2,501 matches
-
sunt capabili să lanseze mesaje credibile, avertizează Marian. Învinși, ei vor trebui să-i predea România la cheie lui Voiculescu, în vreme ce triștii din opoziția de dreapta au pierdut, deja, alegerile. Iată finalul poștarii, în care Mircea Marian recunoaște că e patetic, din cauza enervării: ”incapabili să difuzam un mesaj credibil care să treacă dincolo de grupul închis în care ne bălăcim și divizați, la limita urii reciproce? plus: se vede că facebook-ul nu bate antenă 3, cum sperăm în toamnă. ori ne adunăm
Un stâlp al presei portocalii avertizează că tabăra lui Băsescu va pierde alegerile by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/50866_a_52191]
-
antenă 3, cum sperăm în toamnă. ori ne adunăm, deși e oribil de târziu, ori îi predăm românia la cheie lui voiculescu (prin ponta) și mai vedem în 2024 ce a mai rămas din țara asta. scuze pentru acest final patetic, dar sunt sincer enervat. pe mine, în primul rând, dar și pe triștii ăștia din opoziția de dreapta, care merg în alegeri că oile la tăiere”.
Un stâlp al presei portocalii avertizează că tabăra lui Băsescu va pierde alegerile by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/50866_a_52191]
-
poetului. E o poezie de aspect neoromantic, retorică în felul celei a urmașilor lui Hugo, peste care reforma simbolistă a trecut fără să lase urme. Nici sugestivă, nici obscură, în pofida aerului hermetic pretins de G.Călinescu, este o poezie declarativă, patetică, sentimentală și câteodată plină de furie. Nicio emoție din rândul celor strict individuale ale modernilor nu răzbește în acest lirism coral și colectiv. În volumele următoare, poetul pare să fi fost părăsit de muză. Puțini știu astăzi că Goga a
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
stic tot prăpăditul tău de drum”, S-a mutat în compartimentul de alături, căci era gol. - Dar iată-mă acum înapoi în prezent, cu degetul inert Permițînd cîntecului la radio, cinzeci de ani mai tîrziu, Să meargă pînă la sfîrșitul patetic; și încă mi se pare Că-l aud cîntînd, acoperind rotile încete care ne cărau Într-un loc „sub nivelul nostru”, după cum ținea să zică adesea. Tenorul lui înfocat se auzea străbătînd prin perete Pe care-atîrna, că peste tot în
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
începe un frumos articol despre bătrânețe, pe care Andrei Pleșu îl publică la rubrica sa din DILEMA VECHE (nr. 497, 22-28 august): „Cultura europeană a preluat această «duplicitate» a termenului producând, în mare, două tipuri de discurs despre bătrînețe. Unul patetic, sumbru, cu un subton de masochism, la capătul căruia te simți condamnat ireversibil la neputință, durere și moarte: bătrînețea e anticamera penibilă a sfîrșitului: o colecție tot mai amplă de degradări, avînd ca limită ultimă opacitatea neantului. Există însă și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
tipare ideologice și de dăscăleli etice, știind să păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta o fibră dramatică menită a ridica temperatura discuției, cum e oțios a-i aștepta tresăriri patetice. Autorul e mustuos, rece și plin de vervă cabotină, fără agresivități de limbă și, în genere, fără atacuri la persoană, cu un scris de factură gazetărească, care te desfată pe moment, pentru a-l uita foarte repede. Alte apariții recente
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
la revista „Manifest”, unde debutează cu articole de orientare de centru, stânga, fără însă să opteze pentru un partid politic. La o întâlnire, la începutul anului 1957, prezenți fiind și Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu și Grigore Preoteasa, G.Ivașcu vorbea patetic despre șocul pe care l-a avut când a aflat despre asasinarea premierului liberal I.G.Duca. A urmărit procesul intentat asasinilor și Gărzii de Fier și a condamnat solidarizarea unor intelectuali ca Nae Ionescu și Nichifor Crainic cu asasinii, prin
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
a declarat: „Nu săpăm nicăieri să vedem ce au lasat romanii acolo, dar nu facem industrie pentru că ar putea exista ceva?” Cât despre Antonescu, Frunda spune că nu crede că este mai puțin implicat. „Cred ca această abordare e puțin patetică, ca să fiu diplomat, dacă țara noastră are niște bogății trebuie să le extragem, sintagmele de genul nu îmi vând țara sunt povești. Concluzia mea este că a fost o mișcare electorală deșteaptă a lui Crin Antonescu, cu un risc foarte
