21,869 matches
-
kilometri de orice așezare omenească. Lipsiți de orice posibilitate de a comunica. Iar după alte cîteva zile, lipsiți de hrană și cu rezervele de apă pe terminate. Îți imaginezi starea noastră de spirit. Eram, abia acum ne dădeam seama, treisprezece pasageri, plus membrii echipajului, cei doi piloți și o stewardesă. În fotoliul ei, Christina se făcuse mică de emoție și tremura toată. Reuși doar să Îngaime: — Îngrozitor!... Încă nu, deocamdată. Îngrozitor a devenit abia după ce am terminat ultimele rezerve de hrană
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iar noi, ceilalți, așteptam rezultatul, destul de Încordați, recunosc. După un timp, ea a revenit transpirată, nervoasă și ne-a spus: nu vrea, nu mă lasă - se opune! Cum adică, se opune? Doar el s-a oferit! se miră unul dintre pasageri, un francez, dacă-mi aduc bine aminte. Copilotului i-a venit atunci o idee, pe care am dezavuat-o cu toții: ce-ar fi să Încercăm cu un glonte! N-am fost de acord, ni s-a părut că ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
orgasmului. Un mic contact cu prezentul, un moment de luciditate Îi fură suficiente pentru a-și trezi din nou conștiința morală: — John, ești sigur, era cu adevărat un extraterestru, sau poate că era totuși un om? Poate era unul dintre pasageri, care și-a dăruit viața pentru a-i salva pe ceilalți. — Mi-am pus și eu această Întrebare. Înclin să cred, totuși, că era un extraterestru, deși semăna aproape perfect cu noi, oamenii. Ți-am spus deja că purta un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că ar fi obligatoriu, ci numai că ar fi posibil. Și asta, fiindcă citise În The Baakho Monitor despre o Întîmplare asemănătoare, În urma căreia mașina din spatele camionului a intrat Într-un stîlp - conducătorul auto a murit pe loc, iar ceilalți pasageri au ajuns la spital, În stare deosebit de gravă. În cele din urmă, Vic Înțelese: de fapt, ea se temea de sfîrșitul lumii - toate celelalte spaime, temeri și coșmaruri erau subsumate acesteia. Oricît ar fi asigurat-o că totul e În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Acum cîteva zile, la emisiunea mea a participat un misionar evanghelic, John Godbread, care susținea că a avut o Întîlnire cu extratereștri, În deșertul Sahara. — Și ce dacă? E meritul lui! replică Thomas. — El spunea că a mîncat, Împreună cu ceilalți pasageri ai avionului, un extraterestru... Se opri, așteptă ca ei să zică ceva. Nu vedeți legătura? Întrebă dezamăgită. — Cred că Însuși John Godbread era extraterestru. Regula e că ăștia spun Întotdeauna despre alții că ar fi ceea ce ei Înșiși sunt. — Marychka
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu aerul că ar face acest lucru cît mai discret cu putință, biletul „consumat“ pe pupitrul taxatoarei, care Îl Înșfacă imediat și-l ascunde undeva dedesubt, Într-un loc secret. Statisticile arată că În medie fac treaba asta cam trei-patru pasageri În fiecare stație. Alți trei-patru oferă biletul „consumat“ nu taxatoarei, ci direct celor care urcă - așa, ca o mică dovadă de simpatie. Psihologii au stabilit că persoanele respective, mai ales femei, au sentimentul că au făcut o faptă bună, iar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împrietenit cu taxatoarele, iar unii s-au și căsătorit, cu acest prilej găsindu-și perechea potrivită. Încît soluția cea mai eficientă care se Întrevede este ca taxatoarelor să li se aplice pe față o mască, făcîndu-le de nerecunoscut atît pentru pasageri, cît și pentru controlorii de traseu. Masca trebuie să aibă aspectul simpatic, politicos, dar exigent, al unei femei În jur de treizeci de ani, și să fie identică pentru toate taxatoarele. De asemenea, controlorilor de traseu li se va aplica
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
