1,958 matches
-
fie prins la locul faptei, continuă detectivul. Avea mâinile pline de sânge. Am găsit amprente pe pieptănașul de metal. Probabil că a fugit de acolo foarte repede. Presupun că a aruncat pantalonii și pantofii destul de aproape de locul În care Își parcase mașina. Acum știți la fel de multe ca și noi. Vera și-a șters ochii și i-a zis că acum Începe să Înțeleagă ipoteza. Și eu la fel. Cu toate acestea, explicația era atât de nesatisfăcătoare. Un gest stângaci? Acesta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu duceam lipsă de ele, dar asta chiar părea bună. L-am instalat pe Brutus pe bancheta din spate și-am pornit-o spre secția unu, chiar după colț. Încă îmi mai pipăiam gâtul în oglindă: se vedea roșu-dureros. Am parcat în față, cu nesimțire, și m-am înfipt în ofițerul de serviciu. „Aș dori să depun o plângere oficială împotriva comisarului Rapotan și-a adjunctului său, Penciu.“ Tipul a făcut ochii mari, aproape că i-a sărit uniforma de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
număr de Argeș și Prahova. Astea aveau ceva special, deosebit de restul lumii: poate brațul șoferului proptit de portieră, poate pălăria de paie expusă sub geamul din spate sau poate doar mișcarea fulgerătoare prin care îți tăiau calea. Până la urmă, am parcat lângă han, între doi stâlpișori. Apoi, înainte să fug spre biroul Mariei, l-am cedat pe Brutus portăresei. Părea o femeie de treabă, genul textilistă APACA, dată afară la cincizeci de ani. Mă știa, mi-a zâmbit frumos, numai bujori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rafinat; n-ai fi zis că ne bătea gândul să fugim din țară. Lumea ne invidia, credea că nu facem nimic de dimineață până seara și, pe deasupra, mai învârtim și milioane. Îi păcălisem pe toți: când ne duceam la cafenea, parcam mașina departe, pe străduțele laterale, să n-o observe careva. În București, dacă te îmbraci elegant și mergi două zile la rând în aceeași cafenea, zic oamenii că faci afaceri sau ai câștigat la Loto. Luam latte machiato cu spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le lipsească tocmai lor, care dădeau căldura în toată clădirea), iar bărbații își apărau cu înverșunare confortul și spațiul teritorial al instituției în care eu doar lucram, iar ei locuiau. Unul mă și amenințase că-mi zgârie mașina, pentru că o parcasem în curtea interioară, în dreptul ușii „lui“. Dar nu-mi trecuse prin cap că oamenii își aduseseră televizor și se cablaseră de la biroul decanului, trăgându-și fir până în pivnițe, să prindă meciurile pe spanioli sau italieni. Câțiva colegi mai povesteau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se termină sub ochii tăi, într-o baltă de sânge. Pe-al treilea computer se înghionteau câțiva malaci cu mutre patibulare: un soi de milițieni aduși la zi, fără chipiu, dar cu pantofi cu găurele. Grupul forfotea lângă o dubă parcată pe faleză, în Constanța. Mașina părea scoasă din anii ’80: un Aro 144, cu ușiță rabatabilă și plasă de sârmă în dreptul geamului interior. Nu era nevoie să te străduiești prea tare: valurile și digul de stabilopozi îți indicau adresa. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metri în fața jeepului, mașina de teren americană, de 320 cai putere. Maurer stătea pe bancheta din față, ca de obicei, cu geamul coborât, având ca partener pe primul secretar Kiraly Karol [...] Pe botul pantei, în direcția opusă circulației noastre, stătea parcat în afara șoselei un autoturism mic, marca Trabant, care oprise regulamentar la somația miliției antemergătoare. Jeepul prezidențial se afla la jumătatea pantei (în urcare), noi urmându-l îndeaproape. Deodată, apare un camion care, după ce izbește Trabantul, spulberându-l de nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pietonilor pe străzi. Plus mirosul greu și tulbure de pucioasă consumată care plutea în nor compact deasupra solului. Cred că așa miroase aerul în preajma cazanelor lui Scaraoțchi. Singurul moment in care orașul calvinist nu mai respectă regulile de circulație: se parchează peste tot, inclusiv pe trotuare, se trece pe roșu. Libertate de moment, cu miros de pucioasă. Mă întorc acasă