768 matches
-
Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de 50 de persoane. Distribuția populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 ortodocși, 19.094 romano-catolici, restul confesiunilor, inclusiv ateii, nedepășind fiecare 500 de adepți. Zona a fost locuita din timpul paleoliticului superior (aproximativ 5.000 de ani în urmă). În perimetrul Pieții Revoluției s-a descoperit un "racloir" de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezență umană în
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
dintre ele sunt clasificate la nivel național, dintre care două sunt situri arheologice: cetatea Giurgiu (secolele al XIV-lea-al XVIII-lea) aflată la vest de Șoseaua Portului; și situl de la „Malu Roșu”, unde au fost găsite două așezări din paleoliticul superior și paleoliticul inferior. Două sunt clasificate că monumente de arhitectură: fragmente din zidul cetății turcești (secolul al XVIII-lea) alfate în spatele loturilor de pe strada Dunării; și Turnul Ceasornicului (1771) din Piață Unirii, construcție bazată pe un minaret al unei
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
clasificate la nivel național, dintre care două sunt situri arheologice: cetatea Giurgiu (secolele al XIV-lea-al XVIII-lea) aflată la vest de Șoseaua Portului; și situl de la „Malu Roșu”, unde au fost găsite două așezări din paleoliticul superior și paleoliticul inferior. Două sunt clasificate că monumente de arhitectură: fragmente din zidul cetății turcești (secolul al XVIII-lea) alfate în spatele loturilor de pe strada Dunării; și Turnul Ceasornicului (1771) din Piață Unirii, construcție bazată pe un minaret al unei vechi geamii. Celelalte
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
1,66%). Pentru 6,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Descoperirea unei securi de piatră cioplita la Curciu și a unor oase de mamut la Dumbrăveni, aduc ipoteza că în aria orașului au existat așezări omenești încă din paleolitic. Primele dovezi sigure de viață omenească pe aria Dumbrăvenilor au o vechime de circa 3.000 de ani, mai exact din civilizația fierului. Este vorba de un bordei hallstatian cu adâncimea de 2,5 metri în care s-a găsit
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
se plasează în grupul din Orientul Apropiat (Qafzeh, Tabun, Skhul etc.), aflat mai aproape de H. s. sapiens decât de neanderthalienii europeni. Evoluția în timp a oamenilor moderni duce la apariția raselor moderne - un fenomen relativ recent, poate chiar de la sfârșitul paleoliticului, și reprezentând ultima formă de adaptare biologică a ființei umane la mediu. Rasele actuale sunt deosebite anatomic, uneori foarte evident. Numai amănuntele biologice cu rol adaptativ sunt cele care dau un aspect diferit raselor (de ex., tendința corpurilor umane de
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
pare să fie: Combe-Capelle (perigordian inferior) → Cro-Magnon (aurignacian) → Chancelade (magdalenian). Alte exemple relevante sunt Paviland, Solutré, Laugerie-Basse, Grimaldi, Predmosti, Obercassel. Dar practic fiecare regiune a lumii a dat la iveală resturi ale lui H. s. sapiens. Principalele achiziții culturale din paleolitic pot fi ordonate pe mai multe paliere. La nivel tehnologic asistăm la diversificarea tradițiilor tehnologice și a tipologiilor; începând cu nivelul paleoliticului superior evoluția uneltelor începe să fie în bună măsură regionalizată. Alături de utilajul litic (de piatră), capătă o pondere
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
fiecare regiune a lumii a dat la iveală resturi ale lui H. s. sapiens. Principalele achiziții culturale din paleolitic pot fi ordonate pe mai multe paliere. La nivel tehnologic asistăm la diversificarea tradițiilor tehnologice și a tipologiilor; începând cu nivelul paleoliticului superior evoluția uneltelor începe să fie în bună măsură regionalizată. Alături de utilajul litic (de piatră), capătă o pondere deosebită utilajul din os și corn sau fildeș; din aceste materiale (foarte probabil utilizate și înainte, dar în proporție mai mică) se
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
aproape toate pierzându-se în ponoare. Numeroase sunt ochiurile de apă din doline, numite tăuri, formate datorită impermeabilității versanților cu argilă de calcifiere. Cele mai însemnate lacuri sunt: Începuturile vieții omenești în zona orașului Vașcău sunt atestate arheologic încă din paleolitic. Bogăția bazinului hidrografic, climatul destul de blând și formele de relief, cu întinse zone muntoase acoperite de păduri, au creat condiții pentru formarea de așezări omenești aproape una lângă alta, deci cu însemnate concentrări de populație. Cea mai veche mențiune documentară