traseu li se va aplica pe față masca simpatică, politicoasă și exigentă (incoruptibilă) a unui bărbat de circa treizeci și cinci de ani, care să-i facă de nerecunoscut atît pentru taxatoare - dintre care unele sunt propriile lor soții - cît și pentru pasagerii autobuzului. În acest fel, măștile vor putea comunica Între ele, fără ca persoanele dindărătul lor să știe propriu-zis cu cine stau de vorbă, deoarece toate taxatoarele de pe autobuzele transportului urban vor fi la fel de simpatice și politicoase, dar exigente. Și toți controlorii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
orașe aflate la cincizeci de kilometri distanță unul de altul. Mă trezeam la ora cinci dimineața, pentru a ajunge Înainte de șapte la șantierul de care răspundeam. Divorțasem de cîțiva ani și, inclusiv din acest motiv, opream adesea mașina ca să iau pasageri ocazionali, În special tinere profesoare care făceau și ele naveta În satele din preajma reședinței de județ. Un bărbat divorțat pare o pradă ușoară pentru orice profesoară navetistă, mai cu seamă dacă e și nemăritată. Cu unele dintre ele, cele pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l las să vorbească singur, am mormăit ceva drept răspuns. Pe scaunul din dreapta mea, Meluța se prefăcea că doarme. Cred că, În primul moment, se temuse și ea de același lucru ca și mine. Văzîndu-ne fără chef de conversație, noul pasager nu mai insistă. Doar Își drese glasul, tușind scurt, pentru a-și semnala disponibilitatea de a răspunde oricărei Întrebări despre destinația și scopul călătoriei sale - sau despre orice altceva. Pentru a evita complicațiile, nu l-am Întrebat nimic. Dar În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mers pe jos un kilometru și ceva. În alte condiții, aș fi dus-o cu mașina măcar pînă la intrarea În sat, dar de această dată ea Însăși a cerut să opresc În șosea și a coborît ca orice alt pasager ocazional. A coborît, mi-a spus un „mulțumesc“ scurt și cam Înțepat, apoi s-a adresat celuilalt pasager ocazional: — La revedere, domnule... — Pablo! a spus acesta. Numele meu e Pablo Cârlan. Sărut mîna, domniță! Să aveți o zi bună! — La
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la intrarea În sat, dar de această dată ea Însăși a cerut să opresc În șosea și a coborît ca orice alt pasager ocazional. A coborît, mi-a spus un „mulțumesc“ scurt și cam Înțepat, apoi s-a adresat celuilalt pasager ocazional: — La revedere, domnule... — Pablo! a spus acesta. Numele meu e Pablo Cârlan. Sărut mîna, domniță! Să aveți o zi bună! — La revedere, domnule Pablo - și a trîntit portiera. Am Înțeles perfect totul. De altfel, nici nu era prea greu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de puțin; din cauza asigurărilor mele din urmă cu vreo douăzeci de ani că va ajunge un mare poet. Asta se Întîmpla pe vremea lui Ceaușescu. De unde să fi știut eu atunci că Ceaușescu va muri Împușcat? CÎteva zile mai tîrziu, pasagerul meu ocazional m-a căutat pe telefonul mobil. Dorea să-și recupereze sacoșa. Am Înțeles imediat: luase legătura cu Meluța. Cred că Meluța chiar s-a bucurat imaginîndu-și cum mă va șicana prin acest intermediar. I-a oferit cu generozitate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eu că ne ascunzi ceva, zice Tușica pe un tot destul de calm, prin cîte am trecut la viața mea, nu știu ce m-ar mai putea surprinde. Credeți-mă că de data asta nu-i vorba doar de un flecușteț, de ceva pasager, încearcă Delfina să-și pună ordine în gînduri, de unde oare să încep, numai să n-o dai iar pe ocolite, să te nvîrți în jurul cozii, indiferent de ce o să se întîmple în noaptea asta, trebuie să le convingi că de mîine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deși am fi avut timp să facem și una și alta. Așa mi se pare indicat să fac. — Ești un poponar efeminat bolînd Împuțit. O să te las schilod