofă din poezia Luceafărul, În redactarea prefinală, din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
degetul arătător/ mai spre seară o să ies în grădină/ dar nu pentru mult timp/ cât să formez niște numere de telefon/ cât să fiu sunat înapoi// voi reintra în casă lăsându-mi șlapii la ușă/ trecându-mi o mână prin păr apoi peste față/ apoi dând drumul mâinii într-unul din buzunare/ strângând pumnul așa cum se strânge un pumn/ într-o duminică seara la treizeci de ani// mi-am ținut capul pe genunchi/ am deschis gura am închis-o repede/ m-
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
frământ ca pe o cocă recalcitrantă, care nu vrea să crească. Consimțisem să fac asta, în La Coste. Devenise fierbinte și suplă, darnică în plăceri intelectuale și în îmbrățișări mai puțin eterice. La început slăbuță și jenată, și-a desfăcut părul, a dat frâu liber suspinelor și s-a umezit, și-a însușit preludiile care dau profunzime și vigoare iubirii. Uneori era trandafirie, Sensible, complet trandafirie, din cap până în picioare, goală și mai mult decât goală, pentru că se împodobise pentru mine
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Apoi sunt frecate cu săpun, pe care fabricile de ulei din Marsilia ni-l trimit cu șlepul, după care sunt bătute și clătite cu multă apă. Am cultivat imensul teren de pe culmea colinei din spatele clădirilor ospiciului. Am plantat spaliere cu peri și viță-de-vie, meri, cireși și corcoduși. Avem legume din plin. Unii dintre bolnavii melancolici au o adevărată pasiune pentru grădinărit, care le calmează spiritul deranjat. Furioșii nici nu intră în discuție. Unul dintre călugării de la Saint-Jean-de-Dieu a fost omorât cu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Vortex Temporum, de data aceasta în versiunea ansamblului "Court-Circuit" condus de Pierre-Andre Valade. O versiune ce a mizat în primul rând pe slujirea elementului vizual, dansant și abia apoi pe sensul și detaliul sonor. De aici probabil senzația trasului de păr din zona secțiunii de aur, acolo unde se prepară repriza ori din cadența finală atașată Codei, care se prelungește peste măsură, aidoma oficierii unei torturi ce numai anunța, fără a pronunța, iminenta moarte. 3) Bella Figura, un colaj alcătuit pe
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
și substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru" a fost înregistrat de Fr. Damé, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
o aroganță constantă de care nu avea să scape toată viața. Pe deasupra, avea apucăturile simandicoase ale unui filfizon tipic, îmbrăcîndu-se cu o grijă vestimentară mergînd pînă la scliviseală. Purta inele pe mai multe degete și avea grijă să-și întrețină părul după ultima tăietură a modei. Confirmîndu-l avant la lettre pe Nietzsche, a cărui repulsie față de filosofi avea să-l facă pe neamț să scrie că gînditorii speculativi suferă în mod cronic de indigestie, mînzul acuza simptomele unei boli de nutriție
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
prea învățat cu marile victorii, și temându-mă că mai mult decât rezistența eroică din preliminarii a urmașilor lui Ulise, nu se putea - (insistând mai mult pe devotament) -, ratasem lovitura, eu, care de obicei le nimeresc... Lăsasem titlul, în doi peri... Dar n-a fost să fie Termopile, dezastrul celor 300, în cap cu eroul, cu leonida - a fost Salamina!..., biruința istorică, nebunia lui Xerxes, înfrânt, bătând cu vergile marea, Helespontul, că-i înecase corăbiile... Victoria, decapitată, de la Luvru, o fi
Pe moment by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10559_a_11884]
-
contribuit magistral la completarea imaginii regretatului poet Grigore Vieru. ÎN VESTIARUL INIMII Mă uit la tine anonim și mă povestesc. Mai eram eu în preajma, prăfuit că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE De din tine am picurat a răi pe muntele de turcoaz, când soarele mucegăise de singurătate, proptit în diminețile ochilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață poate cu femeia aceea În fiecare seară poetul îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din 18 septembrie 2006, Carmen Dragomir a avut un dialog relevant pe această temă cu Ion Cristoiu. La întrebarea, știe, țoapa, că e țoapa, răspunsul a fost ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rele dai sigur de belea. Viața e făcută cam așa: bărbaților le place să se asocieze în jurul unui SECRET, iar femeile adoră să îl afle cât mai repede. Dalila a descoperit secretul lui Samson, a cărui putere constă în lungimea părului sau. Marile secrete, privind ritualurile în lojele masonice, au fost dezvăluite de un ziarist care frecvență, din întâmplare, pe domnișoara Caron, actrița la Operă din Paris, amantă unui important membru mason, prin secolul al XVIII-lea. Actrița Marilyn Monroe, amantă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]