1,373 matches
-
atât către capătul arterial cât și către cel venos. Extremitățile ansei sunt conectate prin intermediul sistemului circulator primitiv, lacunar și deschis. Factorul determinant al creșterii ansei cardiace este reprezentat de sporirea considerabilă și rapidă a masei circulante, ceea ce duce la îngroșarea parietală și dilatarea regiunilor cu contractilitate maximă. Contactul cu materialul migrator al crestelor neurale: celulele neurale rombencefalice migrează și însămânțează , în sens dorsoventral, suprafața ansei cardiace. Din acest moment există premisa unei dezvoltări normale a inimii, crestele neurale formând: scheletul fibros
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
diastolei; limitează și previn e dilatarea excesivă a cordului , mai ales în timpul creșterii volumului intracardiac (de exemplu, reflux aortic sau mitral). * Situație Pericardul și sacul pericardic sunt situate în compartimentul mijlociu al mediastinului inferior. * Morfologie externă Sacul pericardic sau pericardul parietal prezintă pentru descriere două foițe (fig. 2): foița externă fibroasă, numită pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă formată din mezotelium (epiteliu scuamos simplu) care derivă din celomul embrionar primitiv, numită pericard seros. Cele două foițe sunt contigue la nivelul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
rădăcina vaselor mari; * vena brahiocefalică stângă; * nervul larigeu recurent stâng; * vena intercostală superioară stângă; *inferior * diafragm; * peritoneu; * vena cavă inferioară. Pericardul seros este format din porțiunea pericardului seros care tapetează fața internă a pericardului fibros și poartă denumirea de lamina parietală, și porțiunea ce acoperă cordul și porțiunea intrapericardică a vaselor mari, numită lamina viscerală sau epicard. * Cavitatea pericardică astfel formată, este o structură virtuală cuprinsă între foițele pericardului seros (parietală și viscerală) și conține o cantitate minimă de lichid ce
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fața internă a pericardului fibros și poartă denumirea de lamina parietală, și porțiunea ce acoperă cordul și porțiunea intrapericardică a vaselor mari, numită lamina viscerală sau epicard. * Cavitatea pericardică astfel formată, este o structură virtuală cuprinsă între foițele pericardului seros (parietală și viscerală) și conține o cantitate minimă de lichid ce favorizează mișcările inimii. * Sinusurile pericardice Răsfrângerea foiței (laminei) parietale în foița viscerală se face în doua zone: în jurul arterelor mari; în jurul crucii venoase a inimii. Din aceasta cauză, cavitatea pericardică
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fibroelastic și adipos, vascularizat de către vasele coronare și inervat de către plexuri nervoase vegetative. Epicardul este limitat la exterior de mezoteliu (strat unic de celule aplatizate) care permite filtrarea unui lichid seros. Acest lichid lubrefiază și facilitează mișcările epicardului pe fața parietală a pericardului. Epicardul conține fibre colagene și câteva fibre musculare netede. Din punct de vedere structural țesutul striat de tip cardiac conține: * celule musculare cardiace numite miocardiocite de lucru (atriale/ventriculare); * celulele sistemului excitoconducător: celule P (pacemaker), celule T (de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și anastomoze * Drenajul venos cardiac * Circulația limfatică a cordului * Inervația cordului </resume> * Introducere Cordul, organ muscular contractil, element central al sistemului circulator, se caracterizează printr-o bogată vascularizație arterială, venoasă și limfatică. Fiecare dintre cele trei sectoare ale sistemului cirulator parietal cardiac are o organizare funcțională particulară, tipic umană, motiv pentru care modelele experimentale realizate pe animale au valoare relativă. Dintre cele trei sectoare circulatorii parietale se detașează pregnant cel arterial, care prezintă o complicare anatomofuncțională particulară și o implicare patogenetică
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
