1,307 matches
-
monstruoase și introduceau în burdihanele lor cantități uriașe de mâncare și de băutură. Mircea s-a uitat la mine și a văzut cât de mult sufăr, a văzut limpede pe fața mea refuzul de a subscrie și de a fi părtaș la o asemenea inițiativă. Mircea, mi-e rău, te rog, vreau să plecăm de aici. M-a luat de mână și m-a ajutat să escaladez panta până la nivelul drumului. Credeam că ești mai deștept, măi, tăntălache! a concluzionat el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dedat unui cult idolatric, un loc de Întâlnire pentru asasinii lui Cristos, un loc de pierzanie !” (Omilii Împotriva evreilor ; <endnote id="cf. 516"/>). Un alt text neotestamentar, Apocalipsa Sfântului Ioan, Îi prezintă pe „cei ce-și zic iudei” ca fiind „părtași la sinagoga Satanei” (Apocalipsa 2, 9 și 3, 9 ; <endnote id="cf. 240, p. 84"/>). Această sintagmă s-a bucurat de succes, pentru că punea cele două religii În poziții antagonice : dacă biserica este „Templul lui Dumnezeu”, sinagoga trebuie să fie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
căruia mă consum atât în persoană cât și în bani. Din acest motiv, cerea Sf. Congregații și Pr. General permisiunea de a se reîntoarce în Italia și de a-l lăsa ca Vicar pe Pr. Gregorio de Magistris d’Alatri, părtașul său de misiune. Permisiunea i-a fost acordată. Pr. General l-a propus ca succesor al său și Ministru Provincial de Orient pe Pr. M.ș Giovanni Battista da Luco, iar Sf. Congregație, în sesiunea din 1 septembrie 1643, l-
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
rezoluția adoptată de întrunire ca s-o aprobe, era o răscoală. Acei dintr-înșii care nu scăpară prin fugă fură arestați în somnul lor, parte din ei maltratați, alții desțărați peste Dunăre. Poporul, pe care nu știuseră să-l facă părtaș la mișcarea lor, rămase nepăsător. În Țara Românească, unde fierbeau aceleași nemulțumiri, mișcarea fu bine organizată, conducătorii ei îi asigurară concursul poporului și al unei părți din armată; ea avea de scop desființarea Regulamentului și înființarea unui regim constituțional, pe
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a înfăptuirilor profesionale și familiale. Cred că, cu mici excepții, aveți toate motivele să vă mândriți cu tot ceea ce ați realizat și să parcurgeți cu demnitate drumul până la încheierea activității. Noi, dascălii, ne mândrim cu clasa voastră și ne simțim părtași la reușitele voastre profesionale și sociale. În calitate de părinte spiritual, mă bucur că vă revăd aici, vă prețuiesc pentru că vă iubiți școala și reveniți mereu să o vedeți, că mulți dintre voi v ați adus copiii să învețe la școala care
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care i-a dat pe femei și ne-a invitat să petrecem o noapte la „cabaret“, pe cheltuiala lui, desigur. Invitația lui a fost motivul pentru care ne-am prelungit șederea pe meleagurile lui Pablo Neruda, astfel că am devenit părtașii unei serii de lăudăroșenii care a durat destulă vreme. Într-un final, omul a mărturisit inevitabila problemă (lipsa de fonduri), ceea ce Însemna că trebuia să ne amînăm vizita În acel loc de divertisment extrem de interesant, dar, În schimb, ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pentru atâta amară și profundă suferință pe care Dumnezeu a îngăduit-o pe acest pământ românesc, nădăjduim că Tatăl Ceresc se va și milostivi de neamul acesta, care a dat atâția martiri, în pofida numeroaselor păcate la care ne-am făcut părtași de-a lungul veacurilor. „Noi n-am avut tinerețe” ne arată conștientizarea, dar și asumarea unei vieți dedicate semenilor și unor principii, fără compromisuri. În „Vecinul care a murit”, poetul ne trimite cu gândul la răsplata cu care, totuși, Iisus
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Acolo Însă, eugeniștii au Încercat să ofere soluții pentru aspirații distruse și nu să construiască semnificații identitare pline de promisiunea necunoscutului, așa cum au făcut eugeniștii români, imediat după război. Din acest punct de vedere, susținătorii români ai eugeniei au devenit părtași la o politică de construire a identității care era mai aproape de cea a Uniunii Sovietice decât de cea a țărilor vestice. În timpul perioadei interbelice, eugeniștii sovietici au Încercat să definească Omul Sovietic, În acord cu legile evoluției și determinismului ereditar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
