809 matches
-
rudele în viață erau așteptate să aducă ocazional alimente la mormânt și să recite rugăciuni în numele persoanei decedate. În tehnologie, medicină și matematică, Egiptul antic a realizat un standard relativ ridicat de productivitate și sofisticare. Empirismul tradițional, după cum reiese din papirusul găsite de Edwin Smith în 1930 și datând, cu aproximație, din 1600 î.Hr., este primul creditat în Egipt. Egiptenii au creat propriul lor alfabet și utilizau sistemul zecimal. Chiar înainte de Vechiul Regat, egiptenii antici au dezvoltat un material sticlos cunoscut
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
specializau sa trateze fie capul sau stomacul, în timp ce alții tratau fie ochii, fie dinții. Instruirea medicilor avea loc la instituția Per Ankh sau "Casa Vieții" cu sediul în Per-Bastet în timpul Noului Regat și la Abydos și Sais în perioada târzie. Papirusurile medicale atesta o cunoaștere empirică de anatomie, în leziuni și tratamente practice. Rănile erau tratate cu bandaj cu carnea crudă, pânză albă, plase și tampoane îmbibate cu miere pentru a preveni infecția, în timp ce opiu de cimbru și Belladona erau utilizate
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
abilitații egiptenilor de a construi bărci foarte mari pentru a naviga ușor de-a lungul Nilului, nu au fost cunoscuți ca marinari buni și nu se angajau în navigație pe scară largă sau în transportul maritim în Marea Mediterană sau Marea Rosie. Papirusurile descoperite arată că egiptenii, spre deosebire de greci care s-au preocupat de studiul matematicii abstracte, erau legați de rezolvarea unor probleme de aritmetică legate exclusiv de practică. Sistemul de numerație folosit de ei era zecimal și pozițional, dar nu în accepția
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
solară). Dar Ra și însoțitorul său, Mehen, despicau pântecele lui Apophis permițând Bărcii Solare să scape. Apophis comanda o armată de demoni care distrugeau omenirea. Oamenii puteau învinge acești demoni doar dacă își puneau credința în zeii luminii. Într-un papirus aflat la "British Museum" care este datat din jurul anului 300 î.Hr., dar care conține elemente lingvistice cu 2000 de ani anterioare, apare o relatare a înfrângerii lui Apophis și a victoriei lui Ra. Apophis este tăiat în bucăți si ars
Apophis () [Corola-website/Science/302158_a_303487]
-
Apophis și a victoriei lui Ra. Apophis este tăiat în bucăți si ars; pentru ca această înfrângere să fie mai eficientă, sunt adăugate indicații practice de magie, printre care desenarea imaginii lui Apophis colorată în verde pe o foaie nouă de papirus, închiderea ei într-o cutie pecetluită, aruncarea acesteia în foc și scuiparea asupra ei de patru ori.
Apophis () [Corola-website/Science/302158_a_303487]
-
stabilit că este traducerea în limba greacă a Constituției. Esența edictului a constituit-o faptul că locuitorii Imperiului au fost făcuți cetățeni romani (“...in Orbe Romano qui sunt ex constitutione imperatoris Antonini cives Romani effect sunt “). Paul Meyer a publicat Papirusul, interpretându-l și concluzionând că cei care erau lipsiți de cetățenie erau dediticii. Statuturile comunităților n-au fost afectate de faptul că toți membrii lor au devenit cetățeni romani. Datorită faptului că în papir se regăsea un termen nemaiîntâlnit în
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
parțială a relațiilor juridice locale. În acest proces, dediticii deveneau peregrini și apoi cetățeni romani. Controversele legate de Constituția Antoniniană au atins apogeul prin teoriile lui Bickermann, care de altfel n-a avut mulți suporteri, dar care a considerat că Papirusul Giessen nu este , ci un edict suplimentar ce acorda cetățenie romană imigranților barbari, dacă nu erau deditici. Motivațiile lui au fost: a) motivul religios - dorința de a crește numărul celor care venerau zei romani, ceea ce nu se aplică provincialilor de
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
erau membri cu drepturi depline și ceilalți. Dacă Marcus Aurelius Antoninus însuși a luat parte la compunerea edictelor și facerea lor publică se poate verifica prin analiza stilului și-a atitudinii din texte. Astfel după interpretarea lui W. Williams interpretarea papirusului se face astfel: 1. În ciuda stării fragmentate a textului, stilul folosit s-a dovedit ca fiind elaborat și personal, aparținând lui Caracalla. Papirusul Giessen păstrează textul a cel puțin trei hotărâri a lui. Prima dintre acestea a fost acceptată ca
