1,077 matches
-
valoaroasele povestiri Zoe (1829) și O alergare de cai (1840), ca și Fiziologia provințialului (1840), această bucată singură ar fi putut asigura prestigiul literar al scriitorului, în pofida accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mâna ("asemenea cânelui", își permite naratorul o comparație disprețuitoare). Treptat, devine transparentă intenția de răzbunare sângeroasă a domnitorului, care vrea să le plătească boierilor pentru ofensa adusă. Lustrată, în bună măsură, de încărcătura obositoare a tropilor care împodobesc alte scrieri pașoptiste, proza are, cu siguranță, un tempo care se distinge atât prin rapiditate, cât și prin acuitate vizuală, având aspectul unui scenariu de film avant la lettre un exemplu înrudit, ca subiect, din cinematografia de artă ar fi reprezentat de pelicula
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prelecțiunile Junimii La numai 22 ani, junele Titu Maiorescu este trimis în Moldova, la Iași, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu misiunea de a reorganiza școlile. În februarie 1863, după câteva luni de acomodare în cetatea cronicarilor, a bisericilor, a pașoptiștilor de tip Mihail Kogălniceanu (a se vedea programul revistei "Dacia li-terară", Iași, 1840), tânărul transilvan cu înalte studii europene inaugurează un ciclu de conferințe pe teme de educație, estetică și psihologie. Din 1864, i se adaugă prietenii prelectori Vasile Pogor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
când firea toată moare, Când firea toată-ngheață, Ea n avea altă grijă decât să mă ferească De tot ce doare n viață, să poată să mă crească, Să poată a-mi zâmbi.” Costache Negruzzi, un alt creator din perioada pașoptistă, ne oferă, în binecunoscuta sa nuvelă istorică „Alexandru Lăpușneanul”, imaginea unei mame care devine capabilă chiar și de crimă pentru a-și proteja copilul. Este vorba despre doamna Ruxanda. Sensibilă, gingașă și milostivă, ea se găsește la polul opus față de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
chiar într-un mod mai sugestiv, drept un revelator ideologic, drept reflexul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalități. E suficient să urmărim destinul postum al legendei napoleoniene, pentru a vedea în Napoleon în cel al romanticilor, al pașoptiștilor și al scriitorilor tineri de la sfîrșitul secolului una dintre imaginile privilegiate, în jurul căreia se cristalizează, prin diversitate și contradicții, ambițiile, elanurile, fantasmele și certitudinile fiecărei generații. Valorile încarnate de personajul Pinay, valori ce continuă legenda lui Raymond Poincaré și a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acelea par să fi fost mai așezate, unele măcar. Am încercat să ardem etapele și, la început, vreo sută de ani, de pe la 1821 până pe la 1923, părea să fi ținut. Cam cât a durat generația Părinților Fondatori și următoarea, deci pașoptiștii și postpașoptiștii. Vorbeam mai înainte de temeinicia Conului Mihalache Kogălniceanu în chestiunea feminină, dar el/ei au fost temeinici în toate și au reușit să înceapă o Românie modernă. Sub Carol I, România era o țară care plecase bine și începuse
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
să crească. Cine s-ar fi așteptat atunci la o catastrofă? Primul incident grav care tulbură existența acestui minister se născu în propriul sân și provocă revocarea ministrului Justiției. Un alt motiv de tulburare fu interzicerea banchetului democratic pentru aniversarea pașoptistă. În sfârșit, nici legea despre contribuția funciară, nici proiectul legii rurale nu satisfăcură dorința publică. Așa stăteau lucrurile când fu comis un atentat odios. Vineri 8/20 iunie 1862, dl B. Catargiu fu asasinat în plină zi, într-o trăsură
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
