857 matches
-
primul rînd) - au redat culturii românești figura eminentului savant. În Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, pp. 490-492 dl. Mircea Anghelescu (semnat M.A.) îi face o succintă prezentare bio-bibliografică. Nicolae Cartojan își are, astăzi, locul ce i se cuvine în panteonul culturii noastre. Dar, atunci cînd își alcătuia teza de licență - în anii '60 - dl. N. Florescu, nu a putut avea la dispoziție prea multe lucrări anterioare. Așa cum arată în cuvîntul înainte, tînărul - atunci - cercetător, sub oblăduiri și încurajări profesionale complice
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
model pentru a-și construi sau restructura propria viziune asupra identității țărănești. Duplicitatea folclorizării: discursul esențialist și efectele sale materiale asupra țărănimii Ce se întâmplă cu țăranul dincolo de acest marș entuziast al construirii identității sale și al încorporării sale în panteonul național? În afara unor demersuri menite să-l culturalizeze și să-l integreze în marele corp al națiunii, țăranul-concret este ocolit de politici eficiente de îmbunătățire a condiției sale sociale, într-o epocă în care „culturalizarea” lui era considerată ca panaceu
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
citate in perioada Impăratului Gordian al III-lea (238-244 d.C.) ca unele dintre puținele locuri unde in Dacia se practica, printre soldații legionari romani, misterele cultului (cu dedicație militară) a lui Jupiter Dolichețianul (la origine un zeu oriental, inclus in Panteonul roman, adorat pe teritoriul Siriei de astăzi ca zeul suprem Baal al Cerului și al Furtunei [I(ovi) O (ptimo) M (aximo) S(abazio) ]). Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
despre care se spune că depășesc sensul canonului originar Tripitaka. Mahayana trece peste idealul theravadin al lepădării durerii și al revelației personale a arhaților; ea îl înalță pe Buddha la statutul unei divinități eterne, omniprezente și omnisciente și creează un panteon de ființe cvasi-divine, bodhisattva, care se dedică autoperfecționării, înțelepciunii supreme și izbăvirii întregii lumi (oameni, animale, spirite și zei). Prin renunțarea la Nirvana imediată, bodhisattva își însușeșteo misiune mesianică. Mahayana face din Buddha un om-zeu idealizat și din bodhisattva o
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei. Figura lui a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul "Românii supt Mihai-Voievod Viteazul" al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Transilvania, România. Satul Șteia este unul dintre cele opt sate componente ale comunei Tomești și se află situat în nord-vestul județului Hunedoara la 8 kilometri distanță de Baia de Criș (fosta reședință a comitatului Zarand) și la 10 kilometri de Panteonul moților de la Țebea. Este un mic sat de munte ai cărui locuitori sunt în totalitate români și majoritatea covârșitoare ortodocși. Datorită faptului că în zona Munților Apuseni a existat timp de milenii o civilizație a lemnului, nu există alte dovezi
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
înainte de moartea sa a fost recunoscut în unanimitate drept un umanist și un moralist în descendentă vechii tradiții a moraliștilor francezi din secolul al XVII-lea. Caracterul nobil și puritatea și înălțimea stilului sau i-au asigurat un loc în Panteonul literaturii franceze, dar și universale din toate timpurile.