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
poate verifica prin analiza stilului și-a atitudinii din texte. Astfel după interpretarea lui W. Williams interpretarea papirusului se face astfel: 1. În ciuda stării fragmentate a textului, stilul folosit s-a dovedit ca fiind elaborat și personal, aparținând lui Caracalla. Papirusul Giessen păstrează textul a cel puțin trei hotărâri a lui. Prima dintre acestea a fost acceptată ca fiind versiunea grecească a edictului ce oferea cetățenie romană tuturor cetățenilor liberi din imperiu (amintită de Ulpian și Cassius Dio). 2. Partea a
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
textul a cel puțin trei hotărâri a lui. Prima dintre acestea a fost acceptată ca fiind versiunea grecească a edictului ce oferea cetățenie romană tuturor cetățenilor liberi din imperiu (amintită de Ulpian și Cassius Dio). 2. Partea a doua a papirusului constă într-o altă variantă grecească a edictului, din care s-au pierdut anumite părți. El a fost publicat la Roma pe 11 iulie 212, iar la Alexandria pe 10 februarie 213. Tema generală se referea la statutul egal al
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
o convenție picturală ori dacă o făceau în viața de fiecare zi este neclar. 1. Oamenii de obicei erau desculți și își cărau sandalele spre a le purta numai la nevoie. 2. Sandalele erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
studiază intensiv de la începutul anilor ’70. Încă din antichitate omenirea a utilizat diferite metode la baza cărora se află procesele de fermentație, procese ce decurgeau cu participarea unor organisme vii (în special microorganisme) pentru obținerea de produse alimentare. Dovezi scrise (papirusuri, tăblițe, Biblia) arată ca sumerienii și babilonienii produceau bere din drojdii cu 6000 de ani î. Hr., egiptenii preparau pâine folosind maia cu 4000 de ani î. Hr., iar în Orientul Apropiat se producea vin. Cu 500 ani î.Hr. în China se
Biotehnologie () [Corola-website/Science/303414_a_304743]
-
ce era apreciat de egipteni și de greci, cu origini egiptene, dar cu o înfățișare redată în sculptură pe stilul grecesc, devenind un zeu mântuitor universal cu trei secole înaintea lui Isus Christos. Marea Bibliotea cuprindea cărți antice, suluri din papirus, păstrând 250 000 volume colectate din întreagă lume. A fost distrus la finele antichității. Cărțile erau aduse de vasele comerciale pentru a fi copiate de scribi și returnate. În Alexandria erau cărturari invitați că poeți, gramaticieni, savanți, medici, astronomi, ramurile
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
o descriere a concepției egiptene despre viața de apoi, precum și o colecție de imnuri, vrăji și instrucțiuni pentru a permite celui decedat să treacă prin diferitele obstacole spre viața de apoi. "Cartea Morților" a fost cel mai frecvent scrisă pe papirusuri defilate și plasate în sicriul din camera mortuară a decedatului. Numele de "Cartea Morților" a fost inventat de egiptologul german Karl Richard Lepsius, care a publicat o selecție a textelor în 1842. Când a fost descoperită prima dată "Cartea Morților
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
multor cărturari și artiști a căror operă a fost literalmente lipită împreună. Costul unei cărți standard era echivalent cu salariul pe o jumătate de an a unui muncitor, astfel încât cumpărarea lor era planificată cu mult timp înainte de moartea persoanei. Prețul papirusului utilizat pentru carte depășea de obicei costul creației, astfel încât de cele mai multe ori papirusul era reutilizat pentru a se micșora cheltuielile. Imaginile care ilustrau textul au fost considerate obligatorii. Imaginile erau atât de importante că de multe ori textul este trunchiat
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
unei cărți standard era echivalent cu salariul pe o jumătate de an a unui muncitor, astfel încât cumpărarea lor era planificată cu mult timp înainte de moartea persoanei. Prețul papirusului utilizat pentru carte depășea de obicei costul creației, astfel încât de cele mai multe ori papirusul era reutilizat pentru a se micșora cheltuielile. Imaginile care ilustrau textul au fost considerate obligatorii. Imaginile erau atât de importante că de multe ori textul este trunchiat pentru a se potrivi spațiului disponibil în conformitate cu imaginea. Dacă calitatea miniaturii se făcea
