1,557 matches
-
puterile acelea cari mișcă pe individ. Ce se atinge de naționalitate susținem pentru mascare limitele dezvoltate mai sus în privința acestui moment antropologic. Unde un individ se ridică esențial dintr-o anumită individualitate de popor și unde această individualitate e baza patosului și a mișcărei întregi a vieții sale, acolo putem cere și de la masca caracteristică tipul general al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului. În Philipp, în Alba, în Don Gutierre vrem să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului. În Philipp, în Alba, în Don Gutierre vrem să vedem înainte-ne trăsurile fundamentale a naționalității spaniole, cu toată diferința în fizionomiile lor condiționată de patosul fiecăruia în parte. Asta nu ne va mai veni în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați la spiritul poporului spaniol
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Gutierre vrem să vedem înainte-ne trăsurile fundamentale a naționalității spaniole, cu toată diferința în fizionomiile lor condiționată de patosul fiecăruia în parte. Asta nu ne va mai veni în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați la spiritul poporului spaniol. Aicea actorul are să ne arate în genere o nobilă fizionomie umană, din care să ne vorbească o direcțiune îndreptată spre suprasensualism
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din care ni strălucește patosul lui, și când acea fizionomie a devenit un tip general pentru figura aceea, acolo poate și actorul să încerce o asemănare de portret. ahnein "seamănă puțin cu... ", "aduce cu... " Și la caracterele istorice actorul n-are să întrebe decât de poet
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmă nu face decât realiză ceea ce fantazia desemnase deja în conture. De-aceea artistul dramatic se va ridica mai întîi prin fantazia lui liberă la intuițiunea caracterului întreg și va trebui să se aprofundeze în acesta cu atâta iubire încît patosul determinat al rolei lui să stăpânească toată personalitatea lui. Atuncea iese de sine espresiunea caracterului pe suprafața feței sale și domină trăsurile sale. Atuncea arta mascări n-are decât să adaogească ceea ce-ar putea fixa și a o pune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pe lângă aceasta mai adăogim idealitatea acelui costum însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante, ceea ce favorizează așa de mult mișcarea liberă a corpului încît toate atitudinele și gesturile condiționate de afectul și patosul sufletului se reflectă în aruncătura și pozițiunea hainei. Îmbrăcămintea antică nu [este] o dată pentru totdeuna definită și detrasă orcărei mișcări a atitudinei, ci ea depinde de orce mișcare, și pozițiunea ei e nemărginit de determinabilă, de-aceea această îmbrăcăminte e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dramatică nu stă nimica izolat, căci și din elementul acela care se pare a fi cel mai superficial și mai indiferent pentru individualitate, din îmbrăcăminte, poate să pătrundă încă ceva caracteristic care să influințeze asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos intensiv studiul tablourilor, cu privire deosebită asupra [efectului] ce-l fac colorile în privința etică. Un alt moment, combinat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg, prin care noi înțelegem fixarea precisă a esteriorul[ui] fizic, devenită habituală prin mișcarea și prin întreaga direcțiune a vieții individului. Precum trăsurile schimbăcioase a feței se pot preface într-o fizionomie care să reflecteze internul unui individ și patosul său esențial, tot astfel ținuta trebuie să ne-arate incorporarea consistentă a gesturilor și mișcărilor neconștiute. Ca-n fizionomie așa și-n ținută arta are de-a suplini neputința și lipsele vieții reale, făcând din întregul coprins al arătărei sensibile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la] eternizarea momentului personalității, activitatea adevărată a actorului se-ncepe abia în momentul când figura sensibilă stă gata dinaintea noastră. Figura sensibilă nu e decât tinda templului. Caracterul nu se dezvoltă decât în procesul nașterei sale. Tonul și gestul desfășoară patosul său. Va să zică abia aicea se-ncepe fapta adevărată a actorului. Arătarea sensibilă, esterioară, a personalității nu face decât indică o revelațiune mai adâncă și nu are în arta dramatică o altă însămnătate decât aceea de-a dispune sufletul privitorului pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