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
sociale, unitatea de bază o constituia familia, principala forță economică. Populația era preponderent rurală, agricolă. În perioada Hallstatt timpurie se pare că se ajunsese la o relativă egalizare socială. Fenomenul major care caracterizează viața spirituală în această perioadă este apariția panteonului, chiar dacă in cadrul anumitor populații au dăinuit credințe ancestrale, cum ar fi animismul, cultul naturii. Panteonul se caracterizează prin asocierea unor expresii umane cu principii naturale, sociale, economice. S-a manifestat la celți, traci, daci, iberici. În privința ritualurilor funerare, înhumarea
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
perioada Hallstatt timpurie se pare că se ajunsese la o relativă egalizare socială. Fenomenul major care caracterizează viața spirituală în această perioadă este apariția panteonului, chiar dacă in cadrul anumitor populații au dăinuit credințe ancestrale, cum ar fi animismul, cultul naturii. Panteonul se caracterizează prin asocierea unor expresii umane cu principii naturale, sociale, economice. S-a manifestat la celți, traci, daci, iberici. În privința ritualurilor funerare, înhumarea devine preponderentă, înlocuind, cu timpul, incinerarea. Fenomenul de stratificare socială a dus la o dezvoltare fără
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
(ori Salmoxis, Zamolxis, Zamolxe, Samolxis), a fost zeu al tracilor, fiind considerat de mulți autori români ca zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consideră chiar că a facilitat convertirea geto-dacilor, priviți ca strămoșii neamului român, la creștinism; această teorie este mai ales vehiculată de mediul creștin-ortodox român, fiindcă ar arăta predispoziția românilor pentru creștinism. Această idee se află în opoziție cu
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
după inzi" și ocupa un spațiu vast din centrul și estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidențiază dacii, numiți, tot de Herodot, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci". este una matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puțini, dar cu responsabilități bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: zeul războiului, asemănător zeului grec Ares și probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariția profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
(scris și Balder sau Baldr) este în mitologia nordică zeul luminii, al bucuriei, al purității, al frumuseții și al inocenței. Iubit atât de zei cât și de oameni, a fost considerat cel mai bun din panteonul germano-scandinav. Cu toate că avea o putere mică, era inteligent, prietenos și elocvent. Fiu, al lui Odin și al lui Frigg, a avut-o ca soție pe Nanna, fiica lui Nep, având cu ea un fiu: pe Forseti, zeul justiției. Datorită măreției
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
-se superstițiile fobice față de bufnițe, păstrate până în prezent. Pe de altă parte, în hinduism, bufnița este asociată zeiței Lakshmi, divinitate a prosperității, norocului, fertilității și generozității, iar grecii antici asociau cucuveaua cu înțelepciunea, considerând-o pasărea Atenei (zeița înțelepciunii, în panteonul grec). Urmele acestei concepții mai supraviețuiesc în bufnița-personaj înțelept, care dă lămuriri și sfaturi bune, o imagine ce apare mai ales în poveștile și desenele animate pentru copii.
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
acestui dezastru. În această luptă vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot universul. În războinica societate vikingă, moartea în luptă era o soartă de admirat și acest fapt a fost transpus în venerarea unui panteon în care zeii înșiși vor fi într-o bună zi răsturnați la Ragnarok. Se știe exact cine cu cine va lupta și care va fi soarta participanților la această bătălie din baladele și poeziile popoarelor nordice. Voluspa (profeția lui Volva
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
Lifthrasil, și asta datorită faptului că s-au ascuns printre crengile arborelui Yggdrasil unde flăcările lui Surtur nu i-au putut atinge și unde s-au hrănit cu rouă. Ei vor deveni sorgintea unei umanități noi care va venera un panteon de zei total schimbat și condus de Baldur. După cum spune și Edda Poetica: "Se vede iar iesind pentru a doua oara" "Pământul din mare gingaș înverzit" "Cascadele iar cad" "Vulturul acolo zboară" "Și năpustind spre ape" "Ia peștele de solzi
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
care a insistat să amintească toate aspectele legate de scriitor, inclusiv lupta sa pentru dreptate, declară "A fost un moment al conștiinței umane". O delegație de mineri din Denain însoțește cortegiul scandând „Germinal, Germinal!”. Cenușa lui Zola este transferată la Panteonul din Paris la data de 4 iunie 1908. La sfârșitul ceremoniei de la Panthéon, un jurnalist anti-dreyfusard, Louis Grégori, trage un foc de revolver asupra lui Alfred Dreyfus, care nu este decât rănit ușor la braț. Din 1985, casa lui Émile
