6,963 matches
-
nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia În seamă. Nepăsarea ei Îl Întărâta, dar Îl și ajuta să termine mai repede ce tocmai Începuse. Parcă aș viola roata, Doamne apără și păzește, Își zise el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care nu avea nici o legătură cu soarele ăsta beteag de saturnism. O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dansa. Nici gagica lui. În calitate de gazde aveau niște răspunderi. L-au Întrebat dacă se simte bine, dacă nu-i lipsește ceva. Nu-i lipsea nimic. Tocmai compara piftia Zorelei cu alte piftii. A lor ieșise ca la carte. Mânca și păzea de hoțomani astrahanul Zorelei. Cine să fure o blană cât o iurtă? Și de unde hoți În casa asta? Totuși, paza bună... O femeie fără blană, Gheretă, e ca România lui Rosenthal fără drapel, zicea cu tâlc domnul Zegrea. El Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa prețuri, s-ar putea face un revelion În fiecare lună și tot nu e sigur că pereții ar rămâne goi. Pe el Însă soarta tablourilor nu-l privea câtuși de puțin. Era acolo ca să mănânce, să bea și să păzească blana Zorelei. Parcă aș fi de gardă la drapelul de luptă al unității, Își zise el, cu gândul la vremurile lui de glorie de la Lipova și Cincu. Își turnă un pahar de vin roșu și Închină În memoria soldaților căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui de a supraveghea Îndeaproape porcul. Ce s-a Întâmplat apoi a văzut. Finalul aventurii putea fi cu totul nedorit. Hotărî să coboare și el, mai ales că el fusese cel care acceptase propunerea deșucheată a vecinului său de a păzi pe rând porcul În noaptea de revelion. Liftul era blocat, iar automatul de scară nu funcționa. Văzându-și prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
siguranță și se va mișca mai repede, fără tine alături. Haide, timpul e totul: dacă prea mulți fry își croiesc drum prin tuneluri, n-o să-i mai scoatem niciodată. Are dreptate, îmi spuse Scout. O să mă descurc, trebuie să ne păzim sistemele de apărare. — Sisteme de apărare? — Îți explic totul când vin înapoi, apoi, întorcându-se spre Fidorous: Doctore, înainte să... — Hmmm? — Trebuie să te pun la curent cu câteva lucruri. — Îmi imaginez că sunt multe lucrurile cu care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o aluzie la... (și arăta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie să ajutăm autorii să..." "Nu-i mai ajutați. Publicați-i!" Iarăși scăpasem piciorul, iarăși zisesem ce nu trebuia să zic. Nu, tovarășa. Noi aicea sîntem puși să păzim porțile tiparului. Să nu intre oricînd-orice-oricine. Că dacă nu, intră rușii peste noi". Asta era amenințarea forte a anilor șaptezeci. "Intră Rușii!" Dacă scriem contra lor, dacă pomenim de Basarabia, de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doină, dacă, dacă, dacă, INTRĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să mănînce așa ceva la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sadoveanu n-a mișcat un deget. În aprilie '48, necunoscuți zgomotoși au ocupat parterul casei Lisellei. Iordan era în turneu. Mobilă, tablouri (Palazii, un Iser, Löwendalul, un Ciucurencu), oglinzile venețiene, tot-tot a fost scos în drum. Brăduț și cu mine păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să aducă în ajutor pe careva, să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist se amînase. La fel de inconștient ca un copil, Iordan dădea un recital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau să-ți păzesc destoinic sălașul și tu să umbli pînă-n mama huciului? Cineva care ne iubește s-a transmis din cîine-n cîine Richard Lewinsohn... A, eruditul meu cîine se inspiră din Histoire des animaux-leur influence sur la civilisation humaine. ... spune că noi, cîinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pun pe masă trăirile cele mai intime, cele mai bine ascunse? Să le scot la vînzare, cum cere Adameșteanca, într-un roman "tare"? N-o fac. Am s-o fac în ultima carte? Dracu' știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul de baie "ca pe-un lăcaș de muze", cum ironiza Iordan. Să-mi țină acoperiți sînii, "prea mari pentru modelling". Degeaba am înțeles în timpul din urmă că veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vechi, în Institut, lîngă idolul literar Maiacovski-bust. A tot șefit, părăduind (cum zicea bunica Leonora despre lup) pe cîte cineva: o oaie, un mielușel, un berbecuț... Milucă, șefuțul de sector literatură, șefea și el, dar foarte subpus lui Mistrie: îi păzea poroncile, nu dădea prin băț. "Maître, îi spunea, maître, pot să..." Tonul, ce zic tonul?, tonurile pe care pronunța Milucă maître! Ce vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare a fi un drum inițiatic. Convergente, într-un fel sau altul, cu sensul esențial menționat sunt sensurile mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele, cu vremea însă s-au obișnuit și au renunțat să mă mai păzească. Și acum dorm toată ziua și mă trezesc între două cupe de ambrozie, pentru ca să adorm din nou. În băutură mi se strecoară somnifere, ca să pot adormi des și imediat, de aceea somnul meu nu este îndeajuns de profund, de durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic dintre zei. Prin urmare, iubirea trebuie câștigată sau recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este părăsit, el este păzit cu sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre ei moare. Precum Feții-Frumoși, puii de albatros cresc în câteva săptămâni cât alte păsări într-un an. În mai puțin de două luni, ei sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
