1,084 matches
-
medicul nu poate face altceva decât să-i constate moartea deja petrecută, printr-o suspectă hemoragie cerebrală». Ceea ce s-a petrecut în celelalte două zile care au urmat, în timpul cărora trupul a rămas expus publicului, pare de necrezut. O febră paroxistică a lovit acea lume sărmană. Chiar și acei enoriași, care cândva se arătaseră ostili sau indiferenți, s-au lăsat implicați în durerea generală. O litanie de laude și de fapte a fost descrisă în fața trupului, de parcă se celebra o purificare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de hiperconsum este însoțită de o pornografie exacerbată, de practici frenetice, de vagabondaj libidinal, toată problema constă în a ști până unde și în ce proporții. Avem realmente de-a face cu un formidabil seism, așa cum pare să indice evoluția paroxistică a hard-ului? Să-i trezim la realitate pe heralzii lui Dionysos: nu e nimic din toate acestea. Ce constatăm de fapt? Viața sexuală începe mai devreme, tabuurile și-au pierdut din forță, aproape nimic nu mai e prohibit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ziua respectivă rămân practici cu o extindere socială foarte limitată 28. Iată tot atâtea elemente despre care e greu de spus că ar compune într-adevăr un tablou cutremurat de orgiasmul dionisiac. Pe de o parte, sexul se exprimă din ce în ce mai paroxistic; pe de alta, comportamentele cotidiene sunt foarte puțin transgresive și puțin înclinate spre desfrâu. Exces iconic în domeniul sexului, dar moderație libidinală la nivelul maselor: cu excepția câtorva minorități, logicile excesului rămân cantonate la nivelul imaginilor șial discursului. Hipertrofiat în ce privește imaginarul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
reușit, evident, să eradicheze toate formele de beție, să pună capăt goanei după extaze, transe și senzații exacerbate. Sărbătorile nu fac decât să demonstreze măsura în care unii sunt vulnerabili la alcool și la droguri; delegitimarea nu înseamnă anulare, stările paroxistice și alte excese senzoriale fiind fenomene frecvente în cotidianul hipermodern. Droguri, destructurare și criminalizaretc "Droguri, destructurare și criminalizare" A face un chef, a ieși din sine și din rutina zilnică: această pasiune poate fi ilustrată în multe feluri. Prin euforia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim Într-o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu putem aduna mere cu pere, dar nici merele Între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate Într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții În ultimă instanță arbitrară. Autorul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
J. Favez-Boutonier). Există mai multe tipuri de angoasă: a) angoasa patologică sau nevroza de angoasă este o stare nevrotică la care recunoaștem următoarele: o stare de anxietate cronică, constituțională, specifică personalităților anxioase; crize de angoasă acută, sub formă de episoade paroxistice survenind pe un fond de „angoasă flotantă”; D. Klein distinge două tipuri de anxietate patologică: tulburarea de panică, o tulburare mentală și emoțională cu apariție inopinată; atacurile de panică, reprezentate prin episoade repetate de crize de panică; b) anxietatea cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Minkowski notează existența unei stări morale cu aspect particular, pe care a numit-o „anestezie afectivă”, manifestată prin incapacitatea individului de a mai percepe emoțional-afectiv situațiile vieții, de care acesta este perfect conștient. Targowla descrie un sindrom de hipermnezie emoțională paroxistică tardivă la vechii prizonieri sau persoanele deportate. Sănătatea mintală la persoanele din mediul penitenciar. Tulburările psihice în mediul penitenciar au fost semnalate de multă vreme de specialiști (Baillarger, Delbruck, Kraepelin, Bonhoffer, Costedoat, Heuyer și Fouquet), care au arătat că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
timidități, enervări subite, se irită, plâng sau râd nemotivat. Copiii prezintă acum o activitate dezordonată. La această vârstă ideile sunt tranșante, paradoxale sau lipsite de franchețe. Se manifestă o stare de angoasă, denumită „neliniștea adolescenței”. Toate tendințele ating o ordonare paroxistică și în primul rând sexualitatea. Mediul familial devine prea strâmt și prea fragil. Legile morale, sociale și religioase - prea constrictive. Sufletul plutește între ipocrizie și violență. Apar și modificări de ordin fiziologic și psihosexual: la fete menstrele, iar la băieți
