2,054 matches
-
cu capul în foc și picioarele în apă“, glăsuia o veche zicală, și în fața ochilor săi se afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzută de acolo, cu un pahar de ceai într-o mână și o Davidoff-Ambassatrice în cealaltă, era suportabilă până la un punct, iar uneori, în amurgurile când soarele părea că se oprește să se odihnească puțin în așternutul de coroane ale palmierilor ce alcătuiau unicul orizont în El-Akab, înainte de a se ascunde de tot în spatele minaretului moscheii, putea fi considerată un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
automobilul negru, în care șoferul dăduse aerul condiționat la maxim. Străbătură scurtul drum în liniște, apoi se rugară unul lângă celălalt, înconjurați de beduini respectuoși, ce lăsaseră un spațiu considerabil în jurul lor. La ieșire, guvernatorul admiră cu satisfacție pădurea de palmieri întunecați. îi plăcea ceasul acela. Era, neîndoielnic, cel mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi făcea plăcere să se plimbe încet prin grădini și pe la fântâni, observând cum sosesc de foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu iuțeala cu care cade întotdeauna la tropice, de parcă n-ar fi vrut ca omul să se bucure prea mult de frumusețea și calmul înserărilor, dar nu le păsa de întunericul ce punea stăpânire pe grădini și pe pădurea de palmieri, căci cunoșteau cu ochii închiși fiecare potecă și fiecare fântână, iar luminile palatului, în depărtare, le ajungeau ca să se orienteze. Dar de astă dată, înainte ca întunericul să se lase de tot, o umbră se ivi dintr-un palmier, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de palmieri, căci cunoșteau cu ochii închiși fiecare potecă și fiecare fântână, iar luminile palatului, în depărtare, le ajungeau ca să se orienteze. Dar de astă dată, înainte ca întunericul să se lase de tot, o umbră se ivi dintr-un palmier, sau poate chiar din pământ, și, cu toate că nu se vedea bine și nu-și dădeau bine seama că umbra avea în mână un revolver greu, înțeleseră că era el și că îi aștepta. Anuhar vru să strige, dar gura neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
săptămână, la guelta de la nord de munții Sidi-el-Madia - înfipse țeava revolverului în spatele guvernatorului și îl împinse în direcția opusă. Pe-aici! îi spuse. Anuhar-el-Mojkri făcu doi-trei pași și se întoarse la timp ca să-i vadă dispărând în umbra pădurii de palmieri. Apoi o luă la fugă spre luminile palatului. — Abdul-el-Kebir a fost făuritorul independenței noastre, un erou național, primul președinte al națiunii ca națiune cu adevărat. E posibil să nu fi auzit niciodată vorbindu-se de el? — Niciodată. — Unde ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui era foarte departe, probabil în peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar nu-și ridică privirea când intră Madani, și acesta trebui să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până la ghizdul puțului, să vadă până unde ajunge apa, și refuza să admită că totul se sfârșise și că nu se va mai întoarce niciodată la fântâna și la palmierii lui sau alături de familia și animalele sale, pentru simplul fapt că invizibilului duh răufăcător îi era dragă tovărășia sa. „Pleacă! îl imploră încă o dată. Am obosit să te port cu mine și să ucid fără să știu de ce o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc și privirea îi căzu pe un grup compact de palmieri eleganți, ce se înălțau, dominând totul în jur, la mai puțin de două sute de metri de intrarea principală. Deseori, acolo, în de-acum îndepărtatul său deșert, Gacel stătuse cățărat zile întregi în coroana unui palmier ca aceia, dormind legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe un grup compact de palmieri eleganți, ce se înălțau, dominând totul în jur, la mai puțin de două sute de metri de intrarea principală. Deseori, acolo, în de-acum îndepărtatul său deșert, Gacel stătuse cățărat zile întregi în coroana unui palmier ca aceia, dormind legat de tulpinile groase ale frunzelor, când pândea câte o turmă de antilope, al căror miros foarte fin le anunța întotdeauna, în orice împrejurare, prezența omului. Străbătu cu privirea distanța dintre grilaj și grupul de palmieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unui palmier ca aceia, dormind legat de tulpinile groase ale frunzelor, când pândea câte o turmă de antilope, al căror miros foarte fin le anunța întotdeauna, în orice împrejurare, prezența omului. Străbătu cu privirea distanța dintre grilaj și grupul de palmieri și calculă că, dacă în timpul nopții ar fi izbutit să se urce într-unul din ei fără să fie văzut, avea multe posibilități să-l împuște pe președinte în momentul când ar fi intrat sau ar fi ieșit din palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
magazine sau prin niște înscrisuri pe care nu se simțea capabil să le înțeleagă. Mai târziu, cumpără dintr-o piață o cantitate mare de curmale, smochine și migdale, căci nu știa cât timp va trebui să stea ascuns în vârful palmierului, și găsi și o ploscă mare, pe care o umplu până la gură la fântâna cea mai apropiată. Apoi se întoarse la biserica în ruine, verifică încă o dată starea armelor și așteptă răbdător, sprijinit de perete, încercând să nu se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