o bogată vascularizație arterială, venoasă și limfatică. Fiecare dintre cele trei sectoare ale sistemului cirulator parietal cardiac are o organizare funcțională particulară, tipic umană, motiv pentru care modelele experimentale realizate pe animale au valoare relativă. Dintre cele trei sectoare circulatorii parietale se detașează pregnant cel arterial, care prezintă o complicare anatomofuncțională particulară și o implicare patogenetică decisivă, ceea ce explică de ce mortalitatea prin accidente ischemice cardiace constituie a doua cauză de moarte în statisticile internaționale. Trebuie precizat faptul că cele două artere
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
anamneza constituind etapa esențială inițială care poate da informații privind etiopatogenia acestora. * Durerea precordială Durerea precordială poate fi de origine cardiacă sau secundară afecțiunilor vasculare de tipul aortitelor, pericarditelor, miocardite. Durerea precordială de origine extracardiacă poate fi determinată de afecțiuni parietale (periartrită scapulo-humerale, afectarea coloanei vertebrale cervicale sau toracale); mediastinale; pulmonare (pneumotorax, pleurită, embolii pulmonare, pneumonii); digestive (hernia hiatală, esofagite); infecțioase (zona zoster); neurologice (nevralgii intercostale) etc. * Durerea precordială de origine coronariană Durerea precordială de origine coronariană se declanșează în momentul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sau imobilizare prin suspensie internă (metoda chirurgicală parafocală). Reperele osoase fixe la care se efectuează suspensia cu fire de sârmă a atelei fixate pe fețele vestibulare ale dinților de pe arcada maxilară pot fi: arcada zigomatică, apofiza malară a frontalului, osul parietal, rebordul orbitar inferior, osul frontal în treimea medie, creasta zigomatoalveolară, spina nazală antero inferioară). Îngrijiri postoperatorii: igienă orală, alimentație lichidă și semilichidă. Complicații postoperatorii: întârzierea de consolidare (dacă nu menține sistemul de imobilizare), persistența tulburărilor de ocluzie dentară (idem), infecții
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
în condiții de urgență amânată (24-48 ore) a unui tratament mixt: ortopedic și chirurgical (reducere ortopedică prin tracțiuni elastice intermaxilomandibulare și imobilizare prin blocaj intermaxilomandibular rigid cu suspensie internă la repere osoase fixe: arcada zigomatică, apofiza malară a frontalului, osul parietal, rebordul orbitar inferior, osul frontal treimea medie, arcada zigomatoalveolară sau spina nazală antero inferioară). Pregătirea preoperatorie generală este cea obișnuită. Se administrează un sedativ în seara premergătoare intervenției, se igienizează pacientul. Se mai au în vedere în acest caz: reechilibrarea
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
ariile elocvente sau căile piramidale [5]. Atunci însă când neuronavigația nu este disponibilă, operatorul are responsabilitatea trasării inciziei având în minte reconstrucția tridimensională a leziunii în raport cu reperele anatomice externe (meatul acustic, linia orbito-meatală, sutura coronară, sutura sagitală și lambdoidă, bosele parietale și frontale, eventuale deformări locale ale scalpului sau calotei), și interne (raportul cu marile sinusuri venoase, vene de drenaj voluminoase vizibile pe diferitele incidențe ale RMN, raportul cu girusurile sau șanțurile mai profunde din vecinătatea leziunii, sistemul ventricular). O serie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
destul de dificil a se putea face o rezecție completă. Un factor important ce influențează prognosticul și evoluția ulterioară este vârsta pacientului, vârsta mai tânără având un prognostic favorabil [7,8]. Au o localizare predilectă la nivelul lobului frontal, temporal și parietal și mai puțin la nivelul lobului ocipital sau diencefal [9]. Macroscopic se prezintă ca o formațiune imprecis delimitată, localizată la nivelul substanței albe cerebrale, de culoare cenușiu-albicioasă, de consistență crescută față de țesuturile cerebrale normale adiacente (dată în special de structura