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în arena dezbaterilor teoretice, în spațiul românesc narațiunea istorică a primit semnificația de „epopee națională”, culminând cu anii 1980, în care strădania regimului de a forța cursul istoriei naționale spre o confluență cu aceea a partidului comunist a atins momente paroxistice. Deși termenul „narațiune” este aproape absent din referirile la discursul despre trecutul național - și nici nu este ceva surprinzător -, el este înlocuit prin alți termeni ca „evoluție”, „desfășurare” sau „proces”. Esențialul narațiunii naționale a constat în personalizarea, politizarea, militarizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
erotice), ci, dimpotrivă, ca unul devastator, care anulează identitatea insului, condamnându-l la solitudine. Imaginea supertehnicizată, la nivel planetar, a megapolisului sfârșitului de veac agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
variabilă ca intensitate, a cărei manifestare principală este anxietatea generată și întreținută de un conglomerat echilibrat de elemente artistice: subiect, atmosferă, personaje. Tot în câmpul prozei literare, groaza, ca exacerbare a ideii de teamă, reprezintă o emoție estetică unifocală și paroxistică, provocată de accelerarea indiscernabilă a tempo-ului narațiunii până la cote care nu mai permit rafinament sau varietate a trăirii, ci doar repulsie patologică. Se poate intui, în continuare, că, în vreme ce groaza este denotativă, exprimând frust și violent și căutând doar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea unui peisaj pe care simpla groaza paroxistică îl proiectează în insuportabil. Aceasta acționează tocmai invers: din cauza faptului că nu admite întârzieri sau derogări, ci exercită presiune continuă asupra receptorului, groaza se banalizează, iar psihicul cedează în cele din urmă. Dacă mi se permite aluzia intertextuală la Henry
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-un accces de furie ațâțată de alcool, îl apucase de gât". Încolțit, Costache
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se apreciază după efortul utilizat pentru a comprima artera și a obține dispariția pulsului. După acest criteriu, pulsul poate fi: - crescut - puls dur (pulsus durus, pulsus fortis) - insuficiență aortică, hipertensiune arterială; - scăzut - puls moale, depresibil (pulsus debilis) - insuficiență cardiacă, tahicardie paroxistică, colaps, stări febrile. În aceste împrejurări pulsul este în același timp tahicardic și mic de volum. Triada puls mic, moale și tahicardic conturează entitatea denumită „puls filiform”. 6. Celeritatea exprimă viteza cu care apare și dispare unda pulsatilă, depinzând de
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
biciuită până la exasperare, cartea-fulger, cartea-miracol, cartea-afiș, cartea-hangar de avioane”. „Ritmul vremii” și ritmul cărții trebuie să comunice, așadar, până la identificare, - iar, întrucât suntem sub zodie constructivistă, ce mai păstrează puternice note de vitalism futurist, expresia acestei relații e mereu frenetică, paroxistică. Imaginea pe care Voronca o oferă acum despre „epocă” este a unui spectacol neîntrerupt, într-o desfășurare vertiginoasă, pe măsura dinamicii mașiniste. Peisajul citadin e o perpetuă feerie, o imensă scenă tumultoasă în care omul (poetul) noului ev devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o cizelare de cuvinte atâtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă între lebezi de sticlă, leagănul care să fie și respirație și havuz”. Numai că la Voronca acest proiect capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere în reveria thanatică”, „termenii în care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
patetică. În cea de-a opta seară, la strigătul înfiorat al bătrînului, trezit subit în miez de noapte, personajul face întuneric și rămîne nemișcat, în spațiul ușii întredeschise, timp de o oră, sporind groaza victimei și împingînd tensiunea spre cote paroxistice. La capătul unui întreg ceas de așteptare, bătrînul scoate un geamăt, identificat cu "geamătul spaimei de moarte" (p. 46), determinîndu-l pe agresor să năvălească în cameră și să-și execute binefăcătorul prin asfixiere. Ulterior, cu aceeași precizie imperturbabilă, el petrece