frumoasă prima mea imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul ei - soarele, ar fi spus ei, părul - umbra ocrotitoare, ochii - fântâni cu apă proaspătă, trupul - cel mai zvelt dintre palmieri, surâsul - un miraj. Să-i vorbesc? Așa? Dintr-un capăt În altul al Încăperii, cu mâinile făcute pâlure la gură? Să mă ridic? Să Înaintez spre ea? Să mă așez pe un fotoliu mai apropiat, să-mi asum riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
planurile. Părea conceput pentru oameni dornici să regăsească, În palatul plutitor, cele mai somptuoase distracții de pe țărm, ca și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și apropiat al lui Djamalediu, care, În 1896, a luat asupra sa misiunea de a-l asasina pe șahul Persiei, Naser al-Din. (n.r.) 2 Veche monedă persană, aflată În circulație și astăzi, n. t. 1 De la arabul araq, „licoare de palmier”: băutură alcoolică extrasă din orez fermentat sau din suc de trestie de zahăr, n. t. Instrument muzical persan cu coarde ciupite, de tipul unei lăute cu griful lung, foarte răspândit În Orient, n. t. Instrument muzical persan de percuție, asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răcoare plăcută. Ușa era mai curând o poartă, înaltă și grea, ca s-o deschid, trebuia să mă proptesc în ea cu tot corpul. De cealaltă parte a străzii era un zid înalt, numai din piatră, deasupra se vedeau vârfurile palmierilor din spatele lui. Minister. Pe zid lipiseră afișe mari, de reclamă. Oamenii din televizor făceau reclamă pentru lucrurile pe care signora Maria ni le punea pe masă la prânz: grisine, ulei de măsline, spaghete, supă de legume cu parmezan și orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Frigorifice. Ele transportau carne pentru partid. „În țara noastră se face revoluție permanent. Trebuie să fim vigilenți cu capitaliștii, altfel riscăm să ne bombardeze cu antricoate și cu Nutella”, glumea tata cu Pietro. La douăsprezece ne întorceam acasă. În vârfurile palmierilor tresălta vântul și, dacă o mașină de poliție făcea taatii-taa-tii, atunci tăcerea se spărgea în țăndări. Era cald. Tata transpira pe la subsuori. Avea nevoie de mai multe cămăși pe zi. De obicei, signora Maria ne aștepta. Ochii îi erau serioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
hai să renunțăm, gata. În jurul nostru aerul devine rece, iar culorile se întunecă, parcă am fi ajuns într-un alt regat, mai trist, dar mult mai real, mai credibil decât regatul cald și sălbatic al miracolelor și al minunilor, cu palmieri și bananieri, leagănul acela imens care se întinde între munții Iehuda și munții Moab, părea că și chipul său se întunecase, obrajii îi atârnau pe maxilare fără chef, pielea de sub bărbie forma o cută căzută, este năpădit de o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușii închise a camerei lui, poate vom ședea pe terasă ca pe vremuri și vom bea bere rece și vom fuma, el îmi va mângâia coapsele, își va strecura degetele reci pe sub rochia mea, eu îi voi săruta fruntea frumoasă, palmierii din ochii lui, mi-a fost dor de tine, Udi, voi șopti înăuntrul gurii sale, iar vorbele mele îi vor îndulci limba, apoi se vor întoarce la mine umede, și mie, și mie, dar, cu toate acestea, spun, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-ți dai seama că trasul cu pușca nu-nseamnă nimic. Vești bune de pe continent este o altă povestire completă, a cărei acțiune se desfășoară În Cuba. Vești bune de pe continent Timp de trei zile a bătut dinspre sud, Îndoind crengile palmierilor regali pînĂ ce le-a desprins, În șir, de pe trunchiurile gri, aplecate de vînt. Tulpinile de un verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe lîngă trunchiuri, florile verzi de mango zăceau Întinse la pămÎnt sau printre crengile copacilor cu mugurii uscați și petalele uscate. Recolta de mango era distrusă, ca și restul recoltelor ce trebuiau culese În anul acela. Legătura prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Aș spune că progresează mai mult decît satisfăcĂtor. Azi e marți. Sunați-l joi. Joi la orice oră. Joi a venit iar furtuna din sud. Copacilor nu prea mai avea ce să le facă - decît să rupă crengile moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de prin partea locului - furtuni de post. Toate furtunile poartă diferite nume date de localnici și toți scriitorii proști Încearcă să facă literatură pe seama lor. El rezistase acestei tentații, așa cum rezistase tentației de a scrie că, bătute de vînt, crengile palmierilor se Întindeau fluturînd Înainte, așa cum părul tinerelor femei este despărțit și fluturat Înainte atunci cînd vîntul le bate din spate. Rezistase tentației de a scrie despre mirosul florilor de mango În noaptea de dinainte de Începerea furtunii, cînd se plimbaseră amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din nou. — Încă o dată. — Te iubesc, minți. Asta-i a treia, se auzi vocea ei În Întuneric. O să-ncerc să fac cumva să fie așa cu adevărat. VÎntul adia răcoros pe trupurile lor și sîntele pe care le făceau frunzele palmierilor semănau cu ploaia și, după o vreme, fata spuse: — O să fie minunat la noapte dar acum știi ce-aș vrea? — SĂ mănÎnci. Nu-i așa că mă ghicești de minune? — Și mie mi-e foame. Se duseră la Green Lantern ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soarele și cînd se făcu vremea micului dejun trecuseră cu mult de suta de kilometri și se Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am rezistat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]