3,556 matches
-
vorbele își schimbă înțelesurile, iar înțelesurile se schimbă-n vorbe și mai mari. De mic copil, la început nelămurit, apoi într-un chip tot mai evident, Despina fusese o fetiță ciudată. Ciudățenia ei se manifesta așa-zicând pe mai multe paliere, aparent fără legătură între ele. De pildă, primele vorbe ale unui copil fără mamă sunt „tată”; ei bine, pe când încă nici nu se ridicase din scutece, Despina nu-i spusese fericitului Samoilă „tată” ci „Niță”. De unde știa ea acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și, deschizând ușa grea pe care aerul năvăli în trombă, m-am mai uitat o dată înapoi (să nu credeți cumva că-mi părea rău, mă temeam doar să nu înceapă să plângă într-un loc atât de nepotrivit). Rămasă pe palierul de sus, mama se uita la mine trist, plecându-și capul ei urât. Văzând c-o privesc, îmi flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dacă mă apropii de Burkeviț și dacă discut cu el. Mai erau exact două minute până la sfârșitul recreației. Ieșii din clasă și o pornii de-a lungul coridorului plin de tropot de picioare, de glasuri și de strigăte; ieșii pe palierul scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
clasă și o pornii de-a lungul coridorului plin de tropot de picioare, de glasuri și de strigăte; ieșii pe palierul scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
repet din nou „ca uns.“ Ca să pot sări câte trei trepte, așa cum erau ele în liceul nostru, aproape că trebuia să mă întind pe scară și să-mi aplec capul mult înainte. De aceea nici n-am observat că pe palierul de deasupra mă aștepta, uitându-se la mine cu ochii lui de șarpe, directorul liceului, Richard Sebastianovici Kleiman, îmbrăcat totdeauna ca un cioclu. I-am zărit doar în ultimul moment picioarele care se ridicau în fața mea ca niște stâlpi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
curtea vecină se face același lucru, așa de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut eu atunci? Urc scara plină de miasme și, în întunericul deplin, nu-mi dau seama câte paliere am trecut; mai trec de un palier, cotesc și încep să urc, dar brusc simt în pulpe o oboseală stranie care nu-mi permite să merg mai departe; e semn sigur că pe palierul pe care tocmai trecusem se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut eu atunci? Urc scara plină de miasme și, în întunericul deplin, nu-mi dau seama câte paliere am trecut; mai trec de un palier, cotesc și încep să urc, dar brusc simt în pulpe o oboseală stranie care nu-mi permite să merg mai departe; e semn sigur că pe palierul pe care tocmai trecusem se află ușa de la apartamentul nostru. Cobor; mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deplin, nu-mi dau seama câte paliere am trecut; mai trec de un palier, cotesc și încep să urc, dar brusc simt în pulpe o oboseală stranie care nu-mi permite să merg mai departe; e semn sigur că pe palierul pe care tocmai trecusem se află ușa de la apartamentul nostru. Cobor; mă gândesc cam în ce parte se află ușa care-mi trebuie, apoi mă apropii cu gând să bat în ușă; îmi pregătesc expresia cu care s-o întâmpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aproape treizeci de ani. Oh, o vârstă respectabilă, de-a dreptul matusalemică. Hai, nu mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
contururile treptelor. Am Înaintat pe bîjbîite și am găsit prima treaptă, Împiedicîndu-mă de ea. M-am agățai de balustradă și am urcat Încetișor scara. După puțin timp, treptele am făcut loc unei suprafețe plane și am Înțeles că ajunsesem pe palier. Am pipăit zidurile de marmură rece, ostilă, și am găsit reliefurile ușii de stejar și ciocănelele din aluminiu. Am căutat orificiul Încuietorii și am introdus cheia pe bîjbîite. CÎnd ușa apartamentului s-a deschis, o franjă de luminozitate albastră m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc eu ție, nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la ușa apartamentului și, ajunși acolo, o deschise și mă azvîrli cu putere pe palier. Cartea lui Carax Îmi căzu din mînă. O ridică de jos și mi-o aruncă În față Înfuriat. — Dacă te mai văd pe-aici ori dacă aflu că te-ai apropiat de Clara pe stradă, Îți jur că te bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării, Sophie era tot acolo, acoperită de sînge uscat și tremurînd de frig. Doctorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea a umezeală, a piatră Îmbătrînită și a lut. Am bătut de mai multe ori, fără să obțin nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o asculte spunînd cum gesturile și tăcerile mele Îi aminteau de Julián Carax. — Da, am bîiguit. A Încuviințat fără să spună nimic și m-a Însoțit pînă la ușă. Holul mi se păru nesfîrșit. Îmi deschise ușa și ieși pe palier. Dacă Îl vezi