Lider UDMR, poziție șocantă în cazul Roșia Montană by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35396_a_36721]
-
se transformă în ce ar fi putut deveni o proză de calitate. Ideile despre artă și fotografie, despre literatura concurată sau obligată să cedeze teren noii arte pe care-o folosește oricine, subminând însuși conceptul, cad în sofisme și clișee patetice, din care Lăzărescu nu reușește, și este evident că nici nu vrea, să evadeze. Impresia e că citim un roman încapsulat. Fișe cu momente și personaje emblematice sunt sudate strident într- un mecanism ce refuză să pornească. Titlul cărții, cu
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
simplă: dacă o face să râdă, mai primește un an de viață. Structura narativă amintește de filmul mut: scenele întâlnirilor cu moartea separă între ele cele șase role, tot așa cum inserturile delimitau imaginile. Decupajele biografice aduc în broderia confesiunii aspecte patetice: sărăcia din copilărie, nepăsarea tatălui și nebunia mamei, pasiunea pentru o artistă de circ, semnele talentului vizibile pentru cine știe privi, călătoria în America. Episoade mărunte luminează cât de cât secretul actorului și depozitul de imagini din care își construiește
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
nu este o carte răzbunătoare, nu este nici „înțelegătoare”, în sensul unei ambigue culpabilități generale care să îi pună în aceeași oală pe criminalii odioși, pe mărunții turnători și pe cei care și-au plătit doar supraviețuirea. Nu este nici măcar patetică, deși de cele mai multe ori povestirile se bazează pe documente, pe fapte și personaje reale tragice. Nu este nici crudă, chiar când relatează din „subterană” orori de nepovestit. Are o impersonalitate care o face și mai vizionară, dar nu prin tonalitate
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
de solemnitatea unui moment, cele retrospective, făcute din nevoia unei expertize asupra stării de sănătate din țară, și cele inaugurale, impuse de deschiderea unui curs de învățămînt. Primele au o motivație exterioară și poartă patina epocii, avînd tiparul de declamație patetică al alocuțiunilor rostite sub urgența unui eveniment, de aici larghețea evantaiului de vorbe fluturate în solemnități rigide. Cele din a doua categorie au tentă statistică, fiind vederi de ansamblu asupra stării precare a sănătății românilor, cu judecăți „sanitare” culminînd în
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
cu care sunt trăite de eroină sentimentele și senzațiile. Toate sunt la maximum, de la iubirea obsesivă pentru un bărbat până la blazarea cotidiană, și e meritul scriitoarei că a putut să țină „temperatura” poveștii atât de sus fără să cadă în patetic sau derizoriu. E apoi, cum sugeram mai sus, atmosfera. Indiferent de evenimentele prin care trec personajele - anume am trecut peste relatarea acestora -, ceea ce rămâne pregnant în memoria cititorului este senzația apăsătoare a lipsei de perspectivă, de speranță, construită migălos, din
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
dea Domnul să greșesc, nu există conversații. De când a plecat în Franța, în 1977, n-am mai întâlnit-o. I-am rămas dator cu niște observații pe marginea lecțiilor la studenții străini. Și, probabil, și ea mie cu niscai replici patetice. Din nefericire, nici unul dintre noi nu-și mai poate achita datoria.
Catedra pentru studenți străini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3593_a_4918]
-
Articolele din cele trei volume demonstrează că Panait Istrati era stăpân pe mijloacele de expresie, că talentul său înnăscut, cultivat prin necontenite și aprofundate lecturi, se putea exterioriza printr-o varietate de nuanțe compoziționale și stilistice, de la evocarea lirică și patetică la tonalitatea gravă și sarcastică a pamfletului. Articolele sale se caracterizează printr-o vibrație interioară care atrage permanent interesul și participarea afectivă a cititorului.
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
o mână în luptă pe Adriana Săftoiu. Vreau să-mi folosesc mintea, ideile, valorile și convingerile într-un mod mai rațional și mai demn. Până la limpezirea apelor pe partea dreaptă, nu mai am chef să-mi pierd vremea cu tentative patetice de a «vindeca» PDL", scrie Teodor Baconschi pe Facebook.
