1,143 matches
-
multă experiență cu mine însămi. Dar pe langă experiența și multe altele, am văzut și simțit și Mâna lui Dumnezeu care m-a ajutat. Nu m-a părăsit în puștiul muntelui și în întunericul nopții. Fiind singura, doar câte o pasare de noapte se mai auzea. Vedeți cât de Bun este Domnul!? Ce curaj mi-a dat, n-o să uit cât trăiesc. Parcă mi s-a înrădăcinat mai puternic credință în dragostea și milă lui Dumnezeu. Slavă Iubirii Supreme a Dumnezeirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
călare pe mături, stele, luna, soarele... oale de noapte, parașute de ceramică, cu parașutiști, avioane, ananași de ceramică, palmieri, vase obscene... Fântâni arteziene mari sau mici, pentru interioare sau grădini, ceasuri având forma ceasurilor din picturile lui Dali, pușculițe porci, pasări în care pui apa și fluieri, piulițe, lighene, lavoare. Căni și ulcioare, ceramică imitând porțelanul chinezesc sau ceramică îndantelată, ceramică decupată și ceramică deocheată, ceramică legată cu fâșii de piele, arici de ceramică, bufnițe; cred că niciodată nu mi-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o foarte mare măsură una nenaturală, întrucât conduce la destabilizarea sistemului și la distrugerea statu-quo-ului prin susținerea părții deja percepute ca fiind mai puternică. Mai degrabă puterile majore au o tendință indusă de sistem către o politică de balansare. c. Pasarea responsabilității (buckpassing) se referă la situația în care una dintre puterile majore ale sistemului preferă să-i permită temporar unui alt stat să îndeplinească o serie de atribuții deținute până atunci de ea. Este cazul Marii Britanii, de pildă, care încă
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
tânăr, serviabil și evlavios, camarazii săi au început să-l îndrăgească și să-l respecte. Ajungea prezența sa pentru a da un ton diferit conversației. Dacă discursul aluneca spre subiecte tendențioase ori hazlii, la apariția sa, auzea șoptindu-se o pasare de cuvinte: «Să schimbăm vorba, că vine Calabria». Apoi, cu bolnavii, se găsea în mediul său. Părea că ar fi făcut meseria aceea dintotdeauna. A pus atâta suflet încât a devenit un asistent medical expert. Și, dincolo de toate acestea, îndeplinea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
absorbit în sfera imaginarului. Ea nu are nimic comun cu fapta care intervine nemijlocit în real și îl transformă. Activitatea poetică este asemenea unui vis; ea nu este o realitate 27. Altfel spus, în limbaj poetic eminescian, Numai poetul,/ Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 28. Înzestrat cu harul divin al talentului său, numai poetul poate percepe ecourile și imaginile, arcane ale acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și îl transformă. Activitatea poetică este asemenea unui vis; ea nu este o realitate 27. Altfel spus, în limbaj poetic eminescian, Numai poetul,/ Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 28. Înzestrat cu harul divin al talentului său, numai poetul poate percepe ecourile și imaginile, arcane ale acestei lumi, invizibile pentru alții. Întorcându-ne acum la exemplul american al excluderii indirecte a poetului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care trec doi copii când își povestesc unul altuia; cu auzul numai și numai la ce spune celălalt, dereticând din automatism cine știe ce interior de Vavilon, copilul ia aminte fără pic de invidie la tot ce se spune. Atunci el, Ca pasări ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
celălalt, dereticând din automatism cine știe ce interior de Vavilon, copilul ia aminte fără pic de invidie la tot ce se spune. Atunci el, Ca pasări ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că sunt făptură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De aceea, Unde vede vreodată/ Pom frumos și înflorit/ El la ea gândește-ndată/ Și la trupu-i potrivit// Când privea acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele - morminte de regi -, crânguri de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de matasă, bolnavul rege Tla; în jurul naltei sale frunți - o cunună de flori de mac
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Oaia? Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd Musca. 450 Curînd o Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e lăsată Pînză lui pe care o țesu neliniștita-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost-a Vaierul lui Enion în jurul dauritei Sărbători. Gemu Vecia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre stânci. Era ca o brățară de argint, alb și strălucitor peste tot; ochișorii lui străluceau de deșteptăciune". Pădurea ce freamătă de ciripitul păsărilor o încântă și o înveselește: "Și cu cât râdea scatiul, cu atât se adunau mai multe pasări împrejur, căznindu-se fiecare să prindă câte-o picătură. Și atunci începu în mijlocul pădurii un concert mare, condus de o ghionoaie, care bătea măsura. Și florile la auzul cântecului acesta își ridicară capetele și fagii împreună cu brazii strigară: Bine! Foarte
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea se odihnéște și să răpaosă; încă și alte pasări ale ceriului, toate, și peștii din fundul mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca nu mi să întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tot ce sunt. Convorbiri cu Gheorghe Zamfir, postfață Valeriu Râpeanu, București, 1975; Manuscrise și voci. Scriitori români la radio, București, 1977; Confesiuni sonore. O istorie a literaturii române la microfon, București, 1980; Scena undelor (Teatrul radiofonic), București, 1980; Bobâlna. Procesul „Pasării măiastre”. Poveste de dragoste, București, 1988; Milița Petrașcu, Cluj-Napoca, 1988; Eminescu. Un veac de nemurire (în colaborare cu Cristiana Crăciun), I-II, introd. Al. Piru, București, 1990-1991; Pierdem Basarabia?, București, 1992. Ediții: Petre Dulfu, Scrieri, introd. edit., București, 1971 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