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Gaza, coastă identificată ca partea sudică a Siriei, cunoscută de eleni și sub denumirea Koelesyria. Situată pe traseul celor mai importante rute terestre, care asigură legătura între Asia, Africa și Europa, Palestina a fost străbătută și populată temporar încă din paleolitic de diverse popoare. Așezarea Ierihon, în Israel, fondată în urmă cu aproximativ nouă mii de ani, este cel mai vechi oraș din lume. Cercetările arheologice au scos aici la lumină o rotondă din paleoliticul târziu, case din pământ, unelte și
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
străbătută și populată temporar încă din paleolitic de diverse popoare. Așezarea Ierihon, în Israel, fondată în urmă cu aproximativ nouă mii de ani, este cel mai vechi oraș din lume. Cercetările arheologice au scos aici la lumină o rotondă din paleoliticul târziu, case din pământ, unelte și sculpturi din piatră, precum și ceramică rudimentară datate în mileniul al VI-lea a.Chr. De la sfârșitul mileniului al V-lea a. Chr. datează casele de piatră decorate cu pictură murală, descoperite la Thelelat Ghassul
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
de oase din mamut datând de pe la 300 000 î.e.n., iar în Africa de Sud s-au descoperit cea mai veche bijuterie cunoscută si obiecte gravate, vechi de 75 000 de ani. Activitatea artistică neîntreruptă a omului Homo Sapiens a început în perioada Paleoliticului Superior, acum 35 000 de ani. În paleolitic (25.000 - 8.000 î.e.n.) oamenii practicau vânătoarea și locuiau în peșteri, perioadă în care datează primele picturi rupestre. După perioada de tranziție a mezoliticului (8.000 - 6.000 î.e.n.), în neolitic
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
î.e.n., iar în Africa de Sud s-au descoperit cea mai veche bijuterie cunoscută si obiecte gravate, vechi de 75 000 de ani. Activitatea artistică neîntreruptă a omului Homo Sapiens a început în perioada Paleoliticului Superior, acum 35 000 de ani. În paleolitic (25.000 - 8.000 î.e.n.) oamenii practicau vânătoarea și locuiau în peșteri, perioadă în care datează primele picturi rupestre. După perioada de tranziție a mezoliticului (8.000 - 6.000 î.e.n.), în neolitic (6.000 - 3.000 î.e.n.) asistăm la apariția
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
În apele Răutului s-au identificat speciile de pești: fufa, porcușorul și carasul argintiu. În exemplare unitare se întâlnesc osarul și moaca de brădiș. În lacuri sunt răspândiți carasul și carpul. Primii oameni pe teritoriul localității au apărut în epoca paleoliticului, cu circa 30.000 ani în urmă. Au fost descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
de la Brânzeni prezintă o nișă în stratul de calcar adâncă de 9 m, lungă de 18 m și înaltă de 4 m, situată la 62 m înălțime față de nivelul apei r. Racovăț. Sunt studiate 3 straturi de cultură care aparțin paleoliticului târziu și mezoliticului. Obiectele de cremene găsite numără peste 8000 de unități. Este rezervația peisagistică ocrotită de stat care se înscrie de minune în complexul natural Gordinești - Buzdugeni - Brânzeni. Suprafața - 746 ha. Complexul natural Gordinești - Buzdugeni - Brânzeni găzduiește peisajele cele
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
pe insulă. Insula Sardinia, are o poziție geografică deosebită, în mijlocul Mediteranei. Bogățiile minerale și câmpiile fertile ale insulei, au făcut din Sardinia, un teren mult râvnit de către puterile coloniale din antichitate. Pietrele cioplite găsite în Perfugas (Provincia Sassari), datează din Paleoliticul Inferior( o perioadă de timp, cuprinsă între 400.000 și 150.000 î.en.), iar resturile de oase umane găsite de arheologi în peștera Cobeddu a Oliena (Provincia Nuoro), datează din Paleoliticul Superior(o perioadă de timp cuprinsă între 35
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
cioplite găsite în Perfugas (Provincia Sassari), datează din Paleoliticul Inferior( o perioadă de timp, cuprinsă între 400.000 și 150.000 î.en.), iar resturile de oase umane găsite de arheologi în peștera Cobeddu a Oliena (Provincia Nuoro), datează din Paleoliticul Superior(o perioadă de timp cuprinsă între 35.000 și 10.000 î.en.). Insula sardinia a fost locuită de oameni încă din Neolitic, și primele așezări au fost găsite în partea de nord a insulei. Probabil primii locuitori ai
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
Fiind o zonă propice dezvoltării comunităților umane, amplasată pe malul râului Olt, la contactul a două mari unități de relief (Podișul Getic și Câmpia Română), pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezența umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în prundișurile râurilor Dârjov și Olt, au fost descoperite pietre de râu („galets”), unele unele fiind lucrate pe