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
31.12.2011 astrocitomul anaplazic reprezintă 26% (140 cazuri). Sexul masculin a fost mai frecvent afectat iar decada de vârstă predominant interesată a fost a 5-a. Anatomopatologie. Localizarea predilectă este la nivelul lobului frontal (40%), apoi temporal (35%) și parietal (17%). Apar ca formațiuni imprecis delimitate, de consistență moale, culoare cenușie care se diferențiază de țesutul cerebral normal adiacent, arii hipodense ce captează substanța de contrast (nu toate astrocitoamele anaplazice captează substanța de contrast). Diferențierea față de glioblastomul multiform este dificilă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reprezintă opțiunea terapeutică cea mai recomandabilă, cu atât mai mult cu cât fiind o tumoră intens vasculară, rezecția subtotală este nerecomandabilă și uneori imposibilă datorită hemoragiei din restul tumoral. În localizările de la nivelul ventriculului lateral recomandarea noastră este abordul transcortical parietal, cu coagularea progresivă a periferiei tumorale și mobilizarea intraventriculară a tumorii până este identificat pediculul vascular care trebuie coagulat și secționat. Reducerea progresivă a tumorii este posibilă doar din acest moment, sângerările nefiind semnificative după secționarea pediculului vascular. Obișnuit lăsăm
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ganglionare neoplazice, mature [29]. Este, de asemenea, o tumoră rară, reprezentând 0,1-0,5% 241 din tumorile SNC și afectează în pricipal copii și adulții tineri. Este de asemenea frecventă la nivelul lobului temporal, putând însă să apară și frontal, parietal, la nivelul planșeului ventriculului III, regiunea selară sau în fosa posterioară [29]. Izolate la nivelul cerebelului, aceste leziuni pun diagnosticul bolii Lhermitte-Duclose [30]. Sub 10% din gangliocitoame pot apărea la nivel medular. Histopatologic, conțin doar celule mature ganglionare. Markerul celular
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
occipital bolnavul poate fi poziționat cu parte pe care se face accesul în jos, folosind gravitația pentru lărgirea coridorului de lucru. Abordul este indicat pentru tumorile cu extensie predominent supratentorială [17]. 4. Abordul interemisferic transcalos - se realizează printr-o craniotomie parietală dreaptă extinsă peste linia mediană; se folosește pentru tumori cu extensie superioară care invadează și corpul calos, sau care se dezvoltă spre trigonul ventricular; implică o retracție parietală importantă cu riscul lezării venelor de drenaj. Abordul a fost treptat depășit
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
predominent supratentorială [17]. 4. Abordul interemisferic transcalos - se realizează printr-o craniotomie parietală dreaptă extinsă peste linia mediană; se folosește pentru tumori cu extensie superioară care invadează și corpul calos, sau care se dezvoltă spre trigonul ventricular; implică o retracție parietală importantă cu riscul lezării venelor de drenaj. Abordul a fost treptat depășit în preferințele chirurgilor de cele prezentate mai sus [17]. 5. Neuroendoscopia a câștigat în ultimii ani un rol din ce în ce mai important în special în controlul rezecției tumorale în regiunile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ligatura totală și extirparea. Studiind tumorile erectile, C. Bottez precizează statistic topografia acestora : Porta 107 tumori ale capului: 89 pe față, 18 pe craniu; Borgono 74 tumori ale capului: 58 pe față, 16 pe craniu, care se repartizează astfel: regiunea parietala și occipitala 8, regiunea frontală 5, regiunea temporală 3. Din această statistică rezultă că fata este afectată Într-un procent mult mai mare În raport cu cel al craniului, regiunea temporală fiind cel mai rar interesată. Tumorile erectile sunt congenitale, dezvoltându-se
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
