734 matches
-
nutrit din percepția hipertrofiată a unui cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați" nu cred îi exprimă adevărata a(l)titudine poetică. Care este aceea a unui descriptor de spații interioare bine marcate de adevăratul fior ascensional, cel pe care îl
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din creștet/ desfoliat ca un lotus cu o mie de petale/ plutesc în derivă prin marea sărată din el" (la fereastră variantă). Autorecluziunea nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Este prea mult din tine,/ tu, suflet de nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de cavaleri), din a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
instituționale. Iconografia din vremea Consulatului și a Imperiului pare a privilegia generalul învingător, cuceritorul cu privirea arzătoare. Cu toate acestea, nu uită să ni-1 arate ca participant la deliberările din Consiliul de Stat, așezat într-un decor lipsit de patetism războinic, sobru în gesturi, cu figura atentă, meditrnd sau demonstrînd. "Prin legile sale, va comenta Thiers, el pune bazele societății moderne". El nu mai este acel meteor al istoriei, al cărui destin se înscrie într-o aventură fulgurantă și efemeră
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
serie de sfere interacționează permanent cu jurnalismul: arta (în special fotografia și literatura), teatrul (în show-urile televizuale), educația (în emisiunile culturale) * de la un jurnalist preprogramat, ¨preot¨ al limbii de lemn și stilului formular * la un jurnalist tentat de hiperbolă, patetism, excese. Încercînd să diagnosticăm maladiile presei posttotalitare, am putea utiliza termenul creat de Lucien Sfez tautism (tautologie și autism sau redundanță și solitudine). Cea de-a doua maladie ar fi paranoia eșecului (multe editoriale utilizează toată rețeaua metaforică a ruinei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cosmice. În „Lupta cu inerția” scrisul lui Labiș face loc îngândurării și tristeții. Multe dintre poemele de aici vorbesc despre o stare de inerție a ființei, o stare de revelație melancolică a sinelui, pe care doar tendința spre confesiune și patetismul ei o lăsau să se întrevadă. „Patima detractorilor, a „reevaluărilor”, a creării unei adevărate brambureli din care cititorul obișnuit nu mai înțelege nimic, patimă a cărei aripă a lovit după 1989 fără discernământ, în mari valori ale literaturii noastre nu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dezvoltarea personalității lui Labiș, premergătoare celei atinse în Lupta cu inerția. Nostalgia pentru copilărie, pentru vârsta candorilor este strâns legată de dorința de puritate. Găsim în acest volum acea intransigență față de sine însuși, care mai târziu capătă accentele unui profund patetism. Comparativ cu primul volum, poeziile din volumul „Lupta cu inerția” vădesc efortul poetului spre sinteza unor modalități de artă poetică în stare să comunice trăirile generoase care îl frământau. Părăsește definitiv zonele de interferență ale liricului cu epicul, atenția lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cauză. * Adultul cu atașament preocupat În copilărie corespunde unui atașament anxios rezistent, este invadat de amintiri dureroase în care relatează drama inconstanței, incoerența experiențelor micii copilării; Interacționează imprevizibil la stări de frustrare, cu agresivitate, mânie, iar histrionismul posibil are un patetism greu de confundat. Nu are structurat un sistem de atașament anume în care să poată avea totală încredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt tip real sau imaginar de relație al persoanei iubite. Se chinuie pe sine și pe
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
pref. Irina Petraș, București, 2003. Repere bibliografice: Lucian Raicu, Emilian Bălănoiu, „Adam”, RL, 1969, 33; Nae Antonescu, Emilian Bălănoiu, „Absenții de la dragoste”, ST, 1970, 7; Iorgulescu, Scriitori, 179; Rodica Florea, Un roman exotic, VR, 1979, 6; Dana Dumitriu, Analiză, simpatie, patetism, RL, 1983, 34; Nicolae Georgescu, Dosariada, LCF, 1983, 40; Cornel Regman, „Eristikon”, VR, 1983, 9; Petraș, Lit. rom., 139, 159-162; Ulici, Lit. rom., 420-421; Micu, Ist. lit., 584. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe care poetul și le asumă și în care crede (în primul rând, o anumita "atitudine rapsodica"), dar și pe un control strict al mijloacelor de expresie, aspect ce exclude patetismul romantic al efectelor, poezia poate produce un model personal integrator al lumii: Căci, așa cum am mai spus, cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustiva a ideilor generatoare a unei doctrine
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