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fără alcool, fără fumat) 81 dozarea efortului fizic și respectarea odihnei că somn și concediu de odihnă asigurarea condițiilor de igienă a locuinței și a locului de muncă. Astmul bronșic Astmul este o boală infecto-alergica caracterizată prin accese de dispnee paroxistica expiratorie provocată de obstrucția bronhiilor prin bronhospasm. Bolnavul are, din cauza edemului (acumulare de lichid) de la nivelul mucoasei bronșice și a hipersecreției o respirație greoaie, iar senzația de ușurare apare după un acces de tuse cu eliminarea unei expectorații perlate. Senzația
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
alt factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșica la doze minime de mediatori chimici, incapabili de a provoacă criză de astm la persoanele normale. Criză poate fi anunțată și de strănut, lacrimare, prurit la nivelul pleapelor, cefalee. La început, criza paroxistica este declanșată numai de alergene. Cu timpul, pe lîngă factorii emoționali, măi intervin și cei climaterici dar și cei reflecși. În 82 toate tipurile însă, criza apare mai ales noaptea cînd există acțiunea bronhoconstrictoare. De obicei, în a doua jumătate
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
cei reflecși. În 82 toate tipurile însă, criza apare mai ales noaptea cînd există acțiunea bronhoconstrictoare. De obicei, în a doua jumătate a nopții, criza debutează cu o dispnee brutală la care se adaugă neliniștea, pruritul și hipersecreția nazala. Dispneea paroxistica este însoțită de respirații rare și expirații prelungite, sueratoare. Bolnavul rămîne la pat sau aleargă la fereastra pentru a-și satisface setea de aer. De obicei va sta în poziția sezinda în fața geamului deschis cu capul sprijinit pe brațele incrucisate
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
fi declanșată de stres, infecții, traume și se manifestă prin oboseală amețeala, scăderi în greutate, pigmentația pielii și a mucoaselor. Feocromocitomul Feocromocitomul este o tumoră a medulosuprarenalei care determină excesul de adrenalină, noradrenalina și dopamină. Bolnavul prezintă cefalee, tahicardie, hipertensiune paroxistica. Diagnosticarea și tratarea bolii este în competența medicului specialist endocrinolog. Hipogonadismul Hipogonadismul este determinat de tulburări ale hormonilor tropi hipofizari de creștere, apare la ambele sexe și depinde de vîrsta apariției. 134 Cauzele sunt: lipsa congenitala a gonadelor îndepărtarea chirurgicală
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
medicamente: antihipertensive, cortizonul, contraceptivele orale, dar și unele boli cornice: cardiace, respioratorii, gastrointestinale, urogenitale. Atacul de panică Atacul de panică este o boală biologică al carei mecanism este biochimic la nivel cerebral. Atacul de panică este o formă a anxietății paroxistice care se manifestă că un cutremur, pentru că de anxietate avem nevoie în mod normal. Boala poate apărea din cauza creșterii încărcăturii cu bioxid de carbon: săli neaerisite, biserica, etc, dar și din cauza abuzului de cafea. Toate tulburările se produc în creier
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
excedente comerciale cu care asigură finanțarea deficitelor americane. Desigur, acționarii urmăresc anumite norme de randament ale capitalurilor plasate (return of equity), ceea ce apasă greu asupra investițiilor productive. Ei bine, pentru a răspunde acestor exigențe acționariale, s-a produs o expansiune paroxistică a creditului în Statele Unite, în dorința de a crea cerere. Aceasta a dus la o creștere forțată a prețurilor activelor patrimoniale, deconectînd consumul de venitul disponibil. În S.U.A., cea mai importantă sursă de îmbogățire patrimonială a menajurilor o repre-zintă cîștigurile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cucerit prin acuitatea lucidă a abordării și eleganța scriiturii, relevându-se ca o sinteză documentară, o decantare a punctelor de vedere la zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de André Breton și trăit până la cel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
neîndemânatic, neatent, egoist, uneori rău." Această renunțare la ambiția de a poza reprezintă premiza aventurii lui poetice. Eliberat de obligația de a-și promova propria imagine, tânărul sensibilizat și interiorizat căruia i s-a transmis fără îndoială ceva din dramatismul paroxistic al trăirilor mamei sale (poeta Angela Marinescu) își descrie cu minuție și cu o surprinzătoare cruzime viața interioară. Divulgarea unor lașități, a unor spaime sau a unor obsesii sexuale considerate prin tradiție compromițătoare conferă multora dintre texte caracterul unor confesiuni
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]