de a depăși anumite limite ale vitezei, ale posibilităților tehnice, un fel de propensiune către un gen de acrobație instrumentală care, în fond, face deliciul publicului, de ce să ne ascundem după degete? Publicul este un copil care dorește să fie părtaș la o aventură, nu numai spirituală, ci, de multe ori existențială, fizică, cu pericole, cu riscuri pe care "eroul" de pe scenă trebuie să le învingă, cu cât își asumă riscuri mai grave, cu atât victoria este mai prețioasă. Recunosc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
după dumnezăiasca plăceare, carele în zilele ceale veselitoare cântându-se, bucurie mare aduci noao, și având zilele învierii Domnului au înviiat noao gândul, și ne face mai sârguitori la dumnezăiasca slavoslavie. Și sfârșindu-se cartea aciasta la pogorârea sfântului Duh, părtaș cu adevărat face pre toți pravoslavnicii dumnezăescului Duh".85 În finalul acestui portret al creștinului ideal, remarcăm, din nou, raportarea la cărțile "mai denainte" (așa cum va fi receptată și mai târziu, de Iacov, Mitropolitul Moldovei, în scrisoarea sa către cititorii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai în vârstă decât mine, pe care eu nu mă sfiesc să-l numesc „cel mai drept” dintre oamenii acelor vremuri, l-au silit, cu samavolnicie, împreună cu alții, să condamne la moarte un concetățean, în intenția de a-l face părtaș la guvernarea lor, de voie sau de nevoie. Socrate însă nu s-a supus, gata mai degrabă să înfrunte orice primejdie decât să devină complice la faptele lor nelegiuite. Obligat să asiste la toate acestea și la altele de același
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întemeierea unei cetăți? Deloc alta - zise el. Astfel, fiecare îl acceptă pe un al doilea, avându-l în vedere pe un al treilea și având nevoie de al patrulea, iar strângându-se mulți într-un singur loc spre a fi părtași și a se întrajutora, ne fac să dăm sălașului comun numele de cetate, nu? Întocmai. Fiecare dă ceva altuia, dacă așa stau lucrurile, sau ia ceva, socotind că este mai bine pentru sine? Desigur. Haide deci - am spus eu - să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
relațional, care se definește tocmai prin felul în care face legătura dintre lumea acțiunii umane și cea a principiului unificator pe care acțiunea îl manifestă fără a-l aduce vreodată la claritatea vizibilității. Acest intermediar - grație căruia omul poate fi părtaș la divin - este sufletul. Grija față de suflet e în ultimă instanță atenție, disponibilitate, responsabilitate și discernământ. Or, toate acestea nu sunt doar virtuți individuale, ci și virtuți publice. Această formare de sine presupune în primul rând o fundamentare onto-cosmologică, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
la relațiile personale care ne transformă; și se referă la o împărtășire reală între credincios Și Hristos. Dar este o împărtășire inegală. Îi dăm lui Hristos păcatele Și mortalitatea noastră, iar El ne dăruiește neprihănirea Și slava Sa, ne face părtași la suferințele Lui ca să ne bucurăm și de slava Sa cerească (I Pt. 4, 12-14). Din când în când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința este parte a unui întreg mai mare. Este legătura dintre
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
le respinge prezența Și chemarea Și îi supune la suferințe. „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca Și cum vi s-ar întâmpla ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
puneți întrebări și după aia trecem mai departe. Și noi știam [că] trebuie să trecem mai departe [...]. Știam că Ceaușescu e de fanfaronadă, dar asta-i treaba" (M.L.). Copiii departajau ceea ce era real de ceea ce trebuia doar mimat, fiind uneori părtași la paradoxale acte de justiție publică, așa cum au fost ele posibile imediat după căderea regimului: "[după 1989], marea revoluție la liceul Roman-Vodă [...] a fost [alegerea ca] director a secretarului de partid al școlii [deși el preda materiile cele mai politizate
