762 matches
-
însuși, nu un substitut al ființei, își ascunde puterea de sens judicativ de a în-ființa, timporizând (în sensul primei timporizări). Se poate crede că tot ce se constituie în orizontul judicativului se mișcă în acest sens pragmatic, al actelor de părtinire, ordonare și autorizare; o asemenea opinie nu este neîntemeiată. Totuși, nu este decât o opinie, care trebuie luată în seamă, dar pentru a indica un fenomen oarecum inedit în orizontul judicativului. Este vorba despre o concentrare a celor trei acte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a asocia forma cu structura. Pe de altă parte, în cazul ideologiei, există o coincidență "topică", generată însă de timporizare, în sensul că forma ca atare, reprezentată de ideologie, este dată totodată cu elementele sale structura ideologiei, altfel spus anume părtinirea, ordonarea și autorizarea. Acestea din urmă, cum știm, survin prin cea de-a doua timporizare; forma ca ideologie, la fel; ambele structura și forma -, așadar, sunt timporizate, adică au o anumită legătură cu individualul și universalul (sensurile proprii subiectului, respectiv
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forma proprie, pentru a le gândi separat și pentru a le reconfigura apoi după fel de fel de criterii, diferite de regulile stricte ale judicativului, deși ele au devenit "ceva", într-o primă instanță, tocmai datorită regulilor de constituire judicativă. Părtinirea survine pe un fond alcătuit din ființări, într-o "lume", în așa fel încât, sub un motiv oarecare, una dintre părți este privilegiată. Părtinirea presupune, cum e firesc, privilegiu: acesta reprezintă scopul pentru care se produce părtinirea, prin urmare face
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului, deși ele au devenit "ceva", într-o primă instanță, tocmai datorită regulilor de constituire judicativă. Părtinirea survine pe un fond alcătuit din ființări, într-o "lume", în așa fel încât, sub un motiv oarecare, una dintre părți este privilegiată. Părtinirea presupune, cum e firesc, privilegiu: acesta reprezintă scopul pentru care se produce părtinirea, prin urmare face parte din "firea" acesteia. Ea nu este ceva anume, adică o ființare oarecare intrată într-o relație cu altă ființare; ea este un act
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de constituire judicativă. Părtinirea survine pe un fond alcătuit din ființări, într-o "lume", în așa fel încât, sub un motiv oarecare, una dintre părți este privilegiată. Părtinirea presupune, cum e firesc, privilegiu: acesta reprezintă scopul pentru care se produce părtinirea, prin urmare face parte din "firea" acesteia. Ea nu este ceva anume, adică o ființare oarecare intrată într-o relație cu altă ființare; ea este un act. Dar, ca act din orizontul judicativului, nu ar fi posibilă fără un suport
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca act din orizontul judicativului, nu ar fi posibilă fără un suport, adică fără un substrat care să o susțină: acesta este chiar partea privilegiată; privilegiul, prin urmare, exprimă o reciprocitate legată de însăși "rațiunea" de existență a celor două: părtinirea și privilegiul. De asemenea, fiind act, părtinirea are nevoie de timp: acesta intervine, desigur, dar nu în sens în-ființător: este vorba, totuși, despre un act; timpul nu în-ființează ceva care, astfel, este părtinirea; el intervine, timporizându-se pe sine (totodată, cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi posibilă fără un suport, adică fără un substrat care să o susțină: acesta este chiar partea privilegiată; privilegiul, prin urmare, exprimă o reciprocitate legată de însăși "rațiunea" de existență a celor două: părtinirea și privilegiul. De asemenea, fiind act, părtinirea are nevoie de timp: acesta intervine, desigur, dar nu în sens în-ființător: este vorba, totuși, despre un act; timpul nu în-ființează ceva care, astfel, este părtinirea; el intervine, timporizându-se pe sine (totodată, cum știm, și subiectul și predicatul, care dobândesc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși "rațiunea" de existență a celor două: părtinirea și privilegiul. De asemenea, fiind act, părtinirea are nevoie de timp: acesta intervine, desigur, dar nu în sens în-ființător: este vorba, totuși, despre un act; timpul nu în-ființează ceva care, astfel, este părtinirea; el intervine, timporizându-se pe sine (totodată, cum știm, și subiectul și predicatul, care dobândesc, astfel, sensuri noi), totuși neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care nu are stabilitate temporală, dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum: dar este vorba despre un caracter indirect, adică de un sens incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că părtinirea, fiind