1,724 matches
-
că-mi spui acest lucru, cu toate că eram convins de asta. Ca recompensă, îți dau un sărut pe sânul drept, e atât de mic și drăgălaș! Uite ce cuminte stă sub cămășuță!... și buzele mele dornice îi acopereau sânul cu sărutări pătimașe, în timp ce îi dezveleam bustul, eliberându-l din cămășuță . - Și cel stâng cu ce este vinovat de nu vrei să-l recompensezi și pe el? - Pentru el am un tratament special. Am să-l mănânc cu cea mai mare poftă și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe, că nu voi ataca reduta cu violență. Coboram cu sărutări pătimașe pe abdomen, în timp ce mâinile mi se jucau cu mugurii întăriți ai sânilor. Când buzele au ajuns în zona coapselor, Genny m-a tras brusc de cap, spunând șoptit: - Eiii!!!... Nu !!!... ce-mi faci? Nu acum... E prea devreme să aflu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
cei de azi, avem în viața politică numai oameni politici. Ne lipsește Omul de Stat. Când în platforma putredă a democrației se așează, ales, cel mai cunoscut mincinos pe post de mare lider, competiția socială e un sistem cleios între pătimași și învrăjbiți. Toți promit să aducă Paradisul. Numai dacă sunt votați! Primim vise. Savurăm vise. Adorăm vise. Credem în vise. Cumpărăm aceste vise și adormim cu ele în brațe. Omul politic ne face din vise, un ghem de vise și
UNU PE FAŢA, UNU PE DOS de DONA TUDOR în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358783_a_360112]
-
se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
instinctele lumești. Dar el era un geniu ce nu putea dărui peste măsură iubirea, pentru că arta îi cerea sacrificiu și o dezvelire a interiorului mult mai puternică în pictură, decât în senzualitatea umană. Pentru el acele manifestări legate în iubiri pătimașe nu erau decât eliberări de moment, adevărata lui menire era apropierea languroasă de pânza goală, ce aștepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginația lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberații ce îi umplea golul de femeie
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
cea japoneză - Mulțumiri de inimă românească pentru tot ceea ce face luminos. Cu prietenie, Victor Gh. Stan - Dna. Elena Armenescu: „Aici eu descopăr în mine Universul Un microunivers unic, rătăcitor, activ Ce-l clatină doar visul și dorul inventiv, Iar, urii pătimașe nu-i înțelege sensul. Am lăsat la urmă comentariul unei doamne extraordinare căreia îi mulțumesc pentru onoarea acordată, dar și pentru atenția cu care m-a înconjurat. Este doamna Elisabeta Iosif: "În alchimia frumosului Intr-o zi de toamnă chihlimbarie
TOAMNA POEŢILOR(LANSARE DE CARTE, FLOAREA CĂRBUNE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359063_a_360392]
-
Bătut de timp în nemurire E doar tic-tac al nimănui Din vremea când era iubire Și surzi, și orbi și plictisiți O suspendăm între iluzii Mereu absenți, mereu grăbiți Simțim nevoia de transfuzii Azi, un sărut al altcuiva Mâine, atingeri pătimașe Credem că ne mai pot salva De eschivări atât de lase Cu sufletele fracturate Încă-mpărțim același pat Suntem doar o formalitate O dragostei ce-a decedat AZI, IAR... Azi iar tu m-ai durut un pic, Acolo chiar sub
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 950 din 07 august 2013 Toate Articolele Autorului o lună plină cu brațele încolăcite de gâtul nopții un cer spuzit privirea ta eu râul răscolit în care se-mbăiază pătimaș toate stelele apă de fior mă străbați cum ar coborî sunetul infinitului într-o lume finită n-am să pot ridica între noi decât un zid de fluturi și zodia apei ca o rugăciune de taină într-o mănăstire curgătoare
NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360403_a_361732]
-
în fel și chip, după propria sa putere de judecată, evenimentul anterior desfășurat, comentând cum nu se poate mai primitiv și mai fără de substanță veridică esența subtilă a acestuia. Sociologic vorbind și lipsiți de cea mai mică urmă de accent pătimaș, tabloul României de după actul democratic abia produs arată destul de tulbure și de plin de intruziuni exterioare nepermise, unele dintre ele, din păcate, nu foarte greu de anticipat - și mă refer aici la sosirea în țară a premierului ungar V. Orban
