899 matches
-
comorbide cu fobia socială într-o proporție semnificativă. Ratele estimate ale tulburărilor de personalitate comorbide conform criteriilor ICD-10 în NSMHWB au fost: 35,8% anxioși (evitanți), 24,3% anancastici, 27,2% schizoizi, 20,7% dependenți și în jur de 12% paranoici, impulsivi și borderline. Există o probabilitate mai mare ca indivizii cu o tulburare de personalitate comorbidă să manifeste niveluri mai ridicate ale simptomelor și incapacitării, dar au șanse la fel de mari să se vindece prin tratament. TPE este în mod invariabil
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
luat osânda", adică au plătit cu viața iubirea față de poporul lor și faptul că s-au opus celor care ne voiau Țara; poporul român a suferit zeci de ani teroarea comunistă și s-a opus genocidului practicat de un cizmar paranoic și analfabet, propulsat și menținut la cârma Statului de lepra bolșevică; omenirea întreagă trebuia să accepte cu seninătate și bucurie debordantă gulagurile staliniste și crematoriile hitleriste... Așa ai "rânduit", Doamne? Așa ai "planificat" de la începutul începuturilor?? Cum, Doamne, în marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la dogmele ei, la atrocitățile comise de catolici în numele Mântuitorului, și mi-am pus întrebarea: ce-ar fi fost dacă Ignatius de Loyola, frate de cruce cu Hitler și Stalin, întemeietor al monstruoasei și abominabilei securități inchizitoriale, în goana lui paranoică de purificare a creștinismului și de procurare a materiei prime pentru arderea rugurilor nesfârșite, ar fi aplicat nou-născuților criteriul selecției estetice și al perfecțiunii corporale. Jumătate din Europa ar fi fost decimată, iar Quasimodo și confrații săi demult transformați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pământ, peste întinderile nesfârșite și inospitaliere ale deșertului și sus, sus de tot, până la zenit și mai departe, mirosul de carne prăjită, arsă, transformată în cenușă, făcea cunoscut Universului întreg Apocalipsa nazistă, generată și întreținută de "creștinii catolici" în solda paranoicului Adolf Hitler. Dar Tu, Doamne, unde erai? Ce făceai? N-ai simțit mirosul de carne omenească arsă pătrunzând până în augustele Tale apartamente dotate cu aer condiționat? Cum puteai asista indolent, pasiv, rece și nesimțitor la distrugerea propriei Tale creații?? În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite cu două lovituri scurte și îndesate de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
schimbări a lui prin intervenția Moscovei. A.M.P. : Iliescu n-a fost naționalist, el era cu Clubul de la Roma și cu alte chestii. El nu gândea ca Vadim Tudor și ceilalți, ca să zic așa. V.A. : Vadim Tudor naționalist ? Un paranoic extremist, care e cu totul altceva ; retorica lui Vadim Tudor nu are nimic substanțial. De niciun fel ! A.M.P. : Acesta e un lucru interesant de discutat, dacă Vadim Tudor chiar este autentic. CĂ, de fapt, aici este problema cu el
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de aniversare - erau texte foarte libere, nu erau texte academice. Și eu am scris un fel de scenariu, de fapt am scris o mică distopie. (Distopia este contrariul utopiei, adică este o lume organizată utopic la negativ, ca delirul unui paranoic.) În această distopie îmi imagi‑ nam Uniunea Europeană peste încă 50 de ani și mi-o imaginam destul de orwellian. Dacă vă aduceți aminte că, în romanul O mie nouă sute optzeci și patru, lumea este împărțită în Eurasia, Oceania și alte blocuri
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spuneau, alții nu, și spunea, dă-i mai tare, mă, lovește mai tare, și loveam, într-adevăr mai tare, de multe ori aveam o satisfacție, ca să vă spun sincer, deveneam un automat, un robot, fără creier, fără nimic... Sau eram paranoic, nu schizofren, nu mai știu ce eram, lucram la disperare, trăiam bine, așa vedeam eu, și ăștia erau dușmanii poporului, trebuia să-i lichidăm". Un licăr de conștiință îl îndeamnă la un gest disperat. Taie cu cuțitul un alt brigadier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