continuă a trecutului nu e doar o operație politică, pusă-n practică de regimurile totalitare, ci și una culturală, cu care ne întîlnim zi de zi. Dac-am pica deodată, prin cine știe ce procedeu SF de manipulare a timpului, în perioada pașoptistă sau în cea interbelică, pur și simplu n-am recunoaște personajele: am avea mari dificultăți să identificăm imaginea oficială a "Junimii", de pildă, serie de portrete academice de bărbați gravi și iluștri, cu cea reală, care rezultă din amintirile lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat, un soi de clovn trist, un suflet candriu în stare de gingășii și cruzimi deopotrivă de mari. Toată harababura de obiecte cotidiene, de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm - frați siamezi adoptați de generația '80 din spusele altora - nu ar fi fost decât hârtia de împachetat a unui suflet lilin. Gestul reflex al oricărui critic care se respectă, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în conștiință, în conștientul occidental. Mărturisește că ar vrea mai bine să fie argat în Apus decât ban în ticăloasa țară a Munteniei. Caragiale nu mai are naivitatea să se întoarcă și să creadă că mai e ceva de făcut. Pașoptiștii se întorseseră, dar lumina lor ajunsese sub oboroc. Familiile de la patrușopt plodiseră Agamemnoni de panaramă. Jargonul bonjurist a devenit primul limbaj de lemn. Formele fără fond nu s-au ridicat până la o autentică autoreflectare, ci au îmbogățit subconștientul cu noi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
metaforă militară, calchiată de fapt pe modelul, modern pe atunci, al căii ferate? Istoria este o șină, iar avangarda, locomotiva cu aburi care trage vagoanele. Dintre cele două surori retro, doar cea mică rămâne "la modă" supraviețuire oarbă a utopiei pașoptiste într-un sfârșit de secol dezabuzat care se mândrește că repudiază orice utopie. Demistificarea lumii să fi ocolit arta? Ni se par firești omagierea și cultul "Noului", ca și cum Pământul Făgăduinței ar fi încă în fața noastră, cu o singură cale de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rumînie, el este însă mult mai vechi, fiind atestat începînd cu secolul al XVII-lea, sensurile fiind „limba romînă“ (ca lătinie, slavonie), „totalitatea romînilor“, (sinonim cu romînitate, romînime) și „condiția de iobag“. Învățații patrioți din cele trei țări, îndeosebi generația pașoptistă, au folosit, în epoca modernă, tot mai frecvent accepțiile „totalitatea romînilor“ și „teritoriul locuit de romîni“ în lupta lor pentru realizarea unității politice a tuturor romînilor. Într-un fel, numele țării reunificate a precedat-o pe aceasta, în conștiința intelectualilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
realiza Idealul Național... Care, domnilor?! vă întreb și mă întreb... Suntem o țară, dlor, care o parte mare din trupul ei e sub stăpânire străină, întregirea țării, dlor, este o dorință, a tuturor cetățenilor... Să ne amintim, dlor, de bătrânii pașoptiști - patriarhii Unirii - ce-au spus... - Vrem întregirea!, se înflăcără mulțimea din Salon, cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorba chiar de două secole, întrucât bunica asta a doua, ageră, povestea la rândul ei lucruri pe care le auzise de la tatăl tatălui său, așa că dacă ar mai fi fost o verigă, s-ar fi vorbit, cine știe, și de pașoptiști, ca despre niște tipi care ar fi trăit abia ieri,... dar ce spun eu pașoptiști!... ar fi fost, genealogia asta, o bază bună pentru a se referi la bătălia de la Waterloo, dacă bătălia aceasta avea vreun sens în raport cu acel București
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
lucruri pe care le auzise de la tatăl tatălui său, așa că dacă ar mai fi fost o verigă, s-ar fi vorbit, cine știe, și de pașoptiști, ca despre niște tipi care ar fi trăit abia ieri,... dar ce spun eu pașoptiști!... ar fi fost, genealogia asta, o bază bună pentru a se referi la bătălia de la Waterloo, dacă bătălia aceasta avea vreun sens în raport cu acel București de stampă (aici căuta ceva din istoria, totuși, nu prea recentă, a capitalei noastre...). Bătrâna
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
fragment dintr-un roman de Balzac apare în 1836, dar primul roman balzacian tradus integral (de C. Gane) e Femeia de treizeci de ani, în 1852. Merită să relev câteva premiere de traduceri din opera unor mari scriitori în perioada pașoptistă: Noua Eloiză de Rousseau în 1837; Atala și René de Chateaubriand, tot în 1837; primul Hugo în românește e Ziua din urmă a unui osândit, în 1839; primul Cervantes, Don Chishot de la Mancha, datează din 1840, dar traducerea lui Heliade
