1,208 matches
-
generalizări menite să ofere reperele "bunei formări" a unei unități lingvistice dotate cu un sens global purtător al intenției locutorului, să traseze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o secvență comunicativă cu o destinație precisă, mai ales cea care particularizează discursul instituționalizat (textele non-ficționale, utilitare, precum cererea, scrisoarea oficială etc.), cu alte cuvinte, să faciliteze accesul la funcțiile cu care textul este învestit de autor. Definirea textului ar trebui să țină seama de faptul că o limbă se divide în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre genurile discursive și tipurile secvențiale. Se constată astfel că, pe de o parte, textele poetice (autotelice) utilizează un tip secvențial ce traversează mai multe subgenuri (poem versificat, proză poetică, slogan, maximă etc.) și constituie un hipergen al discursului care particularizează una sau mai multe secvențialități (poem narativ, slogan argumentativ etc.) și, pe de altă parte, textele didactice (injonctive), concepute de la început ca dezvoltînd o secvențialitate specifică, sînt rezervate tipului descriptiv, cu specii foarte diverse (descrierea de acțiuni, legi și reglemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-l în schema tradiționalistă. Hotărât lucru, poetul scrie modern: chiar și când apelează la formele folclorice ("folclor savant", zice G. Călinescu), și când recurge la "metrul antic". Împrospătarea formelor trebuie să vină din adâncul Ființei, nu prin împrumut sincronic. Formele particularizează, nu sunt universale: "Poziția lui Eminescu rezolvă cu suplețe relația dialectică de la național la universal. A rămâne în forme fără a fi pătruns de duhul veacului înseamnă a fi prizonierul unui specific național epigonic, cum vor risca sămănătoriștii minori. Criteriul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chiar exegetul uită judiciosul punct de plecare. Dintre rezervele fundamentale pe care le am față de procedeul folosit de Theodor Codreanu o invoc pe următoarea: un complex psihanalitic nu poate fi stabilit în mod riguros decât de un psihanalist, care îl particularizează în funcție de numeroși factori. De aceea, dacă psihanalistul ratează adecvarea transferului, pacientul se va ridica, de îndată, de pe canapeaua din cabinet și, obligatoriu, îl va strangula pe inabilul terapeut. De aceea, între altele, nu putem vorbi, laolaltă, de "complexul Lear" la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu condescendență, în cel mai bun caz. Numele Cenușăresei din Bacău s-a ascuns sub pseudonimul Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a crezut mult timp. În schimb, repetițiile bacoviene, remarcate de mai toți comentatorii, au "radicalitatea negativului stilistic". Cu toată motivația și prudența, pe care le afișează la început, capitolul Bacovianismul reprezintă o sinteză echilibrată despre modul în care se particularizează arhetipul de repliere la nivel național și european; cu observația că doar poetul din Bacău întrupează acest arhetip "în toată puritatea sa". Discutând despre prebacovieni, reia exemplele și aprecierile lui C. Călin din Dosarul Bacovia, vol. I (1999), observând cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de marmură ce rămân după cioplirea statuii unei zeițe a singurătății. "Dacia literară", nr. 3, iul-septembrie 2003 Mihail DIACONESCU Theodor Codreanu Cugetările aforistice Fiecare cultură impune opere specifice devenite momente de referință (opere eponime), lungi serii de valori care o particularizează și personalități capabile să-și asume misiunea dificilă de îndrumători ai celor ce creează. Personalitățile devenite directori de conștiință se impun prin prestigiul propriei creații, dar îndeosebi prin capacitatea de a sesiza și afirma sensul culturii în care se înscriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zile. Eu i-aș zice și altfel. I-aș zice: biografia numărată a ideilor. Ucenicia codreniană răzbate din viziunea generală a tomului, comportă similitudini cu ascetismul, cu mucenicia. Ideea predilectă ce traversează perioada între ianuarie-decembrie 1964 și ianuarie-decembrie 1969, se particularizează în considerațiile despre geniu, în antiteză cu mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca profesor și scriitor, își expune frământările interioare ale gândirii sale profunde, când mai succint, când mai detaliat, luându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ulterior în regat. Un scurt interludiu pentru caracterizarea frugală a ceea ce am numit etno- naționalism herderian se impune ca o necesitate clarificatoare. Johann Gottfried von Herder (1744-1803) este acreditat ca dezvoltatorul naționalismului etnic, fundamentat pe ideea că fiecare grup etnic, particularizat de propria istoricitate, limbă și descendență genetică, trebuie să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Uniunii Europene își construiește propria sa identitate și memorie continentală, înrădăcinate în baza unor "relații postnaționale cu trecutul" definite pe două coordonate centrale: i) prima vizează conținutul experiențial al memoriei, centrată fiind pe comemorarea unei moșteniri comune a europenilor. Ceea ce particularizează memoria europeană postnaționalistă de memoriile tradiționale ale statelor naționale este faptul că prima se axează preponderent pe un moment fondator negativ, Holocaustul fiind evenimentul traumatic ce stă la baza memoriei și identității europene; ii) a doua coordonată ține nu atât