ISTORIE PE MUCHIE DE CUŢIT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360069_a_361398]
-
De timpul tău Care trece ireversibil Pe lângă mine...” (Amar, Lelia Mossora ) Poeziile Leliei Mossora se cer strigate în tăcere, se cer pătrunse, simțite și nu interpretate. Sunt versuri care solicită cititorului să vibreze la unison, îi dezvăluie că orice iubire pătimașă poartă în sine stigmatul autodistrugerii, îl avertizează asupra imposibilității monopolizări momentului în care suntem cu adevărat împliniți. Poeta nu descurajează, nu îngenunchează iubirea în fața inutilității, ci instigă la trăirea cu intensitate a pasiunilor, semnalând nostalgic efemeritatea lor tocmai pentru a
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
tot ce a crezut că era mai bun, câteva sticle din cel mai bun vin recomandat, șampanie, de la intrarea în apartament până la pat și acesta, presărat cu petale de trandafir de un roșu care să-I vorbească ei de iubirea pătimașă. Era sau o considera ca fiind cea mai importantă zi trăită din viața lui. În rest, doar nu erau copii, știau ce doreau fiecare. Și-a adus aminte de lumânărelele parfumate, Din clipa când vor păși pe drumul împlinirilor, sărutările
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
aș da și viața, în orice clipă, și nu aș trăda-o pentru nimic în lume. Carina ni se încurcă printre picioare. CrisLi o ridică și ea ne prinde cu brațele pe după gît, pe amîndoi, strivindu-ne într-o îmbrățișare pătimașă. Familia noastră. Dincolo de noi este lumea, cu freamătul ei tăcut, dar nouă nu ne mai pasă de nimic în acele clipe, noi sîntem, pentru o fracțiune de secundă, eterni. CrisLi respiră adînc. Ce miresme, zice ea. Miresmele florilor, ale fînului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
un anticariat. O știu eu cum devastează un magazin, numai ca să-și cumpere o rochie. Dintr-o valiză plină de cărți, numai romanul “Vin ploile”, de Louis Bromfield, este mai uman, celelalte ... “Pe culmile disperării”, “Lacrimi și sfinți” și “Îndreptar pătimaș“ ... “Realul” e o feerie de aparențe ce te incită ... Gînditor de mare forță, Cioran este prea pătimaș ... După ce-l citești, te trezești zicînd că aparențele sînt aparente. Ha! Problema e alta! Turnura socială a realului a căpătat nuanțe halucinante. Trebuia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
valiză plină de cărți, numai romanul “Vin ploile”, de Louis Bromfield, este mai uman, celelalte ... “Pe culmile disperării”, “Lacrimi și sfinți” și “Îndreptar pătimaș“ ... “Realul” e o feerie de aparențe ce te incită ... Gînditor de mare forță, Cioran este prea pătimaș ... După ce-l citești, te trezești zicînd că aparențele sînt aparente. Ha! Problema e alta! Turnura socială a realului a căpătat nuanțe halucinante. Trebuia vopsit podul! Nu se știe cine a dat tonul. Cred că vreun gînditor mai cioran. Nu vopsitul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
toți aveau un bițiclu pe care să-l boteze și pe care să-l plimbe de pe o pistă pe alta, zi-lumină. Prietena mea, Ksenia, cunoscută între noi și ca „Prințesa Transnistriei”, căci, de frumoasă, superbă, de iubitoare de țara-i, pătimașă, și-a denumit vehiculul Vladimir, sunt atașată de el, dar prefer să-i pun un nume neutru, zicea. Cu Ksenia am văzut o jumătate de Bavarie pe două roți. Venind amândouă din țări unde vezi piste de biciclete doar în
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]
-
neliniștea cu para ce arde-n miezul lor mistuitor. Ai fost și ești un rai de puritate în care îngeri tineri, zi de zi slăvesc pe-aceea care dintre toate a fost aleasă spre a mă iubi. Nu vezi în pătimașa mea privire, care se-aprinde când te uiți în ea, cum infinitul plin e de iubire în care tu ești singura lui stea? Nu e pe lume alta mai frumoasă, mai tandră-n mângâieri și dezmierdări așa cum ești tu, mândra
AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340292_a_341621]
-
Autorului Celei mai iubite doamne Romeo Tarhon Celei mai iubite Doamne Am să-i dau regatu-mi liric Și un cal și tot ce am, ne Fi-vor paradis idilic... Noaptea, numai în cămașă, Îi voi strecura în carne Sărutarea-mi pătimașă Ea, cu drag să mi-o întoarne. Lacrimă de dor și buze Să îi fiu și să mă strângă Cea mai tandră dintre muze Și de drag la piept să-mi plângă. Mirul mirelui ce duce-a Crucii plumb de