Teodor Baconschi s-a săturat de PDL. Vezi de ce e dezamăgit by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38202_a_39527]
-
încă în primele lui cărți.” În cărțile românești, adică. Parțial, nici în Précis de décomposition, aș adăuga. Lipsește, zice Barsacq, „acea seducătoare gratuitate”, „gluma ascuțită”, „detașarea”. Perfect adevărat. Deși nu-i sigur că, până și la Paris, nu marile „adevăruri” patetice l-au făcut cunoscut. În legătură cu adeziunile din tinerețe: „Cioran a aparținut cohortei de inteligențe limitate.” Un verdict sever, dar drept. M-am tot întrebat ce i-a zăpăcit pe acei tineri atât de inteligenți. Asta i-a zăpăcit: oricât de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
Al. Săndulescu Așa-zisul jurnal intim Noaptea Valahiei al lui Petre Pandrea, apărut la Editura Vremea, 2006, îngrijit cu mare devotament de fiica autorului, Nadia Marcu-Pandrea, constituie o nouă secțiune din acea monumentală Patetică valahă la care visa neostenitul și prolificul scriitor, cum ne informează prefațatorul Ștefan Dimitriu, de fapt, al nouălea volum apărut dintr-o lungă serie: 1. Memoriile mandarinului valah (2000), 2. Reeducarea de la Aiud (2000), 3. Helvetizarea României (2001), 4. Garda
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
regională) și profilul social: "Nu sunt antisemit. N-am fost niciodată, fiind oltean și cosmopolit, oltean, adică mai rău și mai mercantil cobilițar decât un izraelit." Petre Pandrea a cunoscut multă lume, o serie de personalități politice. Astfel, face elogiul patetic al mareșalului Averescu, idolul maselor din 1916-1917, în care acestea vedeau pe "ostașul plebian, pornit de la gradul de copil de trupă și de soldat, ajuns pe trepte înalte." Era, de asemeni, admirator al lui N. Iorga, care "a fost un
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
prioritar: „Ca și speranța, istoria literară moare ultima. Are de îndeplinit misiunea unei rezistențe culturale la uniformizare în bătălia de supraviețuire a literaturii, în contextul unei deculturalizări deprimante a vieții sociale și politice”. Subscriu acestor considerații mai degrabă realiste decît patetice. Chiar dacă nu singurele posibile, soluțiile propuse de Ion Simuț sunt perfect viabile: „Cum poate ieși din criză istoria literară? Aparent simplu: luînd în seamă acești indicatori, folosind aceste căi de salvare sau aceste culoare de interes - canonul și politicul”. Drept urmare
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un protocol academic: evocarea unui artist cu acele mijloace retorice pe care le cere un panegiric cult, de aici diapazonul reglat la înălțime patetică, care vibrează impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo unde accentele discursului capătă asprime critică, tonul
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
și de cîteva idei de efect (strategia șobolanilor, „blocul exterminator” menit reeducării - replică la imaginea blocului din prozele lui Petru Cimpoieșu și Dan Lungu, scena fecundării oii de lemn ca satiră a sexualității ș.a.), Aventurile unui gentleman bolșeviceste un eșec patetic și pe alocuri o catastrofă, ingeniozitatea fiind compromisă de excesul prostuluigust. Mai întîi, un prost-gust stilistic, vădind un talent greșit investit: metafore îngălate, glumițe ieftine, vulgarități gratuite, fițe ostentative năclăiesc frazele ca o mîzgă, inclusiv replicile personajelor: „Trăim în cea
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
i-a zis Sfântului Ioan : Curaj, frate Ioane, căci mâine vom fi împreună. Fericitul Ioan a săvârșit Sfânta Liturghie și s-a împărtășit cu Prea Curatele Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos. Ultimele clipe ale vieții sale sunt descrise patetic de Paladie: a căutat hainele cele strălucitoare, demne de viața (dusă de el) și dezbrăcându-le pe cele de pe el, le-a îmbrăcat, fără să mănânce, apoi a schimbat încălțămintea, iar lucrurile (care au rămas) le-a împărțit celor de
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Cartea lui Ash, istoric și jurnalist englez, este cea mai bună, din câte am citit, consacrate Dosarului întocmit persoanelor urmărite de unul ori altul din serviciile secrete ale fostelor țări comuniste. În primul rând, pentru stilul ei exact și deloc patetic. În al doilea rând, pentru că a transformat lectura Dosarului într-o veritabilă investigare a cazului propriu și, totodată, a instituției însărcinate cu urmărirea. Ash nu doar a citit sutele de pagini care îl priveau, dar a stat de vorbă, după ce
Dosarul ca istorie personală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3390_a_4715]
-
soția lui repetă povestea lui Tristan și a Isoldei. Însă nu pe aceea celtică, ci una banală, Isolda tălmaciului fiind căsătorită, înainte, cu un Tristan care a murit stupid, într-un accident și căruia încă îi scrie un jurnal vag patetic. Știm noi, însă, ce poveste din care se trage, ce viață se leagă nebănuit de alta? La Roma, tălmaciul citește însemnările cântăreței a cărei biografie a vrut s-o scrie în tinerețe, mai vechi cu aproape un secol, din primul
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]