obstacole vii. Cel prins devine LEAPȘA. Jocul se termină când mai rămâne un singur jucător. (Nu este voie să iasă din limitele terenuluiă. Ultimul neprins este câștigătorul. MINGEA ÎN CERC Se formează un cere din elevi. La comanda START ! începe pasarea mingii, de la copil la copil, prin întoarcere laterală. Cel care scapă mingea iese din joc. Câștigă ultimul care rămâne în cerc. MINGEA ROSTOGOLITĂ ÎN CERC Se formează un cerc din elevi. La comanda START ! începe pasarea mingii, de la copil la
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
La comanda START ! începe pasarea mingii, de la copil la copil, prin întoarcere laterală. Cel care scapă mingea iese din joc. Câștigă ultimul care rămâne în cerc. MINGEA ROSTOGOLITĂ ÎN CERC Se formează un cerc din elevi. La comanda START ! începe pasarea mingii, de la copil la copil, prin rostogolire. Cel care scapă mingea iese din joc. Ultimul rămas este câștigător. MINGEA PE CĂRARE Pe un traseu desenat cu meandre, fiecare elev conduce mingea prin dribling pe traseul fixat. Cine o scapă iese
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
Waltz este populată de puteri de statu-quo, cea a lui Mearsheimer cuprinde puteri revizioniste: când nu pot trece la ofensivă (principala strategie ofensivă fiind războiul), aceste puteri încearcă fie să contrabalanseze eventualii agresori, fie alte strategii, între care se distinge pasarea responsabilității către alt actor, evitând astfel costurile presupuse de contrabalansare. Variabilele geografice - dacă agresorul și statele amenințate au graniță comună, respectiv sunt despărțiți de ape - sugerează că statele vor alege să contrabalanseze în primul caz și să paseze responsabilitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
caz și să paseze responsabilitatea în al doilea. Cuplând cele două seturi (structură și geografie), Mearsheimer concluzionează că, în cazul sistemelor multipolare echilibrate, cu precădere când statul amenințat este protejat de întinderi de apă, strategia cea mai avantajoasă ar fi pasarea responsabilității. Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea. Pasarea responsabilității este atrăgătoare mai ales în sistemele multipolare, unde se poate găsi o Mare Putere care să accepte
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
echilibrate, cu precădere când statul amenințat este protejat de întinderi de apă, strategia cea mai avantajoasă ar fi pasarea responsabilității. Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea. Pasarea responsabilității este atrăgătoare mai ales în sistemele multipolare, unde se poate găsi o Mare Putere care să accepte responsabilitatea înfruntării agresorului. O astfel de confruntare i-ar putea uza pe ambii combatanți, astfel că statul poate câștiga putere relativă în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
uza pe ambii combatanți, astfel că statul poate câștiga putere relativă în raport cu ei. În fine, statul poate recurge la această strategie pentru a evita lupta cu mai mulți adversari coalizați. Aflate în defensivă, statele tind de cele mai multe ori să aleagă pasarea responsabilității. De obicei, aceasta se dovedește o strategie perdantă pe termen lung: statul care o aplică poate obține câștiguri absolute, însă va suferi de regulă pierderi relative față de statul agresor. Mearsheimer oferă, în fine, și o teorie structurală a incidenței
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că apar mult mai multe situații de conflict. În al doilea rând, asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare decât în cele bipolare. Deși statele ar putea recurge mai ușor la măsuri de contrabalansare, opțiunea larg răspândită în favoarea pasării responsabilității face dificilă prevenirea războiului. În fine, în sistemele multipolare crește riscul erorilor de calcul în privința puterii relative, dar și a hotărârii cu care statele își urmăresc interesele. Multipolarismul neechilibrat este mai predispus la război decât cel echilibrat, pe două
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o foarte mare măsură una nenaturală, întrucât conduce la destabilizarea sistemului și la distrugerea statu-quo-ului prin susținerea părții deja percepute ca fiind mai puternica. Mai degrabă puterile majore au o tendință indusă de sistem către o politică de balansare. c) Pasarea responsabilității (buck-passing) - se referă la situația în care una dintre puterile majore ale sistemului preferă să-i permită temporar unui alt stat să îndeplinească o serie de atribuții deținute până atunci de ea. Este cazul Marii Britanii, de pildă, care încă
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
partea statului revizionist sau revoluționar, pe seama celorlalte puteri mari sau minore din sistem. Odată augmentată, puterea statului revizionist va fi cu atât mai dificil de oprit sau balansat de către celelalte puteri ale sistemului. Al patrulea tip de aliniere este buckpassing - pasarea responsabilității către statul revizionist puternic la care te aliniezi, care preia majoritatea funcțiilor de apărare sau de atac. Această strategie este preferată de statele slabe, dar și de statele revizioniste, care se ridică în sistem deoarece alinierea la ele le
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la costurile pe care acestea sunt dispuse să le suporte pentru a-și extinde posesiunile actuale. Acele state care valorizează mai mult statu-quo-ul și caracteristicile acestuia vor tinde mai degrabă să-l mențină, alegând strategii fie de balansare, fie de pasare a responsabilității. Pe de altă parte, acele state care nu sunt mulțumite de prezenta configurație a sistemului internațional și care valorizează mai mult câștigurile pe care le pot obține din schimbarea acestuia decât prezenta lor poziție în sistem vor tinde
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]