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
neclare ale comunarzilor, care nu erau pe gustul, să zicem, al țăranilor, ca să nu vorbesc de mica burghezie..." "Am înțeles, mă întrerupse prietenul meu, fructul e verde, nu trebuie cules... Și totuși și în 48 a fost verde, și deși pașoptiștii au cam eșuat, ideile au prins viață și s-a născut România modernă." "Da, dar cum? "Monstruoasa coaliție" s-a dovedit deci a fi fost necesară, din moment ce s-a înfăptuit..." "Pe spinarea țăranilor, care în 1907 au arătat cât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cât despre impresiile de călătorie, ele pur și simplu mă scoteau din pepeni. Nu-ți ajungea că alergai de colo-colo, mai trebuia să și povestești. La facultate, când unul din profesori m-a rugat să țin un seminar despre jurnalele pașoptiste, m-am certat cu el. I-am zis-o de la obraz că eu nu fac așa ceva, să-și găsească alt om. Pașoptiștii păreau băieți buni, dar naivi cât cuprinde. Mergeau peste tot, ziceai că s-au născut cu muștar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să și povestești. La facultate, când unul din profesori m-a rugat să țin un seminar despre jurnalele pașoptiste, m-am certat cu el. I-am zis-o de la obraz că eu nu fac așa ceva, să-și găsească alt om. Pașoptiștii păreau băieți buni, dar naivi cât cuprinde. Mergeau peste tot, ziceai că s-au născut cu muștar în fund. Se entuziasmau repede, din orice, și li se părea că trebuie să comunice și posterității ce-au aflat. Toată treaba purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totul în căușul palmelor. S-au auzit niște pufnete. Tânărul Lupu și-a dus mâna la frunte. „Îl sparg!“, m-am ridicat în picioare. „Cine-i cârnatul ăsta care-și bate joc de mine?“ Spumegam. Puteau să zică stră-străbunicii mei pașoptiști orice, de data asta chiar aș fi rupt masa în două. Nu ți se întâmplă prea des să-ți vezi numele într-un roman. Cu tot cu prenume. Chiar nu-ți mai arde să-ți supraveghezi limbajul. Mihnea s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două secole abundau în avortoni metaforici, rebuturi oratorice alcătuite din salivă și pagini de istorie cleioase și nemestecate: „titani“, „regi“ (ai poeziei sau prozei), „cântăreți“ (ai naturii, patriei sau dragostei, după caz și chef), „corifei“, „maeștri“, „fruntași“ (aici intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată), „coloși“, „deschizători de drumuri“, (un fel de cercetași curajoși; eu le-aș fi spus imprudenți), „campioni“, „sinteze“ (ale genialității poporului), „zugravi“, „poeți nepereche“ (aici, dădeam automat nota 2), „ctitori“, „tribuni“, „barzi“ și alți trubaduri lirici sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sala 120, despre care se povestea că-i îmbrăcată în beton armat: după unii, din rațiuni de securitate (dacă la cutremur cădeau planșeele, decanatul trebuia să scape); după alții, din motive oculte (acolo s-ar fi aflat o bibliotecă a pașoptiștilor, pe care comuniștii ar fi zidit-o de vie). Aș fi putut oricând să părăsesc corabia, făcându-mă nevăzut pe punțile de ciment ale coridoarelor, pe care nu patrula nimeni noaptea. Nu terminasem însă cu lucrul. Scrisoarea a V-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metrou, alături de poeții locali și-acordeoniștii ruși? Ar mai fi varianta Amsterdam, se caută măturători la Schiphol, ne-am putea bate pe post. Frumos, poetic: ai halat bleumarin și mai vezi și Boeing-ul cum decolează de lângă tomberon!“ „Oriunde, nu contează. Pașoptiștii ăia ai tăi nu plecau în exil cum ieșim noi azi la plimbare?“ „Ba da, ba da. Cum îi apucau nervii pe Sturza sau Bibescu-Vodă, cum se umpleau vapoarele cu turiști la Giurgiu sau Galați. Care nu pricepea mesajul ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nou lanterna. Mă bazam pe informații secrete, inestimabile. Scurtu ar fi avut de ce să mă invidieze. Una din bibliotecarele tinere, pe care-o vrăjisem timp de vreo două zile, vorbindu-i de pasiunea mea închipuită pentru calendare, catastihe și foi pașoptiste de propășire, scăpase o indiscreție: din amfiteatrul Bălcescu, s-ar fi trecut direct în etajul bibliotecii, mișcând un perete de lemn. Peretele era aparent, dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]