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a Maicii Domnului”, a existat o alta, și o alta ă Gestul spătarului Costache Ghioca de a ridica biserica pe pământul răzeșilor putea pleca și din credința că aceștia vor ști să o apere, erau credincioși și muncitori (au fost părtași cu munca). Să nu uităm că de ceva timp (1859) era domnitor Alexandru Ioan Cuza care pregătea secularizarea averilor mănăstirești și că se apropia Războiul de Independență (1877) pentru care trebuiau pregătiți toți moldovenii. La data aceea, poporul român era
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ori eternitatea. Gabriel Galtoi (Colegiul Tehnic Gheorghe Magheru - Tărgu Jiu) Nu am avut norocul să nu trăim timpuri “interesante”. Poate, dacă am putea să fim doar spectatori ai timpurilor, dar nu avem condiția divină, nici măcar a unor semizei; rămănem doar părtași ai celei umane: undeva între pămănt și stele. Care mai este șansa noastră ca oameni într-o lume care pare din ce în ce mai greu de înțeles și în care este din ce în ce mai greu de găsit o direcție, care să nu ne lase cu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
-i putea oferi mai multe explicații lui Scapin: Scapin (4) Ei, și unde-i nenorocirea? Octave (4) Vai! Nu cunoști pricina neliniștii mele? Scapin (5) Nu. Dar depinde de dumeavoastră s-o aflu curând. Și știu să alin, să fiu părtaș la suferințele celor tineri. Urmează, din partea lui Octave, o cerere de Rezolvare-Pn4 ce va permite introducerea temei "vicleniei", altfel spus controlul teatral al intrigii deținut de către valet care reprezintă, de fapt, întreaga temă a piesei: Octave (5) Ah, Scapin, dac-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Constantinescu, Floria Capsali - rămânând de adăugat Mircea Eliade (după propria mărturie) și, desigur, Petru Comarnescu. Într-un comunicat de presă din mai 1932, printre inițiatori mai sunt anunțați Haig Acterian, Ion Călugăru, Mihail Sebastian, Marcel Iancu, chiar și viitorii inamici, părtași mai târziu la distrugerea grupului, Zaharia Stancu și Sandu Tudor. Tot jurnalul lui Petru Comarnescu arată auspiciile care au inspirat asociația; s-ar fi dorit „constituirea unui sindicat intelectual [...], mai curând o asociație de filosofie, arte și litere”, propunându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
1984; Carusel, pref. Nicolae Manolescu, București, 1989; Fiesta, București, 1990; Demon între paranteze-Demon in Brackets, ed. bilingvă, tr. Dan Duțescu, pref. Nicolae Manolescu, București- Londra-Boston, 1994. Traduceri: R. M. Rilke, Poeme, București, 1939, Versuri, București, 1966, Moștenești verdele, Timișoara, 1998, Părtaș cu cerul, Timișoara, 1998; W. Shakespeare, Hamlet, București, 1948 (în colaborare cu Vera Călin); A. S. Pușkin, Poezii, București, 1949, Versuri - Stihi, ed. bilingvă, București, 1964 (în colaborare cu Al. Andrițoiu); N. I. Vapțarov, Poeme, București, 1952 (în colaborare cu Vlaicu Bârna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
luciditate ironică. În narațiunile din Efectul de ecou controlat „mișcarea epică” se eliberează și se adâncește. Autorul iese din text, încearcă să îl explice sau să îl „ascundă”, oricum să-și provoace lectorul, să îl seducă și să îl facă părtaș la cunoașterea mai de aproape a realității. Aici stilul lui I.L. Caragiale se pliază, programatic, peste o lume mediocră și veselă. Și cele unsprezece povestiri foarte scurte din Amendament la instinctul proprietății sunt construite foarte riguros, iar naturalețea lor e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
sustrase din biroul caimacamului și predate lui Napoleon al IIIlea, au determinat protestele hotărâte ale reprezentanților Franței, Rusiei, Sardiniei și Prusiei, cel al Angliei găsindu-se într-o poziție delicată, de a acționa împotriva propriilor instrucțiuni sau de a fi părtaș la ilegalitățile comise. Basily, reprezentantul Rusiei, arăta ca „Sir Henry Bulwer împărtășește părerile noastre, dar este reticent de frica lordului Stratford”. Pe de altă parte, Bulwer avea parțial dreptate de a acuza lipsa de informații veridice care săl ajute să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]