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
și sistemul de numerotare al capitolelor care este încă în uz. Samuel Birch a publicat prima versiune în limba engleză în 1867. Edouard Naville a publicat ceea ce avea să devină prima editie completă, standard, în trei volume (1886). Folosind textele papirusurilor din British Museum E. A. Wallis Budge a publicat în 1890 o ediție ce includea Papirusul lui Ani, care nu apare la Edouard Naville. Ediția în engleză a lui Peter le Page Renouf a fost publicată în mai multe părți începînd
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
prima versiune în limba engleză în 1867. Edouard Naville a publicat ceea ce avea să devină prima editie completă, standard, în trei volume (1886). Folosind textele papirusurilor din British Museum E. A. Wallis Budge a publicat în 1890 o ediție ce includea Papirusul lui Ani, care nu apare la Edouard Naville. Ediția în engleză a lui Peter le Page Renouf a fost publicată în mai multe părți începînd cu anul 1892. Ediția hieroglifică a lui Budge a fost publicat în 1898 și este
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
și cea a Asiei au acceptat și celebrat Erosul ca pe elementul cel mai important al existenței omenești și în mod special al creației. Exemplele care arată deschiderea civilizației antice față de această temă sunt nenumărate, dar un desen realizat pe papirus în timpul Dinastiei a XVII a. Cuplul celor doi, a femeii și a regelui care trebuia satisfăcut, este însoțit de silueta zeului Eros, care veghează un ritual considerat important, nu rușinos. Subiectul erotismului în artă este abordat încă din epoca de
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
putut ajunge din nou să se descifreze și citească documentele bogate privind cultură și religia acestui mare popor, constând în multe inscripții prezente pe pereții templelor și în morminte, ca și în nenumăratele texte înscrise pe vase de lut și papirusuri. Spre deosebire de alte mitologii, cea chineză nu personifica și nu venerează soarele sau luna. Cel mai probabil motiv pentru acest lucru este influență pe care au exercitat-o daoismul și cartea "Yijing" asupra culturii chineze, pentru că luna reprezintă Yin, iar soarele
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
se scurge din lac, din această cauză era considerat (greșit) lacul ca izvor al Nilui. În partea sudică a lacului se află insula cea mai mare Ukerewe cu o suprafață de 560 km². Țărmurile lacului fiind mlăștinoase planta dominată fiind papirusul. Clima este subecuatorială umedă. Temperatura medie este de +26 °C vara și de +24 °C iarna. cantitatea anuală medie de precipitații este de 1.500 mm. Sezonul ploios durează din martie până în mai și din noiembrie până în decembrie. Cu suprafața
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
răspândire a orfismului. Astfel, descoperirea la Olbia (azi Bug în Ucraina) a unor tăblițe de os dovedește existența cultului pe țărmurile Mării Negre. În 1962 a fost găsit într-un mormânt din satul Derveni din provincia Macedonia, în nordvestul Greciei, un papirus de la sfârșitul secolului IV î.Hr. care conține fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele și unul la "Teogonia rapsodică", datată în secolul V î.Hr.. Papirusul aparținea probabil unui ofițer macedonian care a ținut a fi
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
din satul Derveni din provincia Macedonia, în nordvestul Greciei, un papirus de la sfârșitul secolului IV î.Hr. care conține fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele și unul la "Teogonia rapsodică", datată în secolul V î.Hr.. Papirusul aparținea probabil unui ofițer macedonian care a ținut a fi, după ritul grecesc, incinerat după moarte. Acest izvor deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic din Salonic, fusese deci parțial ars și rămâne încă subiectul multor
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
într-un mormânt (σῶμα - σῆμα) și e sortit să treacă după moarte în corpul altor viețuitoare. Pentru a fi izbăvit prin Dionysos Lyseus și Persefona, adică pentru a scăpa de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare la cult sau la principiile etice și filosofice ale orficilor. În orășelul calabrez Vibo Valentia, numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele de aur cu texte orfice, datate aproximativ
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]