un act, "lucrează" în sensul unei "productivități", al unei eficiențe, al unei energii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum: dar este vorba despre un caracter indirect, adică de un sens incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că părtinirea, fiind un act, "lucrează" în sensul unei "productivități", al unei eficiențe, al unei energii distribuite unei părți dintr-un întreg, parte care astfel devine una privilegiată. Energia actului părtinirii, având ca efect privilegierea părții care primește această energie a actului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că părtinirea, fiind un act, "lucrează" în sensul unei "productivități", al unei eficiențe, al unei energii distribuite unei părți dintr-un întreg, parte care astfel devine una privilegiată. Energia actului părtinirii, având ca efect privilegierea părții care primește această energie a actului înființător, nu poate fi timporizată niciodată, chiar dacă ea este "ceva": de fapt, ea nu este altceva decât puterea de înființare a agentul în-ființător, timp care în-ființează, atâta vreme cât timpul însuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care primește această energie a actului înființător, nu poate fi timporizată niciodată, chiar dacă ea este "ceva": de fapt, ea nu este altceva decât puterea de înființare a agentul în-ființător, timp care în-ființează, atâta vreme cât timpul însuși este "această" ființare, fapt-de-a-fi-"acesta". Părtinirea privilegiantă scoate timpul din funcțiunea sa în-ființătoare, timporizarea căpătând sensul de înființare de sine. Această substituție de funcții este asociată, firesc, cu resemnificarea celor două elemente ale judecății, subiectul și predicatul. Sensurile lor noi sunt deosebit de importante pentru fenomenul substituirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul din funcțiunea sa în-ființătoare, timporizarea căpătând sensul de înființare de sine. Această substituție de funcții este asociată, firesc, cu resemnificarea celor două elemente ale judecății, subiectul și predicatul. Sensurile lor noi sunt deosebit de importante pentru fenomenul substituirii timpului cu părtinirea, în funcția de agent al înființării. Pentru că, astfel, părtinirea care presupune, ca act, ființare, mai bine zis, ființări are o legătură directă cu ceea-ce-este. E drept, înființarea pe care părtinirea o provoacă nu este o în-ființare propriu-zisă, ci o "privilegiere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înființare de sine. Această substituție de funcții este asociată, firesc, cu resemnificarea celor două elemente ale judecății, subiectul și predicatul. Sensurile lor noi sunt deosebit de importante pentru fenomenul substituirii timpului cu părtinirea, în funcția de agent al înființării. Pentru că, astfel, părtinirea care presupune, ca act, ființare, mai bine zis, ființări are o legătură directă cu ceea-ce-este. E drept, înființarea pe care părtinirea o provoacă nu este o în-ființare propriu-zisă, ci o "privilegiere" a unei ființări, o alegere, dintr-o mulțime, a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lor noi sunt deosebit de importante pentru fenomenul substituirii timpului cu părtinirea, în funcția de agent al înființării. Pentru că, astfel, părtinirea care presupune, ca act, ființare, mai bine zis, ființări are o legătură directă cu ceea-ce-este. E drept, înființarea pe care părtinirea o provoacă nu este o în-ființare propriu-zisă, ci o "privilegiere" a unei ființări, o alegere, dintr-o mulțime, a unei ființări anume, căreia îi cedează energie: o energie de act. Odată survenit primul act al părtinirii, în modul cel mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept, înființarea pe care părtinirea o provoacă nu este o în-ființare propriu-zisă, ci o "privilegiere" a unei ființări, o alegere, dintr-o mulțime, a unei ființări anume, căreia îi cedează energie: o energie de act. Odată survenit primul act al părtinirii, în modul cel mai "natural" cu putință, după prima timporizare, în întregul orizont al gândirii, rostirii și făptuirii judicative, părtinirea își impune "regula". Oriunde vor fi părți ale unui întreg, părtinirea va interveni în sens evaluator, plin de corectitudine, desigur
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintr-o mulțime, a unei ființări anume, căreia îi cedează energie: o energie de act. Odată survenit primul act al părtinirii, în modul cel mai "natural" cu putință, după prima timporizare, în întregul orizont al gândirii, rostirii și făptuirii judicative, părtinirea își impune "regula". Oriunde vor fi părți ale unui întreg, părtinirea va interveni în sens evaluator, plin de corectitudine, desigur pentru a dărui privilegiu unei părți. Act fiind, părtinirea nu poate fi, cum precizam, în afara unei prezentuiri: desigur, este vorba