consultanță pe care o frecventa, dusă de mână de Mama, în care trebuia să învețe să se poarte cu oamenii, ea care avea tăcerea gardului și fidelitatea lui de păzitor strașnic a tot ce mișcă în spatele lui, educat spre a păzi și atât. Acolo învăța lucruri noi, că oamenii nu sunt niște garduri, deși aveau măști, ea neavând de unde să știe ce este ipocrizia, arma cu care oamenii își croiau drum printre viețile altora, tocmai datorită măștilor de rigoare, mulate perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea însăși rezultatul unei greșeli în ecuația vieții, mi-e așa de dor de momentul substituirii, ea va fi deja moartă, eu voi zace vie în brațele tale, o zi, o săptămână, tu ai să dormi, eu am să-ți păzesc somnul, visele retro cu Mioara, dar înviate prin mine, eu sunt Mioara, am să o repet până am să cred chiar eu că sunt fiica mea, nu pot trăi fără a fi iubită, vreau în felul acesta să știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
100% muzică rap și informații sportive. Orașul semăna cu un mârlan mândru de condiția lui! Pregătirea se desfășura încet, dar rezultatul avea să fie sigur. Dacă s-ar repeta Revoluția, schimbările s-ar produce și mai repede, fiindcă forțele coercitive păzeau din umbră bunul mers spre dezastru al democrației, cu jurământul depus prin care se stipula: de la civilizație la grotesc, tot înainte! Încet, pe neobservate, însemnele masonice ale comunismului, stilizate acum în săgeți și flori, își arătau rânjetul lor insalubru așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cohorte întregi de urmași și de neamuri, Crezând că sunt unici, tineri și veșnici, În curând aveau să privească în urmă Ecoul a ceea ce fuseseră vârste. Copilul se-ntâlnea cu bătrânul slăbit, Bătrânul era un copil decrepit, Dar noi îi păzeam în tăcere, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în golurile de vreme ca într-un anafor? Paznicul ruginit, câinele și colegul din Baldovinești erau, la rândul lor, uitați de timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau după vremuri, dar nemișcați în post vegheau nemărginirea ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mi se învârtă capul. Râsul ei mă avertiză că era nițel cherchelită. Am prins momentul. -Vorbește-mi despre dumneata, Sigrid. -Sunt așa de puține de spus. Nici măcar nu am nume. Îi primesc pe cei care trec prin această casă și le păzesc secretul. -Ești un secret mai adânc decât ei. -Știi prea bine că nu-i așa, Olaf. Ți-am spus puținul care e de spus cu privire la mine. -Poate că secretul unei persoane nu ține de ceea ce se poate spune cu privire la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
începutului. Dacă există vreun lucru din toată mizeria asta despre care se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, atunci acela este încrederea domnului Președinte, zice Gulie. Avea el așa un nimb de lumină în jurul lui și niște îngerași îl păzeau în permanență fîlfîind din aripioare deasupra creștetului alesului, îi putea vedea oricine cu ochiul liber. Vorba lui Dendé, vă respect pe voi, pentru că luptăm pentru o cauză comună, dar mai mult mă respect pe mine însumi, așa că n-am să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în stînga și-n dreapta atîta timp cît te-ai hotărît asupra unui lucru. În loc să-ți fi urmărit interesul propriu, te-ai lăsat influențat de fiecare vorbuliță care ți-a trecut pe la ureche, și inamicul te-a luat la trei păzește. A fost ca la o licitație făcută doar de ochii lumii, fiecare știa cît aveau să pluseze ceilalți, cîștigătorul fusese stabilit dinainte. V-au rîs în față. În timp ce atenția populației era atrasă asupra mascaradei de la Baricadă și asupra așa-ziselor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine. Șontîc-șontîc, ca niște bătrîni, uite că ieșim și noi prin Maria Rosetti, avem din nou contact cu Magheru, dar asta ne interesează mai puțin, aude. Aruncă încă o privire în fugă în direcția indicată, încă un mic ocol, frica păzește pepenii, asta așa a fost de cînd e lumea, marile lovituri de teatru s-au dat de fiecare dată pe străzi lăturalnice. Și uită-ne că am ajuns în punctul ideal de observație, începe să i se explice, Strada Batiștei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
marile lovituri de teatru s-au dat de fiecare dată pe străzi lăturalnice. Și uită-ne că am ajuns în punctul ideal de observație, începe să i se explice, Strada Batiștei, ia uite cum arată pifanii ăștia în izmene, care păzesc Ambasada Statelor Unite, vai de mama lor dacă e să se întîmple ceva. Asta este, își face Roja un calcul simplu, mai rău nici nu puteai să nimerești decît într-o fundătură ca asta, ce loc perfect de observație, care mijloc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avut boașe nici măcar să mai rămîi puțin în zona fierbinte, ce să-i faci, curajul nu-i un lucru pe care-l poți cumpăra, îl ai sau nu, și cu asta, basta. Ți-ai luat escorta și ai ordonat să păzească coridoarele care duceau la cancelarie, apoi ți ai pus cenușă în cap și, deși telefoanele zbîrnăiau în draci, n-ai mai răspuns la nici un apel. Totul se leagă, și vina că ai căzut pradă complotului îți aparține numai ție. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]