n pula mea, zice un tip tînăr de pe scaunul din față al pasagerului, răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tîlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? rîde un tip de lîngă noi. E solid. Are mîinile ca niște lopeți. Are capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că s-a ajuns la capătul traseului. Pasagerii se Îmbulzesc la ieșire ca o mică hoardă barbară. Instinctele primare iau locul rațiunii și toți dar absolut toți, coboară ca scăpați dintr-un incendiu ce le-a pus viața În pericol. Antoniu coboară ultimul, singurul pasager a cărui existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la capătul traseului. Pasagerii se Îmbulzesc la ieșire ca o mică hoardă barbară. Instinctele primare iau locul rațiunii și toți dar absolut toți, coboară ca scăpați dintr-un incendiu ce le-a pus viața În pericol. Antoniu coboară ultimul, singurul pasager a cărui existență nu e răscolită de tumultoase valuri de neliniște și grabă. Unde să se grăbească? Nu-l așteaptă nimeni. Nu-și privește nimeni ceasul, așteptându-l. Nu-l mustră nimeni că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
răscolită de tumultoase valuri de neliniște și grabă. Unde să se grăbească? Nu-l așteaptă nimeni. Nu-și privește nimeni ceasul, așteptându-l. Nu-l mustră nimeni că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că va face cale Întoarsă cu același metrou, deci va trece dus-Întors prin aproape douăzeci de stații. Are timp să privească fețele oamenilor și să asculte vocea feminină expresivă, venită prin rețeaua de difuzoare sofisticată, prin care comunică impecabil cu pasagerii. Când cerșește, privirea lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aproape douăzeci de stații. Are timp să privească fețele oamenilor și să asculte vocea feminină expresivă, venită prin rețeaua de difuzoare sofisticată, prin care comunică impecabil cu pasagerii. Când cerșește, privirea lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie a pielii, înțepenise într-un zâmbet în timp ce mâna i se mișca neîncetat. Părea foarte obosită. „PASAGERII PENTRU CURSA D187 CU DESTINAȚIA NEW YORK SUNT RUGAȚI SĂ SE PREZINTE PENTRU ÎMBARCARE”, rosti o voce supraomeneasă. „VĂ RUGĂM SĂ PREGĂTIȚI PAȘAPOARTELE ȘI BILETELE”. Toți trei s-au ridicat imediat și, sub imperiul șocului, m-am ridicat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridicate ale Stadtbahn-ului se apropie un tren. Ajungând În apropierea noastră, se cutremură, frână și alunecă, oprindu-se scârțâind În stația de lângă refugiu. Dinspre stația următoare se auzeau tot felul de semnale. Ușa neobișnuită de deschise și unul sau doi pasageri Întârziați au coborât În grabă. Imediat ce trenul plecă, dispărând În depărtare, Inspectorul Își drese vocea. — Presupun că vă place să țineți unele lucruri bine ascunse, domnule Knisch. — Ca majoritatea oamenilor, d-na Inspector. Răsucind obiectul În mână, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Morty, așa că pe la ora zece m-au urcat în metroul de Manhattan, iar de acolo am luat autobuzul de New Jersey, în care mi-am luat în mâini nu numai pula, ci întreaga viață, dacă stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a ieși din Tunelul Lincoln - inclusiv fata de pe scaunul de lângă mine, cu fusta ei de postav scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dar pentru mine absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu începe de îndată ce cobor din avion. Sunt pe un aeroport unde n-am mai fost niciodată și toți oamenii din jur - pasageri, stewardese, casierițe, hamali, piloți - sunt evrei. Să fie chiar atât de diferit de visele pe care ți le povestesc pacienții tăi? Să fie chiar atât de diferit de experiența din timpul somnului? Dar, în stare de veghe, cine-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]