CELEI MAI IUBITE DOAMNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340507_a_341836]
-
ani, vedea pentru prima oară Occidentul. Un Pădureni „cum e normal să fie“ Se numește Temistocle Diaconu și a fost ales fără întrerupere de 20 de ani încoace. Un om luminat, priceput, cu simț al responsabilității și cu o dragoste pătimașă pentru satul în care s-a născut. Din 1972 și până la Revoluție și-a făcut meseria de învățător, concomitent cu cea de director al Căminului cultural. Și-a pus sufletul pe tavă pentru pădureni încă de atunci, înființând, după ani
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
adresează aceleeași Cătălină?: O, vin odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; O, vin în părul tău bălai S-anin cununi de stele... Și limbajul lui Hiperion, când cere Demiurgului „o oară de iubire”, în schimbul nemuririi, este același limbaj pătimaș și solemn hieratic. Demiurgul vorbește și el în stilul poeziilor gnomice și satirice, ca al Glossei, spre exemplu: Tu vreai un om să te socoți, Cu ei să te asemenea? Dar piară oamenii cu toți S-or naște iarăși oameni
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
acasă” spiritual, apare măreț, viu, înduioșător în detalii, mai mult decât un decor, suprapersonajul care explică ceea ce personajele lasă incomplet. E singurul care poate media conflicte și poziții opuse, care poate cuprinde turnul de fildeș al poetului, jocurile de cărți pătimașe, aranjamente, vandalisme, plăcerea standardizată, bucuria pură, toate acestea care semnifică absurdul vieții urbane. Într-un fel, toate personajele încearcă - și ratează - să treacă peste standardele unei societăți create să genereze profit și bunăstare, încearcă să se apropie nemediat, fără precauții
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
de mâine: „Pierd ziua de astăzi pentru cea de mâine“, sentimentul culpabilității alături de Lică îl fac să devină închis în sine, irascibil, „ferindu-se parcă să rămână singur cu Ana“, deși aceasta îi atrăsese atenția că Lică e om primejdios, pătimaș, și aceasta se vede „din căutătura ce o are când își roade mustața cu dinții“. Ghiță devine complicele lui Lică din momentul când acceptă să primească șase porci neînsemnați. De asemenea, tăinuiește autorităților de la Ineu faptul că Lică părăsise hanul
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
pentru primul ucis. Scriitorul îi face și un portret fizic: „înalt, uscățiv, cu mustață lungă, cu ochi mici și verzi“, dar și un portret moral din felul cum îl intuiește Ana: „Lică este un om rău și primejdios... un om pătimaș și nu e bine să te dai prea tare cu el“. Lică este generos cu cei care-l sprijină, iar la petreceri este vesel și bun. El fură și ucide pentru că are sprijinul contelui Vermesy, care era prieten cu judecătorii
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
orașul acesta. Născut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiardă genunea, De mine vorbeste-n oraș toată lumea, De mine se teme în taină tot burgul. Sunt Prințul penumbrelor, eu sunt amurgul... Nu-i chip să mă scap de priviri pătimașe, Prin părul meu vânat, subțiri trec că ață, Si toti mă întreabă: sunt moartea, sunt viața? De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase? Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe... Panglici, cordeluțe, nimicuri m-
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
mai mult de zidurile asediate picioarele sale se înmuiară de tot, începu să pășească din ce în ce mai alene, nesocotind deloc promisiunile pe care le făcuse reginei. În schimb, trezindu-se pe drumurile prăfuite de țară, simți redeșteptându-se în el acele porniri pătimașe ale cerșetorului, care-l readuseră repede în aceeași stare firească a sa de om neînsemnat și meschin. Marcase totuși un progres în viața sa de când vizitase cetatea asediată: cei câțiva galbeni pe care-i simțea grei într-un colț al
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonării totale a acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]