iar partea externă și inferioară este ridicată În sus, În afară planului celorlalte oase. Linia de fractură urmează traiectul suturii parieto occipitale ștăngi și occipitotemporale ștăngi până la baza apofizei mastoide și 2—3 cm pe sutura temporoparietala stânga posterioara. Osul parietal drept prezintă o linie de fractură În sus și spre dreapta, care inferior se continuă În partea posterioară a porțiunii mastoidiene a temporalului pînă la gaură stilomastoidiana, apoi la nivelul condilului occipital sting În 1/4 să posterioara. Această linie
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
molecule mici. Din acest motiv filtratul glomerular nu conține în mod normal proteine sau elemente figurate ale sângelui. Capilarele glomerulare sunt susținute de o structură numită mezangiu glomerular, formată din celule mezangiale și matrice mezangială. Capsula Bowman are două foițe - parietală și viscerală care delimitează camera urinară. Foița viscerală (epiteliul podocitar) învelește capilarele glomerulare. Epiteliul podocitar este format din celule numite podocite, care prezintă prelungiri care se sprijină pe membrana bazală. Prelungirile se numesc procese podocitare (pedicele) (Fig.40, Planșa II
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau formării de tromboze spontane (fibrinoliza). Procesul asigură și repararea completă a vasului afectat și angiogeneza. În hemostază intervin 3 elemente: peretele vascular, plachetele sanguine și factorii plasmatici. De aceea se consideră că hemostaza se desfășoară în 3 timpi: vascular (parietal), plachetar și plasmatic (cascada coagulării). Primii 2 timpi constituie hemostaza imediată (primară) care duce la formarea trombului alb plachetar după activarea, adeziunea și agregarea plachetelor. Timpul plasmatic (hemostaza tardivă) reprezintă coagularea propiu-zisă și duce la constituirea trombului fibrino-plachetar și stabilizarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
fiind de 2000-5000 γ. Necesarul zilnic de B12 este de 2 γ. În consecință, în prezența deficitului de B12 anemia apare după ani de zile. Absorbția de B12 are loc după cuplarea cu factorul intrinsec, o proteină secretată de celulele parietale fundice și ale corpului gastric. De aici complexul este transportat la nivelul ileonului unde celulele înglobează complexul vitamină B12factor intrinsec, ulterior B12 se cuplează cu o nouă proteină și trece în plasmă și țesuturi unde este absorbită. Anemia Addison-Biermer Definiție
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cel puțin în parte, o moștenire a epocii de piatră. Timp de vreo două milioane de ani, paleantropii au trăit în special din vânat, pescuit și cules. Dar primele indicații arheologice privind universul religios al vânătorului paleolitic se leagă de arta parietală franco-cantabrică (~ 30000). În plus, dacă examinăm credințele și comportamentele religioase ale gintelor de vânători contemporani, ne dam seama de imposibilitatea aproape totală de a demonstra existența sau absența credințelor similare la paleantropi. Vânătorii primitivi 5 consideră animalele ca fiind asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1 omorî se taie cu un fel de ferăstrău caninii și incisivii ursului tânăr, pentru ca animalul să nu mă poată să-i rănească în timpul ceremoniei 16. Și întrucât, în timpul aceleiași ceremonii, copii. Străpung cu săgeți ursul legat cobză, anumite gravuri parietale de la grota Trois Freres, înfățișânc urși atinși de săgeți și de pietre, și care par să vomite un val de sânge 17, au fost interpretate în același sens. Dar scene similare sunt susceptibile de interpretări diverse. Importanța unei idei religioase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pictate. Aceste tezaure de artă paleolitică sunt repartizate pe un teritoriu relativ restrâns, între Urali și Atlantic. Obiecte de artă mobiliară au fost găsite într-o mare parte a Europei Occidentale și Centrale și în Rusia până la Don. Dar arta parietală se limitează la Spania, Franța și Italia de Sud (cu excepția unei grote pictate în Ural, descoperită în 1961). Ceea ce ne izbește de la început este "extraordinara unitate a conținutului artistic: sensul aparent al imaginilor nu pare să fi variat de la ~ 30000
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]