pe tata, să-i spui că sînt bine. Să-l minți. Am salutat-o cu jumătate de glas, mulțumindu-i pentru timpul acordat și Întinzîndu-i mîna cordial. Nuria Monfort a ignorat gestul meu formal. Mi-a puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În ultima clipă, Nuria Monfort se retrase și Își coborî privirea. Cred că e mai bine să pleci, Daniel, șopti ea. Mi s-a părut că urma să plîngă și, Înainte să pot spune ceva, Închise ușa. Am rămas pe palier și i-am simțit prezența de cealaltă parte a ușii, nemișcat, Întrebîndu-mă ce se petrecuse acolo, Înăuntru. În celălalt capăt al palierului, vizorul vecinei clipea. I-am făcut un semn de salut și m-am avîntat pe scări În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-a părut că urma să plîngă și, Înainte să pot spune ceva, Închise ușa. Am rămas pe palier și i-am simțit prezența de cealaltă parte a ușii, nemișcat, Întrebîndu-mă ce se petrecuse acolo, Înăuntru. În celălalt capăt al palierului, vizorul vecinei clipea. I-am făcut un semn de salut și m-am avîntat pe scări În jos. CÎnd am ieșit În stradă, Încă mai purtam chipul, glasul și mirosul ei Întipărite În suflet. Am dus cu mine atingerea buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pisicile și câinii lor, cu vreo broască țestoasă smulsă din somn, cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-au deschis, nimeni n-a venit pe palier ca să se bucure de spectacolul fugii, nimeni n-a aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua nu s-a aplecat nimeni la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scris scrisoarea, e clădirea aceea, etajul, trei. Parcară mașina puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu pumnii strânși, înainte. Acum îi vedem opriți pe palier. Comisarul face semn agentului, acesta apasă pe butonul soneriei. Liniște totală de cealaltă parte. Agentul se gândește, Vreți să vedeți că chiar s-a dus să petreacă ziua la țară, vreți să vedeți că aveam dreptate. Alt semn, alt sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
femeie care spuse, Vă rog. Comisarul duse mâna la buzunar și arătă legitimația, Poliția, spuse el, Și ce dorește poliția de la cei care locuiesc în această casă, întrebă femeia, Să răspundă la câteva întrebări, În ce chestiune, Nu cred că palierul unei scări este locul cel mai potrivit pentru a începe un interogatoriu, Este vorba, deci, de un interogatoriu, întrebă femeia, Doamnă dragă, chiar dacă eu aș avea doar două întrebări să vă pun, asta ar fi deja un interogatoriu, Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ce am putut ca să-mi îndeplinesc misiunea. Intrarea hotelului era într-o latură unui magazin. Ușa era deschisă și la un pas în interior era o firmă mică pe care scria Bureau au premier. Am urcat scara îngustă și pe palier am găsit un fel de cușcă cu geamuri în care se aflau un pupitru și două scaune. Afară era o bancă pe care se putea presupune că se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și după ce mă întorsesem în micul meu apartament ședeam în salonaș și citeam. Am auzit clopoțelul sunând aspru și ieșind pe coridor am deschis ușa. În fața mea se afla Stroeve. — Pot să intru? m-a întrebat. În lumina slabă de pe palier nu-l vedeam prea bine, dar ceva m-a surprins în glasul lui. Dacă nu l-aș fi știut abstinent aș fi crezut că e beat. L-am condus în camera mea de zi și l-am poftit să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era îngrozitor de rău. Simțea un imbold să coboare la loc scările, repede, să mă ajungă din urmă și să mă roage să-l însoțesc. Avea senzația că e cineva în atelier. Își amintea de câte ori așteptase un minut sau două pe palier ca să-și tragă sufletul după treptele pe care le urcase și cum în mod absurd nerăbdarea de a o vedea pe Blanche îi alungase gâfâiala. A o vedea pe ea era o încântare care nu-și pierdea niciodată prospețimea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui Frederic al II-lea. Și Rigo, tâmplarul. Iar acum Fabio, un matematician. Cineva ucidea oamenii legați Într-un fel misterios de un plan ale cărui hotare rămâneau de neînțeles. Într-acestea, auzi pași greoi ce urcau scările. Ieșind pe palier, Întâlni silueta masivă a lui Jacques Monerre. Poetul Îi tăie calea. - Îmi imaginez că știi ce s-a Întâmplat. Francezul Încuviință. - Am văzut trupul, replică el sec. Un accident? Dante tăcea, limitându-se să Îi scruteze reacțiile cu atenție. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acestea, zări un licăr dinspre pragul din fund, ce ducea către scara turnului Abației. Își simți inima În gât și o luă din nou la goană, devorând treptele Înguste ale scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind, sub arcul grosolan care dădea spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]