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
constitutiv pentru acestea) sub aspect formal, pe baza formei judicative originare și a "legilor logice", care funcționează a priori, așa cum funcționează regulile multiplicării pentru Husserl. Ideea de logică presupune nu doar forme, ci și legi (reguli); tocmai acestea din urmă particularizează formele, conducându-le, prin interpretare, către adevăr, cunoștință, teorie asupra unor obiecte determinate etc. Odată ajuns la analitică și dialectică, prin operația multiplicării formei S P, aceste două "discipline" logice vor fi preluate drept corpusuri normative pentru logică, pentru ipostazele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în genere) și argument (argumentare, în același sens operațional întărit, dar, cu toate acestea, rămasă o structură discursivă, așa cum s-a precizat mai devreme pentru raționare; diferența față de aceasta din urmă constând în natura unor elemente ale structurii, fapt ce particularizează raționarea sau o determină ca demers dialectic); b) apoi este vorba despre analitică și dialectică. 2.2. Contextualizarea filosofică a sensurilor originare ale analiticii și dialecticii Scenariile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, "teoriile" filosofice, construite pe temeiul analiticii și dialecticii, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vom cunoaște mai ușor ceea ce este adevărat și ceea ce este fals într-un caz sau altul."53 Și este, desigur, temă a topicii o asemenea cercetare a unor condiții de "adevăr", cu totul semnificative pentru cunoaștere, dar pentru o cunoaștere particularizată prin obiect ("într-un caz sau altul") și prin premise ("obiecții din două puncte de vedere"). Particularizarea este operată ea însăși după reguli: acesta este de fapt scopul pe care Aristotel îl urmărește, uneori, în Topica (și, cumva, în Respingerile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care o am în vedere aici nu trebuie confundată cu operația aristotelică de reducere a modurilor silogistice din figurile a doua și a treia la modurile "perfecte" ale primei figuri, dar nici cu reducerea la absurd, ambele operații secunde și particularizate prin tehnicizarea lor. Tocmai de aceea, asemenea "reducții" sunt mai degrabă tehnici de lucru logic, decât propriu-zis operații logice. Reducția avută în vedere aici este mai apropiată, tehnic, de operația cu același nume în sens fenomenologic, însă ea rămâne, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acela din Natură, care știe cel mai bine când să anunțe, prin prezența lui, că În sfârșit perioada de hibernală regenerare a solului, implicit a Naturii, s’a Încheiat. Parcă vorbeam, mai deunăzi, despre asta, rămânându-mi acum doar să particularizez: ghiocelul, ca una dintre plantele cele mai evoluate ce este, iubește cel mai oxidat sol, pe care pădurea i-l oferă numai acum, Înainte ca ierburile și arborii trezite la viață să-l facă de „nelocuit“ pentru gingașul ghiocel, un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
opere de geniu: să fie deschisă infinitelor sensuri. (Umberto Eco, Opera aperta). Mai mult decât atât, este o condiție sine qua non. Dar până a pune în discuție morfologia geniului, e cazul să se reliefeze prin ce semne s-a particularizat, înainte de toate, copilul obișnuit în ochii altora. Revenind la spațiul ipoteștean și admițând că geniul este un dat al naturii (sub al cărui suflu oamenii obișnuiți, oricâte eforturi ar face, nu vor putea sta niciodată), se poate spune că omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
proză, Eminescu îi surprinde coordonatele esențiale, fără a face din el o structură exclusiv romantică, așa cum ar fi fost de așteptat: Caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 11. Este, înglobând toate acestea la un loc, satul-poveste, care se particularizează în viziune eminesciană într-o imagine panoramică și cu perspective percepute din unghiuri diferite. De pe pământ, viziunea este aceea a copilului, care, înălțând ochii spre cer, vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