realizată de către o ideologie specifică. În schimb, toate celelalte secvențe ale crescendo-ului patosului naționalist sunt produsul unei asidue munci ideologice și expresii ale unui "narcisism colectiv" din ce în ce mai exacerbat; b) glorificarea trecutului și eroizarea acțiunilor istorice - un grad superior de patetism se atinge prin glorificarea trecutului și eroizarea protagoniștilor majori ai istoriei (fie ei individuali - personalități istorice singulare, ori colectivi - categorii sociale, agenți corporativi de tipul Poporului, Națiunii, Partidului); c) monumentalizarea trecutului și titanizarea actorilor istorici - construcția politică a statului-națiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1969, 39; Victor Felea, Petre Bucșa, „Ceremonii”, TR, 1978, 17; Virgil Nistor, Luciditatea confesiunii, ST, 1982, 11; Horia Stanca, Petre Bucșa, „Cutremurul cuvintelor”, ST, 1984, 3; Tașcu, Poezia, 84-88; Dumitru Micu, „Omenia acestui pământ”, RL, 1989, 11; Victor Felea, Între patetism și neliniște, TR, 1989, 11; Valentin Tașcu, Timpul și tăria, ST, 1989, 3; Tudor Dumitru Savu, Petre Bucșa, „Numele lor rămâne-vor cu litere de aur înscrise în eterna memorie a patriei noastre” (interviu), TR, 1989, 34; Mircea Popa, Liceul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf. Sava”, indică orientarea spre problemele epocii și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului, Pentru neputința omului amintesc discursurile lui Voltaire din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902). Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883), De-ale inimei și Rouă și brumă (1900). Cunoscut ca poet galant, S. e autor de omagii lirice, madrigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul unui anumit public și, susținute de muzică, romanțele sale au avut succes. Dor de răzbunare, considerată „capodopera” genului, provoacă însă, prin gesticulație grandilocventă, un comic involuntar. Cursivitatea dobândită la școala lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obișnuitele invocări, suferințe și tribulații, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferință generală, dintr-o permanentă insatisfacție a ființei umane, o fantezie desuet romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
B. printre poeții dialectali a fost consolidat de poezia Dimândarea părintească; însuflețite de un acut alean al dezrădăcinării, versurile sunt de fapt o imprecație adresată celui „cari de limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
de sinucidere - În fond, o moarte anunțată, un final implacabil pe care paginile de jurnal Îl pregătesc cu o obsesie aproape maniacală a detaliului. Sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu e Întâmplătoare și nici lipsită de un ceremonial plin de patetism. Ca mare parte a autorilor de jurnale, Drieu e extrem de atent la consemnarea tuturor gesturilor semnificative ale existenței sale. El Își gândește viața și resimte o bucurie sălbatică În timp ce Își notează amănuntele voluntarei intrări În moarte. Nimic din ceea ce trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-l mai poate impresiona. Totul e parte dintr-un scenariu pe care-l cunoaște Încă din copilărie. Se Îndreaptă spre moarte cu un fel de resemnare Întristată. Tot ce va mai face pe parcurs e doar transcrierea mecanică, lipsită de patetism a unei predestinări. Chiar dacă visează, pentru o clipă, să joace rolul de mediator Între Franța și Germania, nu e decât un gând trecător. Gândurile constante Îl duc În altă direcție, spre moarte, spre moartea ce avea să vină. Pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În Spania sau de a-și găsi un adăpost În Elveția). Nu suportă ambiguitatea și tot ce-și dorește e o moarte demnă, așa cum un revoluționar și un reacționar ca el merită. „Trăim”, scrie el cu o resemnare plină de patetism, trăim În epoca primului secol dinainte, și a primului secol de după Hristos, epocă a exilurilor, a proscrierilor, a sinuciderilor. Epocă dificilă pentru că nu mai e loc, literalmente, unde cei Învinși să pună piciorul. Învins, definitiv Învins, el nu dorește decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conștiente a autorului de a (se) dezvălui, cât și efectele secundare ale unei transcrieri evenimențiale cu substrat strict contabilicesc. Deformări Între prima modalitate și cea de-a doua se poate discerne o diferență de tensiune emoțională. Dacă În cazul dintâi patetismul, coloratura emoțională, subiectivitatea conștientă (dar creatoare) sunt mai ușor de descoperit, În cea de-a doua ele se ascund Îndărătul aparent obiectivei relatări lipsite de pasionalitate, În stilul camerei cinematografice. Însă chiar dacă participă la constituirea unui cadru preestetic sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi aduse la același numitor și catalogate Într-o singură direcție a confesiunii, notațiile pline de disperare ale Virginiei Woolf și ariditatea unor note cvasi-contabilicești, din Jurnalul lui Liviu Rebreanu? Dar emfaza aproape adolescentină din notele lui Henri BeyleStendhal și patetismul rece al frazelor fără șir Înscrise În jurnalele lui Tolstoi? Dar tragismul cutremurător din Însemnările lui Kafka și scriitura albă, impasibilă, a lui Camus? Firește, asemănările nu sunt de suprafață. Mai mult, ele sunt irelevante atâta vreme cât vrem să comparăm cantitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Aug. Doinaș, Eta Boeriu, Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca ori mai puțin cunoscutul Al. T. Țion. Cât despre S., a fost în exclusivitate baladist. Tot Ion Vartic susține că el „a ilustrat cu strălucire lamentația baladescă”. În aceeași linie intră romantismul, patetismul, atitudinea trubadurescă, vocația tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]