această benefică „surpare socială”, o trăiește cel mai dramatic, mai convulsiv! -, atunci Înseamnă că mentalitățile, câte sunt, valorile sau necesitățile nu vor fi aceleași peste un deceniu sau cinci, de acum Înainte. Mie mi se pare - poate cu un accent paranoic de care nu mă dezic Întotdeauna! - că nu numai țările Estului Europei Își caută noile valori și așteaptă, cu mai multă sau mai puțină răbdare și abilitate, să se nască „a doua revoluție”, cea a mentalităților, dar și Apusul continentului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem, noi și marii noștri Înaintași. Eu, În ce mă privește - cu acele accente „paranoice” pe care unii dintre foștii mei prieteni le ironizează! -, eu răspund pozitiv la această chestiune. Iar lupta tinereții noastre eu o văd și În aceea (și energia de care am dat dovadă se hrănea și din aceastaă că, deși născuți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau pe poet, expus de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice unii! - nu numai de a se afirma ca poet, de a-și publica tot mai temerarele, uluitor de originale versuri - prin stil și tematică! -, dar și de a revoluționa poezia română, după un Ion Barbu, Arghezi și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când, trebuind „să se adapteze” unor structuri orgolioase și, de fapt, rigide În toată substanța lor liberală, nu numai că „ne uită”, dar Își uită vechile opinii, entuziasme și credințe! Eu cred - și unora li se va părea absurd și paranoic acest lucru! - că un artist, un creator, mai ales când crede sau ambiționează să fie de „prima mărime” În ciuda tuturor regulilor de bun simț, În ciuda celor mai adânci instincte ale supraviețuirii, trebuie să desfidă pornirile de acomodare și adaptare, rămânând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sus - la „stânga”, la extrema stângă a melancolicului, situez pulsiunile și boala psihică a schizoidiei și schizofreniei, iar la „dreapta”, la extrema dreaptă a celor patru pulsiuni esențiale - melancolic, flegmatic, sangvin și coleric -, percep pulsiunea și boala paranoidiei și a paranoicului. Deci, Îmi spuneam În nesfârșite ceasuri de auto-observare și teamă, dacă voi „luneca”, În accesele mele de furie sau ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un fel coșmar al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit, aproape cu certitudine, trupul frumos al unei femei goale, lângă mine, ca pe un trup unduind și „aproape solzos” de ofidian și făceam stângace și furișe mișcări
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
impune pe ale sale. Evident, aici, cum s-ar zice, „nebunia se Îmbină cu prostia”, la o privire superficială, Însă, deoarece, cum observam mai sus, prostia fiind doar o formă mai slabă, mai „anemică”, mai „șovăitoare” a nebuniei, În cazul „paranoicului” comentat mai sus, prostia sa „de bază”, organică, printr-o interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie În violență. Dar nu una
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a desemna boala acestui individ fantastic de care nu s-au putut apăra nici concetățenii săi - locuitorii uneia dintre cele mai cultivate, creatoare și civilizate țări ale continentului nostru, dar nici vârfurile politice ale marilor țări vecine, Franța sau Anglia! Paranoic, da, dar... ce fel?! De ce a fost simțit ca atare doar când boala sa s-a dezlănțuit fără frâu, creând enorme pagube milioanelor de oameni?! Prost, da, de acord, așa era văzut tânărul Adolf Schikelgruber de către intelighenția bavareză când era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Tata făcea cei mai mulți bani din tranzacții imobiliare superspeculative, majoritatea acestora agonisiți în anii în care Reagan era președinte, iar libertatea cumpărată cu bani l-a făcut din ce în ce mai instabil. Dar tata a fost întotdeauna o problemă - neglijent, abuziv, alcoolic, orgolios, nervos, paranoic - și chiar după ce părinții au divorțat în adolescența mea (la cererea mamei), puterea și controlul lui au continuat să se răsfrângă asupra familiei (care mai includea două surori mai mici), întotdeauna din rațiuni financiare (certuri nesfârșite