11,301 matches
-
ierarhia literară existentă. Aroganța, disprețul aprioric îl fac adeseori opac față de frumusețea literaturii. Un singur exemplu. Când respinge o carte ca Nostalgia de Mircea Cărtărescu, el nu vede, pur și simplu, în ce constă valoarea ei. Ca dovadă, reproduce un pasaj splendid - în care Mircea Cărtărescu descrie, cu forță vizionară, primirea muzicii de către o ființă omenească - și tocmai acest pasaj îl folosește ca argument împotriva cărții. Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
carte ca Nostalgia de Mircea Cărtărescu, el nu vede, pur și simplu, în ce constă valoarea ei. Ca dovadă, reproduce un pasaj splendid - în care Mircea Cărtărescu descrie, cu forță vizionară, primirea muzicii de către o ființă omenească - și tocmai acest pasaj îl folosește ca argument împotriva cărții. Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și iată acum pasajul din cartea lui Mircea Cărtărescu, care, departe de a cuprinde "descrieri anatomice ușor poetizate", ridică anatomia
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
care Mircea Cărtărescu descrie, cu forță vizionară, primirea muzicii de către o ființă omenească - și tocmai acest pasaj îl folosește ca argument împotriva cărții. Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și iată acum pasajul din cartea lui Mircea Cărtărescu, care, departe de a cuprinde "descrieri anatomice ușor poetizate", ridică anatomia din "noroiul greu al prozei", o transfigurează (autorul având printre altele și meritul de a realiza această transfigurare prin folosirea inspirată a limbajului științific
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
de autori anglo-saxoni de serie neagră. Harfa de iarbă și Mic dejun la Tiffany's, de Truman Capote, în colecție de buzunar. Manuela: Am văzut că-ți place mult acest Capote... Esteban îi întinde mamei cartea. Esteban: Citește-mi un pasaj...ca atunci cînd eram mic... Mama se așează pe marginea patului, deschide cartea și citește cu voce tare. Manuela (citind): "Prefață. Am început să scriu cînd aveam opt ani.." Esteban: Vezi ? Nu sînt singurul... Manuela: ..."Pe atunci nu știam că
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
era foarte cunoscută înainte de publicare, prin includerea unui fragment într-un manual alternativ apărut la Editura Univers, fragment care a declanșat reacția epidermică (dusă pînă la dimensiunile unui adevărat scandal mediatic) a criticii pudibonde, oripilată de-a dreptul de unele pasaje mai îndrăznețe care atacau morala comună... Romanul este, de fapt, o savuroasă salată de "faze"/ povestiri scurte al căror erou și narator este Tinuț, un adolescent pasionat de muzică și fete, desprins parcă din De veghe în lanul de secară
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
erau o chitară și un pachet de țigări, chiar dacă acea chitară semăna cu o prismă, iar pachetul de țigări semăna cu o stea... Ceea ce-i interesa pe abstracți erau prisma și steaua în sine. D-le Besançon, în multe dintre pasajele cărții dvs. Imaginea interzisă... insistați asupra noțiunii de nostalgie; o nostalgie pe care omul a păstrat-o și care-l conduce mereu spre descoperirea - redescoperirea imaginii primordiale, pe care dvs. o numiți interzisă. Nu-mi amintesc să fi vorbit atât
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
fi vorbit atât de mult despre nostalgie; poate doar à propos de Hegel, pentru că Hegel a dezvoltat nostalgia unei arte care nu mai exista - arta grecească, arta creștină. El are nostalgia artei simbolice. Dar în legătură cu întrebarea dvs. există un alt pasaj în care am vorbit despre nostalgie și care se referă la Poussin. Poussin este un pictor nostalgic pentru că are sentimentul foarte puternic al unei antichități pierdute. Păstorii Arcadiei sau Aspirația poetului - două dintre celebrele sale pânze - poartă în ele nostalgia
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
să pătrundă în scrisul său nimic din dezinvoltura frivolă a atâtor oameni publici de azi. Seriozitatea și convingerea cu care criticul literar își joacă rolul conduc la scrierea unor pagini de o remarcabilă densitate a ideilor. Iată, ca exemplu, un pasaj consacrat modului în care Franklin își reprezintă timpul: " Tihna e timpul la care Franklin visează, timpul pe care îl așteaptă și-l dorește ca pe o speranță, dar care, în cele din urmă, e ocupat de evenimente neprevăzute și de
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
are curajul să ceară public intrarea țării în Tripla Alianță. Ba chiar, cum reiese din această prefață a lui Maiorescu, la început liberalii au fost surprinși de propunerea conducătorului Junimii literare, (de unde polemica Românului, din care marele critic reproduce un pasaj semnificativ), iar apoi "după inteligenta lui (a premierului Brătianu, n.m.) acomodare finală la politica Triplei Alianțe". Reiese, deci, din această mîndră precizare a lui Maiorescu, că el (în prealabil înțeles cu Carp și alți cîțiva membri ai "Junei drepte") a
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
MERITĂ SĂ PĂSTRĂM DIN LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ și nu la întrebarea CE TREBUIE ARUNCAT LA GUNOI DIN LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ (ar fi putut să-l ia ca model, în această privință, pe G. Călinescu care, citind scrierile cronicarilor, a decupat pasajele expresive). O adevărată operă de revizuire critică ar avea înfățișarea unei antologii comentate. Și mai e ceva dezamăgitor în carte (prin raportare la înalta idee pe care o avem despre clarviziunea și arta de critic a lui Gheorghe Grigurcu): sunt
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