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o energie de act. Odată survenit primul act al părtinirii, în modul cel mai "natural" cu putință, după prima timporizare, în întregul orizont al gândirii, rostirii și făptuirii judicative, părtinirea își impune "regula". Oriunde vor fi părți ale unui întreg, părtinirea va interveni în sens evaluator, plin de corectitudine, desigur pentru a dărui privilegiu unei părți. Act fiind, părtinirea nu poate fi, cum precizam, în afara unei prezentuiri: desigur, este vorba despre prezentuirea unei ființări și a întregului din care ea face
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prima timporizare, în întregul orizont al gândirii, rostirii și făptuirii judicative, părtinirea își impune "regula". Oriunde vor fi părți ale unui întreg, părtinirea va interveni în sens evaluator, plin de corectitudine, desigur pentru a dărui privilegiu unei părți. Act fiind, părtinirea nu poate fi, cum precizam, în afara unei prezentuiri: desigur, este vorba despre prezentuirea unei ființări și a întregului din care ea face parte. Sensul acesteia, prin actul părtinirii, este acela al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plin de corectitudine, desigur pentru a dărui privilegiu unei părți. Act fiind, părtinirea nu poate fi, cum precizam, în afara unei prezentuiri: desigur, este vorba despre prezentuirea unei ființări și a întregului din care ea face parte. Sensul acesteia, prin actul părtinirii, este acela al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament dacă ființările nu s-ar (re)ordona în funcție de partea privilegiată, care, acum, poate lucra în numele întregului său. Oriunde se ivește actul de părtinire, trebuie să se ivească și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte. Sensul acesteia, prin actul părtinirii, este acela al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament dacă ființările nu s-ar (re)ordona în funcție de partea privilegiată, care, acum, poate lucra în numele întregului său. Oriunde se ivește actul de părtinire, trebuie să se ivească și acela al ordonării. Într-un fel, acestea sunt simultane. Oricum, sunt astfel din unghi formal, pentru că timpul prezentuiește ființarea privilegiată și întregul ei, privilegiul intrând în sens numai într-o mulțime ordonată de ființări, care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Orice structură este o mulțime ordonată de elemente, unul dintre ele având "privilegiul" de a lucra în numele întregului. Se întâmplă astfel și într-o structură logică cum deja s-a arătat sau într-una ontologică, socială etc. Condiționarea reciprocă dintre părtinire și ordonare constituie încă un semn al simultaneității lor, adică al timporizării lor concordante și simultane, prin același eveniment (temporal). Dar simultaneitatea a făcut cu putință sensul de structură și, dacă suntem consecvenți, atunci spunem mai departe: a făcut cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizate la fel, adică este vorba despre "poziții" care nu pot intra în sensul propriu decât prin raportare reciprocă, prin poziționare unul față de altul, ceea ce implică o anume reflexivitate, fiindcă cele trei acte trebuie ele însele să fie "obiect" de părtinire și ordonare; desigur, și de autorizare, fiindcă faptul intrării acestor acte în sens le autorizează să fie tocmai ceea ce ele sunt. Structura se prezintă ca o rețea de poziționări ale unor acte care au suportat timporizarea aceeași timporizare și care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formei pe care ele o alcătuiesc. Din prespectiva ultimă, trebuie să observăm că ne aflăm înlăuntrul dictaturii judicativului și că actele în cauză devin instrumente (operații) prin care orice fapt omenesc este pus la locul său ("natural"), adică afectat de părtinire, ordonare și autorizare. Intervenția structurii judicative survenită prin timporizarea secundă este însă posibilă, în acest fel "copleșitor", dacă orice fapt din orizontul de dominație a acestei structuri-forme este subordonat ei. Or, acest lucru nu este posibil oricum, ci numai cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să fie, în fapt (dar paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă; sau măcar să reprezinte, într-un sens strict formal, "impulsul" primei timporizări. Acest fenomen va fi lămurit în cele ce urmează. Oricum, structura-formă care cuprinde cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea cuprinde constrângător tot ce ține de gândirea, rostirea și făptuirea umană; și tocmai pentru că forma, idea (gr.) este gândită și rostită, întrucâtva și făptuită, ea ar putea fi numită cum am facut-o deja "ideologie". Dar acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]