între avocați în legătură cu pensia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii, podețe, garduri de nuiele, arbuști pitici și straturi de flori - o idilă pastorală, departe de imaginile cu care obișnuim să asociem realitățile din această țară transformată în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta un film sau un album cu poze al acestui cătun de basm cu nume poetic - Vyazynka -, nu ai crede niciodată că e vorba de actualul Belarus. Mulți turiști; de fapt, singurii „turiști”, propriu-zis suntem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i se refuza orice drept de a fi scriitor adevărat, iar apoi, când el a irumpt cu primele sale romane în spațiul românesc, i s-au atârnat de costumul său literar tot felul de brelocuri, de etichete de tipul „megaloman”, „paranoic”, sfârșind cu cel de „agent de influență” etc. Și asta nu numai din contrarietatea pe care o provoacă în spiritele medii orice carieră care scapă previziunilor cuminți, orice parcurs radical, atipic prin excelență, dar și din agasamentul pe care-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un caz ciudat petrecut la Nădrag, o mică localitate industrială situată în munții blajini ai Banatului, la nord de Caransebeș: o triplă crimă perpetrată de un psihotic, un paranoic care-și pusese în cap să omoare cât mai mulți membri de partid, câștigându-și în acest fel libera intrare în raiul creștinesc!... Cazul stârnise vâlvă până la București, de unde s-a deplasat o echipă de criminologi, dacă nu mă-nșel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de propriile forțe! -, răsturnam întreaga problemă a unei posibile creații majore iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța paranoică” a căutărilor mele, a acelui „labirint” al perioadei ce precedă afirmarea reală și publică, deoarece, din fericire, în acei ani tulburi, nu eram lipsit de simț critic, unul dintre instrumentele de bază ale creației, facultate a artiștilor adevărați de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani), și migrena automobiliștilor (în fiecare lună se inventează noi itinerarii). Pentru toți cei vizați de împrejmuire, fie ei închiși înăuntru, adică incluși, sau opriți în afara ei excluși această nevroză face din cel înzidit un obsesional și din înziditor un paranoic. Voi putea trece oare? Dar dacă dau peste un baraj volant? La ce oră închid? Pe unde s-o iau azi? Și cum voi proceda la înapoiere? Nu e prea târziu? Oricât voi fi eu de protejat prin pașaportul meu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curul amintindu-și de complicitățile de care-l acuză Vestul cu teroristul Carlos, dar ouă cărți, fabulează, la tembelizor ce vrei și ce nu vrei, în legătură cu Goma, Vintilă Horia, Clinton & Arafat, arogându-și un rol bazial în istoria contemporană. Un paranoic jegos, desigur. Alții, ca ghinăralul Voiculescu, manipulează canale de televizie, vile, bănci. Puradeii și-i trimit la studii în streinătate, ca Măgureanu, c-ale noastre-s bune pentru plozii maselor populizde. Majoritatea secilor curiști dove si trova? Tot în SKI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bain-marie și l-am băgat la cuptor pînă cînd iarba a căpătat aspectul verzui-maroniu pe care trebuia să-l aibă. Acesta e secretul tratării ierbii - sau cel puțin unul dintre ele. Fumătorii de iarbă sînt gregari, sînt sensibili și sînt paranoici. Dacă ajungi să fii cunoscut drept „trist” sau „nasol”, nu poți intra-n combinații cu ei. Curînd mi-am dat seama că nu mă pot potrivi la tipii ăștia și m-am bucurat cînd am găsit pe cineva să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
da o identitate de scriitori. Supralicitează pentru a se delimita de caracudă, pentru a-și crea o identitate. Spun că sunt scriitor doar uneori, polemic, atunci când am de-a face cu un imbecil - și în cazuri dintr-astea devin aproape paranoic. Nu am citit aceleași cărți cu ăla. Unii îmi spun că aroganța asta e bună. Că sunt un bolovan, un bolovan care, ciocnindu-se de unul și altul, până la urmă se va cizela corespunzător, dar că n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]