său. Va să zică abia aicea se-ncepe fapta adevărată a actorului. Arătarea sensibilă, esterioară, a personalității nu face decât indică o revelațiune mai adâncă și nu are în arta dramatică o altă însămnătate decât aceea de-a dispune sufletul privitorului pentru patosul acela care are să se dezvolte în dramă însași. Vorba zugrăvește caracterul; acesta pătrunde prin ton în sufletul nostru. În ton are să se manifeste mai întîi determinata lume sufletească a individului ce e a se reprezenta. Cum masca și ținuta ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care să revibre puterea intensivă a unei naturi eroice; tot astfel individualitățile cu deosebire ideale, adică cele purtate de intuițiuni și simțăminte suprasensuale, nu se pot sensibiliza fără un așa ton fundamental care, prin natura lui spirituală, să oglindeze adevărul patosului lor. Din tonul fundamental al marchizului de Posa trebuie să răsară energia unui suflet ideal; lui nu-i trebuie pe-atâta tonul grăunțos (kornig) și plin al naturelor eroice, ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
revelare a tuturor factorilor vieței, cari toți se coprind în simplitatea tonului. Cu cât tonul fundamental al unui caracter ni prezintă o coloare mai precisă cu-atîta el va influința asupra-ne cu mai multă intuitivitate. Tonul fundamental ne apropie de patosul caracterului, ni descopere chiar întreaga dispozițiune a vieții sale, și prin asta el înviază în noi o dispozițiune corespunzătoare pentru desfășurarea caracterului întreg. Tonul fundamental asigură de-aceea înainte de toate impresiunea artistică a reprezentațiunii întregi. Un ton fundamental fără coloare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar corespunde icoanei poetului. Aceste esemple vor fi dat o idee clară despre însemnătatea acelei speții de mijlocire care-n marile puncte solstițiale, în peripețiile dezvoltării caracterului, le mijlocește întreolaltă și le combină într-o viață organică, care sensibilizează catastrofele patosului, așa încît să ni se prezinte, ca un rezultat incorporat în tipul ce reapare pe scenă, toată schimbarea sufletească prin care a trecut el în intervalul lipsei sale. ELEMENTELE ESECUTĂRII CARACTERULUI JOCUL MUT După ce-am determinat noțiunile celor două
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă de-a cerceta mijloacele prin care se realizează tema artistului reprezentator întru esecutarea caracterului. Fiindcă mijlocirea trebuie să facă ca viața internă a personalității să se nască dinainte-ne ca un proces ce se dezvoltă neîntrerupt, fiind însă că patosul caracterului nu se reprezintă dramatic decât numai prin cele două forme a gestului și a tonului, de-aceea nu avem decât în ele și puterile cele mari, prin cari un caracter poetic creat de fantazie poate să ne farmece cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în toate figurile celelalte ale scenelor, prin care el își toarce neîntrerupt firul vieței sale interne în vremea vorbirilor celorlalte persoane este jocul mut. Elementul în care se relevează viața cea mai intensivă a caracterului, în care se-nsumă tot patosul său ca și într-un vârf, cum am zice, acela-i accentul etic. Amândouă săvârșesc mijlocirea tutilaterală (în toate laturile) a caracterului în sine și cu întregul. Prin ele esecuțiunea unei individualități poetice e încheiată. În orice tip dramatic trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trece prin împleticirea tuturor situațiunilor unui caracter. În jocul mut se împreună așadar toate elementele elocuțiunii trupești, spre a reflecta impresiunea care e produsă într-un caracter prin fapta și vorbele celor ce (coagează) colud. Mai întîi jocul mut mijlocește patosul vorbirei întrerupte cu cea începută. Prin această mijlocire vorba începută apare motivată în sine însăși și pare într-adevăr membru întregitor în lanțul dialogului. Jocul mut îl asigură prin urmare pe actor de-a nu lăsa să cadă nicicând caracterul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dezlegat atuncea când în intervalul vorbirei unui altuia e să se manifeste prin acest joc o mișcare crescândă a interiorului, mișcare care apoi să se rezume ca rezultat în vorba reîncepută. Aicea trebuie așadar ca jocul mut să mijlocească trecerea patosului și să justifice afectul, în care erumpe caracterul după aceea. Amintim d. es. pe Clavigo în vremea narațiunii lui Beaumarchais. Reprezentatorul lui Clavigo trebuie ca prin jocul său mut să ni descopere o întreagă viață psihică. De la liniștea cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a Ifigeniei apoteozează peripeția cea mai puternică în soarta ei. Și asta ar sta izolată