pe bicicletă, uluit și obosit. Două personaje mi-au atras atenția în mod deosebit atenția în mulțimea de aseară: o americancă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1, care vine din jumătate în jumătate de oră și are o stație de oprire chiar în fața gării, încât aveți vreme să vă scoateți și bagajele... Sau acceptați să fac eu acest serviciu, cu mare plăcere... Mașina mea este aici, parcată lângă cofetărie. Iacăt-o, asta-i, care-o și vedeți și întinse mâna să ne arate mașina, aflată aici, aproape. Bine, m-am grăbit eu să zic. N-avem nimic împotrivă. Mergem cu dumneavoastră. Vă mulțumim și să știți că vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mi-o da Dumnezeu zile... Noroc de băiatul acesta!... Între timp, iată-ne ajunși la Mănăstirea de măicuțe Șag. E într-o poiană. Un complex de construcții, de formă pătrată, ridicat în întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Înțelege cu el, am ieșit din zonă printr-o grădină și am dispărut. M-a căutat pe urmă scandalizat, că de ce am fugit. A doua zi, santinela de la poartă dă alarma că un camion Ford al unității noastre, care era parcat pe stradă În fața fabricii, a fost luat de niște sovietici. S-a urcat unul la volan și mână... Ș-atuncea eu am luat un motociclist, dacă Îmi amintesc bine, Vili Brendosu, din zona Brașov, și m-am urcat În spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
căzut de pe motocicletă. Și el: „Aoleu, piciorul!”. Eu suferisem o lovitură, dar nu prea puternică, și am zis să mergem după ăștia. Eram Înarmat, aveam un Parabellum de 9 mm... Și am urmărit mașina până unde s-a oprit, unde parcaseră ei, la marginea comunei Jilava. Și am protestat, și am cerut mașina... Și ei m-au somat, și m-au declarat prizonier. Și În felul ăsta am fost silit să rămân cu ei... Zadarnic am Încercat să plec, să cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apărut în sfârșit mașina de la Consiliul Unic în care ne-am urcat toți plus sacul cu buletine de vot. Când am ajuns în fața primăriei am constatat cu uimire că Aro-ul alb cu număr mic de 136 la județ era parcat în față. Mașina care trebuia să ducă pe secretar și pe șeful de post cu buletinele și procesele verbale la județ era și aceasta în fața primăriei. Luminile ardeau peste tot în primărie. În centrul comunei era zarvă. Restaurantul era deschis
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cineva șareta în drum, iar vă ia la întrebări. Oricum, milițienii știu că am venit aici. Nu vă temeți de milițieni că sunt prietenii noștri, așa cum sunteți și dumneavoastră. Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a spus neamțul, care avea în mână un aparat modern de fotografiat. Din aparat ieșeau pozele imediat ce le făcea. Uimită am privit pozele color primite, foarte reușite, pe care le-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comună în ziua de... la ora... Foile de drum le veți primi de la primarul orașului la care e arondată comuna. Împreună cu dânsul veți urca în acceleratul de București și ne vom întâlni în Gara de Nord pentru a ne urca în autocarele parcate în apropierea gării. Nu aveți voie să vă întâlniți sau să discutați cu rudele din București și nici să le dați telefoane pentru a le spune care este programul celor trei zile. Nu veți părăsi hotelul unde vom fi cazați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nesigure una la alta. Simpatica mea colegă, privind pereții camerei de hotel, s-a urcat acolo unde era o doză pentru priză și a spus smerită: Noi atâta am avut de spus! Dimineață, la ora șapte, eram la ușa autocarului parcat în fața hotelului. Fiecare dintre mașini avea pe geamul din față, scris mare, numele județului, iar pe spătarul scaunului de la autocar era scris numele fiecărui delegat și localitatea pe care o reprezenta. Priveam pe geam Bucureștiul îngrijit și măreț pentru privirile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vedea fața. -Romantic, nu-i așa? M-am uitat într-altă parte. Era o încercare a rezistenței, să vedem care cedează primul. -Nu mi-aș ierta dacă...murmură el... -Stai liniștit, zise ea. Ne-am îndreptat apoi către o rulotă parcată în apropiere. Ea bătu cu degetul în geam, dar nu-i răspunse nimeni. Se agăță apoi disperată de ușa care cedă sub loviturile pumnilor ei. Manevra totul în așa fel încât să mă prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