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
neoprotestante) cultivă reprezentările scupturale (statuete) cu imaginea lui Hristos sau a Fecioarei, iar în cazul budismului putem discuta de o multitudine de statui ale lui Buddha devenite adevărate locuri de venerare. Perioada de început a istoriei sculpturii poate fi considerată paleoliticul superior (între 30.000 și 10.000 î.Hr., magdalenian). Nu se cunosc opere de artă anteriore acestei epoci. Dacă de la omul de Neanderthal nu au rămas vestigii, în schimb Homo sapiens, geniul creator de imagini, ne-a lăsat o multitudine
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
perioadele de existență a unor fome de stat suverane, anexarea de către cel de-al Treilea Reich, împărțirea în urma celui de-al Doilea Război Mondial și dezvoltarea statului actual. Cele mai vechi urme ale existenței umane pe aceste ținuturi datează din paleolitic, lucru dovedit de vestigiile atribuite Neanderthalilor. Astfel, în peștera Gudenus, la nord de Wachau, s-au descoperit unelte prelucrate din os datând de acum 70.000 de ani. Printre vestigiile celebre, putem menționa: Dar prima civilizație care a putut fi
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
pot fi mai descriptive, creative sau subtile: rusescul "Фаллоимитатор" (imitator falic), "darshildo" în limba hindi, "consolador" în spaniolă și "cala goeg" (penis fals) în galeza. Într-o formă sau alta, dildo-urile au fost prezente în societate de-alungul istoriei. Artefacte din Paleoliticul Superior care au fost descrise că batoane, au fost folosite, foarte probabil, cu scopuri sexuale. Totuși, se pare că apar ezitări din partea arheologilor când vine vorba să eticheteze aceste jucării că jucării sexuale: un arheolog spunea: "Observând formă, mărimea și
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
și, în unele cazuri, simbolistică explicită a batoanelor din eră glaciară, pare destul de neingenios să eviți cea mai evidentă și directă interpretare. Dar aceasta a fost evitată." Cel mai vechi dildo cunoscut este un falus de 20 de centimetri din Paleoliticul Superior, adică 30.000 de ani în urmă. Descoperirile arheologice arată că oamenii Egiptului antic foloseau dildo-uri acum 2500 de ani. De asemenea, aceste jucării erau prezente în viață Grecilor, unele fiind reprezentate în arta. Primele dildo-uri erau confecționate din
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
care a devenit parte a orașului pe care egiptenii l-au numit "Per-Wadjet", "Casa lui Wadjet", iar grecii i-au zis "Buto", un oraș care este un important sit arheologic din epoca predinastică a Egiptului antic, cu evoluțiile culturale din paleolitic. Ea a fost declarată patron și protector al Egiptului de Jos și după unificarea cu Egiptul de Sus, protector comun și patron al întregului Egipt. Imaginea zeiței Wadjet cu discul Soarelui se numește "uraeus" și a fost emblemă de pe coroană
Wadjet () [Corola-website/Science/317814_a_319143]
-
de vară este de 25°C, iar pe timp de iarnă 9 °C. În perioada lunilor iulie-august maximele termice din timpul zilei pot depăși frecvent 35 °C. Descoperirile arheologice atestă popularea teritoriului insulei de comunități de oameni primitivi în perioada paleoliticului. Numeroase situri, precum cea din peștera Kopačina, aflată între Supetar și Donji Humac dovedesc dezvoltarea timpurie a culturii pietrei cioplite. În epoca neoliticului, se pare că a avut loc o extincție a comunității umane, dovedit prin lipsa oricăror vestigii databile
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
Dorothy Annie Elizabeth Garrod () a fost arheoloagă și cercetătoare britanică a preistoriei. A studiat epoca paleolitică , culturile paleoliticului timpuriu in Europa și ale mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieții omului primitiv și a fost cea dintâi femeie numită profesor la Universitatea Cambridge(1939). Ea a fost
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
de Denis Peyrony (1869-1954). În anii următori a lucrat la cartea ei "The Upper Paleolithic Age in Britain" în care a trecut cu precizie în revistă, după ce le-a examinat la fața locului, toate excavațiile și descoperirile arheologice legate de paleoliticul superior din Marea Britanie. Între altele, în această lucrare ea a descris cea ce ea a numit industria paleolitică Cresweliană. Cu această carte ea a obținut la Oxford titlul de bacalaureat în științe. La îndemnul lui Henri Breuil, între anii 1925-1927
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]