daca jocul mut nu ne-ar fi preparat pe deplin pentru aceasta. Cu cât vorbirile singuratice înseamnă mai otărît totodată și un act în dezvoltarea patosului cu atât mai imperioasă este cerința mijlocirei prin jocul mut, căci numai prin aceasta se ține la un [loc] firul vieței caracterului. Unitatea caracterului Avizăm la cele două scene mari dintre Othello si Iago (Act. 3, sc. 2) și dintre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui apucător joc mut n-ar strica în nici o scenă mai mult frumuseța poetică decât într-aceasta, dac-am degrada la fraze izolate prepusăciunile scurte ce semnalează stadiul sucumbărei. Fiece joc mut trebuie să purceadă din o pătrundere adâncă a patosului și a manierei de-a privi lumea ce le are caracterul și care e a se reprezenta. De-aceea, orcît-ar fi pe deoparte de generale afectele, pe cari jocul mut le reflectă, totuși el trebuie să fie renăscut totdeauna ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este elementul tonic în care ni se împlinește intuițiunea totalității unui caracter. Tonul fundamental ne sensifică trăsura fundamentală a caracterului, esistența habituală, obicinuită, pietrificată a caracterului, ceea ce grecii numesc etos al caracterului {EminescuOpXIV 360} în sens propriu, în antiteză cu patosul aceluiași. Cred că deosebirile lui Kant și Schopenhauer între caracterul inteligibil (liber) și cel empiric(determinat) este mai clară și mai folositoare pentru această parte decât distingerea antică. Ethos ar fi cel inteligibil. Pathos cel empiric. Pricepem aicea sub accent
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu toți factorii coactivi. Tonul fundamental al întregului op și a diferitelor caractere, tempo în toate nuanțele sale, raportul dintre espresia generală a creației sufletești și caracterul individual în toate momentele sale, a etății, a naționalității, a dispoziției sufletești, a patosului, consunetul fiecărei figuri speciale cu sensul întregului op, nivelarea posibilă a tuturor inegalităților născute din puterile neegale ale actorilor, apăsarea puterii prea mari, învioșarea lîngezirei, subordonarea fiecărui tip și fiecărei situațiuni sub legea supremă a unității estetice, toate aceste are să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu arma în mână, atunci o foaie poate vorbi astfel cum o face "Romînul". Când însă nu e vorba de altceva decât de instituirea unei comisiuni mixte pentru elaborarea și supravegherea regulamentului pe Dunărea inferioară, atunci un asemenea esces de patos este cel puțin foarte de prisos. Singur cuvântul "comisiunea" exclude orice element tragic și "Romînul", care face gălăgie când tocmai nu e timpul, ne aduce aminte de omul care în casa sa zbiară și strigă amenințând că se va împușca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
folosește perspectiva internă, care ar fi mai eficientă, dată fiind tema. Punctul de vedere nu îi este acordat lui Scrooge, ci mai degrabă unui narator auctorial, care descrie aceste scene cu atmosfera caldă de Crăciun cu mult entuziasm și cu patosul corespunzător. Cititorului nu i se amintește de obicei decît la sfîrșitul fiecărei viziuni de Crăciun că faptele povestite corespund de fapt perspectivei interioare a lui Scrooge. Dickens era, de fapt, în aceeași măsură interesat de descrierea vie a bucuriilor dezarmante
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mulțime nenumărată de încercări profetice, în care informația factuală asupra ultimei generații de microprocesoare vine să întrețină așteptarea escatologică a Salvării prin Mașină. De la Toffler la Servan-Schreiber, de la Al treilea val la Sfidarea mondială, putem califica această versiune euforizantă a patosului milenarist drept tehnocrată. În evoluția societății, ea acordă tehnicii o influență demiurgică. Religia industrială uită că istoria umană se construiește pe mai multe nivele, simultane dar discordante, zoologic, social și tehnic, și că primele două nu se pot reduce unilateral
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
uneori mai discretă, sau pare o mască, o parodie, este fundamentală și are, după părerea mea, o forță de neînvins. Ne afirmăm, poate, zgomotos la prima opțiune, ca adepți fără rezerve ai noului, ne avântăm înainte cu elan, ambiționăm cu patos la asaltul viitorului; dar s-ar părea că toată aventura nu e decât rezultatul unui efort disperat, mereu frustrat de împrejurări, de a reveni înapoi acasă. Nu un impuls nestăpânit spre explorarea noului, îl purta pe Odiseu peste mări și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]