propriu-zisă a cărții urmînd în nr. 21 - e creionat cu prețuire pentru operă și simpatie "pentru Figura care este Alexandru George", atitudine comună, credem, majorității celor ce îl cunosc și îl citesc. Nu ne putem opri să reproducem un lung pasaj, ce caracterizează de minune personajul: "Adevărul este că nu există în literatura noastră de azi un scriitor a cărui "politică" individuală în cadrul breslei să se desfășoare mai direct, mai constant, tenace și agresiv împotriva propriei persoane. De treizeci de ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
fost premiat și a constituit un eveniment nu doar pentru evrei și nu doar pentru oamenii de teatru. Nu de mult, Jurnalul a fost în centrul unei dispute: s-a descoperit că tatăl supraviețuitor l-a cenzurat, că a eliminat pasajele cu substrat erotic și alte lucruri compromițătoare. Publicat integral, textul nu produce nici o revelație: ceea ce se bănuia în versiunea edulcorată a tatălui este explicit acum. Nimeni nu cîștigă, nimic nu se pierde. Dacă n-ar fi murit în 1944, Anna
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
critică literară o constituie atitudinea mereu ofensivă. Chiar și când laudă, Nicoleta Sălcudeanu laudă provocator, solidarizându-se cu autorul cărții analizate împotriva opacității altora (de obicei împotriva... bărbaților; dar ei nu-i trimite nimeni nici o diplomă...). Iată ca exemplu un pasaj dintr-o cronică la romanul Distanța dintre un bărbat îmbrăcat și o femeie așa cum e de Rodica Draghincescu: " Fără complexe, suflecată pân'la brâu (...), juna Rodică își duce rufele la râu conștientă de privirile lacome ce-o petrec, sfidând, de pe
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
cu un sentiment al pierderii ireparabile este urmărită și descrisă ruinarea lentă, prin îmbătrânire, a lui Emil Cioran, a cărui minte ajunge să semene de la un moment dat cu un monument lăsat în paragină. Cartea merită toată atenția, cu excepția unor pasaje în care Sanda Stolojan înregistrează cu candoare - ca Toader Hrib în Cronica de la Arbore - evenimente cunoscute din presă ("Efervescență la Kremlin. Gorbaciov e pe punctul să reușească o mare lovitură..."; "Alegerea lui Bill Clinton: o comedie americană în care vulgaritatea
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
o parte educația la iezuiți, în școala de la Blaj, iar pe de altă parte avea conștiința încărcată cu foarte multe ticăloșii, între care și furturi ordinare de bani". Acesta să fie adevărul? Autorul romanului Desculț e supus și în alte pasaje unui aspru rechizitoriu: Nu m-a impresionat nici faptul că Zaharia Stancu a spus că, spre deosebire de un adevărat comunist, eu dau bir cu fugiții. Mă gîndeam: "Tocmai tu să spui așa ceva, sluga tuturor regimurilor fasciste și secrete, pe ascuns, să
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere utilă între fondul nostru folkloric de balade și
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist sigur pe sine, cu abilitate manuală și cu un ochi bine exersat dar, mai ales, unul care cunoaște bine atît alfabetul
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
obține mai târziu diploma de studii superioare cu lucrarea "Matematicile și ideea de necesitate". Profesor de filozofie în Egipt, la Minieh (1950), la Manchester (1951-1953), la Salonic (1954-1955), la Geneva (1956-1957). În 1954 îi apare primul roman, Passage de Milan (Pasajul Milano), în 1956 publică L'Emploi du temps (Orarul), distins cu premiul "Fénéon", iar în 1957 - La Modification (Modificarea), roman distins cu premiul "Renaudot". Alături de Nathalie Sarraute și de Alain Robbe-Grillet, este unul dintre creatorii "noului roman" francez. S-a
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include alte două texte, Despre vin și hașiș și Un opioman. în loc de orice alt comentariu la o carte mult comentată, un pasaj, ales aproape la întîmplare, în traducerea Gabrielei și a lui Constantin Abăluță în care Baudelaire face elogiul opiului și al hașișului, ca mijloace de a provoca visul: De altfel, această stare unică și încîntătoare unde toate forțele se echilibrează, unde
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
ei nu vorbesc, chiar nici nu gîndesc nimic. Este o limbă tainică care nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care o pricep și cei ce n-o știu. Asta se vorbește însăși pe sine". Am ales pasajele, anume, din acea excepțională idilă campestră care este La crucea din sat. Realismul întruchipării nu este aici, ca într-o bună parte din producția lui Slavici de pînă la 1893, sufocat de etnografism. Contopiți cu natura, ale cărei taine le
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
situație asemănătoare în care imaginea din oglindă nu mai asculta de �stăpîn". Însă, în acel caz, fantasticul era asumat. Veronica A. Cara exploatează anomalia pe plan psihologic și chiar social. Acel dublu deformat fizic al tinerei zvelte și elegante prilejuiește pasaje de analiză profundă. Ruptura psihică este și de natură socială. Personajul feminin (pe care-l vom regăsi și în celelalte proze, deși cu alte nume) are o vîrstă încă neexploatată literar de scriitorii români contemporani: între 25 și 30 de
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să iei cu tine la toaletă o carte bună. Numai cărțile slabe au de suferit din pricina asta. Doar cu ele te poți șterge la fund. Una ca Micul Cezar, tradusă în franceză și scoasă în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență mai mică sau mai mare a discursului stă sub semnul visului și amintirii. Romanul e în bună măsură autobiografic și alternează episoadele copilăriei din Coney Island, cu pasajele impresioniste pariziene, oferind numai coerența unei biografii subiectivizate la extrem, cu oameni deveniți personaje episodice, aglomerate uneori haotic, urmând logica visului, alteori puternic individualizate și conturate cu umor rabelaisian. Deliciul pe care îl procură la lectură stilul lui Miller, excelent
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]