genți. Bulba urma să le ascundă și după aia un tăinuitor, un tip Jonas, de la sala de biliard, avea să ne scape de ele. La ora unu într-o noapte de aprilie ne-am dus în Cartierul de Nord, am parcat lângă o alee și ne-am strecurat unul câte unul în curtea din spate. Marinaru’ filase locul; fereastra de la subsol n-avea gratii. Gorman a încercat s-o deschidă, întâi cu o rangă și apoi cu lanțul de bicicletă - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pus pardesiul și l-am dus la mașină. Aveam fața roșie în aerul de noapte și eram iritat. Pentru că era o bătaie de cap să-l duc pe Einhorn la teatru și aveam multe mutări de executat. Întâi trebuia să parchez mașina, apoi să găsesc șeful de sală și să îi explic că ne trebuie două scaune aproape de ieșire; apoi să aranjez să se deschidă ușile de la ieșirea din spate, să duc mașina pe alee, să-l car pe Einhorn până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îi afecta și nici nu se lăsa afectat. Era o fațetă a personalității lui legată strict de afaceri. Câteodată se apuca să ne demonstreze cât de priceput e la mânuirea unui lasou sau cânta: „Iată suntem la Wenice, Unde dar parcăm mașina?“ Buza lui de sus o încăleca pe cea de jos și arăta posomorât și plin de răbdare. Era un tip lunecos, rece, ca mulți alții care trebuie să presteze și totuși să-și păstreze un colțișor numai al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ingenios. Intram în vorbă cu bătrânul Fenchel, care nu era tatăl fetelor, ci unchiul lor, și care făcea comerț cu apă minerală. Nu era ușor, căci era milionar. Avea un Packard, același model și culoare ca al lui Renling; am parcat în spatele lui pe alee, așa că a trebuit să se uite de mai multe ori ca să se lămurească care mașină era a lui, și atunci a fost momentul când l-am prins. Inter pares. Căci cum aș fi putut oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era căsătorit, ba și logodit pe deasupra - căci logodna fusese făcută în văzul tuturor, în cadrul unei recepții la un hotel. Nu se gândea deloc la asta. În schimb se gândea la posibilitățile imense pe care i le dădea un Pontiac nou parcat lângă Parcul Lincoln și la banii pe care-i avea; nici la lucrurile pe care trebuia să le facă pe o anume stradă, într-o anume clădire, într-o anume cameră, și care nu era nevoie să influențeze cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care parcă năzuia să întruchipeze alte și alte figuri, punând în valoare o vază uriașă cu flori, apoi o figurină sculptată, și încă o statuetă albă din fier forjat; și înăuntru era luxuriant de cald - până și garajul subteran unde parcasem avea această temperatură caldă și mătăsoasă. Și, când pășeai afară din liftul alb, te trezeai într-o alhambra de trandafiri și tavane pictate, cu auriu și fildeș, cu o revărsare de plante de Florida și covoare pufoase, distanțe imense și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mea în seara asta, mi-a spus. Și am să conduc eu. Probabil tremuri încă din cauza accidentului. Așa că am luat mașinuța ei, pe care abia i-o cumpărase taică-său, și ne-am dus la petrecerea din North Shore; am parcat-o după aceea într-unul din marile sectoare de umbră de pe lângă templul Bahai, ca să ne mângâiem, să ne îmbrățișăm și să tremurăm la baza acelui delușor religios înconjurat de lumina zdrențuită a lunii. Lucrurile păreau normale dar nu erau, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-au arătat în depărtare și au fost apoi acoperite de stâncile muntoase, trecând în spatele steiurilor de mii de picioare înălțime înainte ca drumul care cobora să se transforme în stradă și să ajungem în piața catedralei, sau zócalo. Am parcat mașina acolo și, întrucât aleea spre vilă era îngustă, am luat-o pe jos. Chiar și dacă am fi fost doar noi doi, tot am fi fost întâmpinați de o liotă de copii, cerșetori, gură-cască, tot felul de patroni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]