distrusă, căci știam că listele care ne înregistrau virginitatea sau absența ei, ajungeau pe biroul directorului. Pedagogul arădean depășise, prin aceasta, vigilența lui Makarenko! Practică pedagogică și practică agricolă, activități culturale și ,,obștești", mai numeroase ca-n oricare liceu arădean, particularizau tabloul. Atât de eficiente, sub raportul obiectivelor organizației comuniste de tineret, încât clasa noastră a obținut, în anul al treilea de studii, locul întâi la concursul ,,cel mai bun colectiv de elevi din țară". Eram, așadar, cei mai bine clasați
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cauzale complexe. În afară de aceste avantaje, antropologia lui Lévi-Strauss era, metodologic, atrăgătoare pentru istoricii francezi și grație capacității ei de a restitui ambianța cotidiană a vieții sociale (le vécu) și, până la urmă, umanitatea Însăși a unei epoci, cu tot ceea ce o particulariza mai profund. Devenind antropologică, istoria a „transferat” temele și structuralismul metodologic aplicat de Lévi-Strauss și elevii săi comunităților arhaice la societățile premoderne, care au Început să fie examinate, cum procedau antropologii, atât din unghiul cadrelor materiale de viață care le
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
se utilizează rezu ltatele prezente pentru a realiza o bună predicție a performanțelor școlare. De exemplu, dacă din test reiese că elevul stăpânește proprietățile generale ale mărfurilor, atunci se pot prognoza rezu ltatele viitoare referitoare la capacitatea acestora de a particulariza aceste proprietăți pentru diferite grupe de mărfuri. - validitatea de fațadă - exprimă măsura în care testul este relevant și important pentru cei ce sunt evaluați. Factorii care influențează validitatea unui test sunt: indicații neclare; nivelul de d ificultate necorespunzător al itemilor
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
Noțiunea de "gust" a fost dezvoltată foarte puțin în teoriile sociologice ale modei, în anul 1968 Herbert Blumer apelând la acest construct pentru a-și exemplifica teoria selecției colective. Totuși, așa cum voi arăta în capitolul al doilea, Herbert Blumer își particularizează teoria, insistând mai mult asupra mecanismelor de formare a gustului decât asupra originii conceptului. În aceeași perioadă, sociologia franceză combătea ideea filozofică a lui Immanuel Kant privind judecata de gust, arătând, prin cercetările lui Pierre Bourdieu (1979/ 1984, 6), că
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
al cauzelor externe, în modă schimbarea este gratuită, schimbare de dragul schimbării" (A.L. Kroeber, 1948, 137, apud J. Stoetzel, 1963, 245). Pe o poziție identică se vor situa, peste timp, definițiile susținătorilor interacționismului simbolic, insistând asupra faptului că moda se particularizează tocmai prin schimbare. Reflectând asupra acestui fenomen, sociologul american Herbert Blumer definea moda ca "un element în continuă schimbare prin care anumite forme se bucură de acceptarea temporară și de respect pentru ca apoi să fie înlocuite de altele în conformitate cu vremea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
lucruri care trebuie să intre în praxis-ul curent. Motivele personale țin și de sesizarea unui climat de opinie existent aproape la toate nivelurile și mediile școlii românești. Este vorba de prestigiul scăzut al științei didactica limbii și literaturii române, (particularizăm aici, dar situația este comună tuturor didacticilor speciale, așa cum mi-au confirmat colegii omologi) între celelalte discipline academice universitare. însuși acest termen de știință nu este folosit prea des cu referire la didactică, didactica limbii și literaturii române fiind o
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
la una din facultățile sale. Mai mult decât atât, această lumină nu are un caracter abstract, neutru, ca un fel de ieșire, de radiere automată din Dumnezeu, ci are caracterul unei lucrări personale și personalizate. Aceste lucrări ale divinității extrem de particularizate până la individualizare au însemnat un temei de continuare pe o lungă perioadă a confruntărilor între Palama și adversarii lui, ce îl acuzau de o formă mascată de politeism. Toată problema s-a dovedit a fi una de limbaj, de exprimare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sincretism religios, în expresie arhitecturală, al aspirației către divinitate.”1 În Mihai Ralea, spirit viu, febril, asociativ disociativ, Vladimir Streinu vede fie un „Don Juan al abstracțiunilor”2, fie un spontan, „un produs natural.”3 Despre Tudor Vianu: „Ceea ce-i particulariza gândirea era prin urmare mișcarea, cu frecvență de act reflex, de a extrage din fenomenele observate legea, adică îndreptățirea lor la existență.”4 Altfel spus, criticul apreciază rigoarea rațională a confratelui său, preocupat permanent de organizarea materiei sensibile. Perpessicius este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]