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de oracole și, mai ales, haruspicine - ghicirea în măruntaiele jertfei. Nici unul dintre aceste texte nu a ajuns până la noi. Sursele arheologice nu sunt suficiente ca să ne dea o idee satisfăcătoare despre credința etruscilor. Religia romană arhaică se întemeia pe un panteon divin și pe o mitologie puternic înrâurită de mitologia greacă. Georges Dumézil a subliniat existența unei “ideologii tripartite” indo-europene în triada romană Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Marte (care reprezenta funcția războinică) și Quirinus (care reprezenta funcția nutritivă și protectoare). Vechiul
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
creația minții universale! Nu spiritul unei vremi, ci un travaliu de milenii întregi a pregătit un asemenea rezultat în sufletului omului». În lunile iunie și iulie ale anului 1843, Dostoievski publică în volumele 6 și 7 ale ziarului "Repertoriu și panteon" ("Репертуар и пантеон") o traducere a romanului "Eugénie Grandet". Urmează alte traduceri, niciuna din ele însă nu se bucură de succes. Situația financiară precară îl determină să scrie un roman. Spre mijlocul anilor 1840, Dostoievski se simte mai mult atras
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
atârnate pe toți pereții, lucru despre care unii istorici cred că simbolizează domnia și lipsa lui de timp. Carol a murit la 21 septembrie 1558 de malarie. Douăzeci și șase de ani mai târziu, rămășițele sale au fost transferate în panteonul regal de la El Escorial. La 10 martie 1526, Carol s-a căsătorit cu verișoara lui primară Elisabeta a Portugaliei, sora lui Ioan al III-lea al Portugaliei. Copiii lor au fost: Carol este faimos și pentru că a avut numeroase amante
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
care trăia. De la Bosh și Bruegel, Hogarth a deprins utilizarea fantasticului și a simbolului, de la precursorii săi renascentiști a învățat simțul compoziției ample și reprezentarea expresivității faciale și de mișcare. Hogarth a renunțat cu bună știință la un loc în panteonul artiștilor de renume, în locul realizării unor opere ample dedicându-se desenelor și gravurilor cu tematică satirică. Desenele sale sunt anecdotice, dar nu în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi "Cei trei mușchetari" sau "Contele de Monte-Cristo" în 1844. În 2002, cu ocazia bicentenarului nașterii sale, rămășițele sale au fost transferate în Panteonul din Paris, nerespectându-se ultima sa dorință de "„a reintra în noaptea viitorului în același loc în care am în viața trecutului”", "„în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui țarc de flori, unde să lași
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
aceste două aspecte (mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind însăși mama regelui, ceea ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis. În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit una din zeitățile componente ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului pământului, Geb și a zeiței cerului, Nut, și soră cu zeii Osiris, Seth și Nephthys. Ca zeitate a morții, a fost asociată cu
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
altcieneva nu îl știa. Acest aspect este adesea folosit de vechii egipteni în formulele magice, în care Isis este rugată să folosească numele lui Ra. Treptat, Isis devine cea mai importantă și cea mai puternică divinitate a magiei din întreg panteonul egiptean. În consecință, din cauza naturii magice profunde a zeiței, caracterul predominant al lui Isis este aceea de zeiță a forțelor magiei. O nouă zeiță, Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor canoptice și a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
spre multitudinea de zei/divinități pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreiești spre monoteism. La babilonieni, zeul Marduk întruchipează din ce în ce mai mulți zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului național are corespondență și în religia Egiptului, deși nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Există și alte destul de numeroase instanțe în care Biblia (Vechiul Testament) mai trădează politeismul autorilor ei, care însă ele nu sunt neapărat evidente în
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene. Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulți dumnezei în afară de YHWH, precum Baal, Așera (soția lui YHWH), Milkon și Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, în el intrând și kerubimi (sau heruvimi), inițial personificări ai norilor furtunii, ființe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute și de către alte populații canaaneene , serafimi (șerpi înaripați) etc. În limba română termenul este un împrumut de la păgânism
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]