1,560 matches
-
de gașcă? Îmi spui că la Realitatea, Europa FM sau ziarul pe care-l conduci poți să te exprimi atât de liber încât să nu-ți fie rușine de profesiunea pe care ți-ai ales-o. Și îmi vorbești cu patos de idealurile tale profesionale. Încă o dată, te cred, deși m-ai păcălit de 1 aprilie. Dar întrebările vin de la sine: dacă așa stau lucrurile, cine te-a împiedicat să respecți, în integralitatea lui, dreptul la replică al dlui Mihnea Berindei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a comunicat În sală și dacă i-ar fi privit măcar pe mașiniști, ar fi văzut cât de neconvinși erau. Când mașiniștii nu apreciază jocul, ăsta-i cel mai clar semnal că ceva nu merge. Sala rămânea rece, nimic din patosul actriței nu trecuse rampa, În timp ce Olivier transmitea spontan fiorul În public fără nici un efort vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lungul câtorva decenii, perioade dramatice, tulburate de războaie și revoluții care l-au afectat. „Am pus În această operă toată substanța ființei mele, tot sufletul meu. (...) Publicul nu trebuie să se plictisească. Acțiunea trebuie să se lege repede, adică fără patos, fără discursuri inutile. (...) Textul trebuie Înțeles. Convingerea mea e că nu te duci la operă numai ca să asculți muzica.“ Cuvintele lui Enescu mi se par la fel de vii și astăzi. Când spune că publicul nu trebuie să se plictisească, el detectează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
eu, ființa umană - reprezint tocmai specia ce a făcut din distrugere și autodistrugere o a doua natură? Cum aș putea dărui pe măsura a ceea ce primesc, dacă nu mă ridic la nivelul purității și al adevărului? Vam vorbit cu atâta patos despre natură în încercarea de a vă transmite cât mai bine starea de spirit ce ne-a însoțit pe tot parcursul drumului spre Brașov, spre întâlnirea națională. În ce mă privește, totul ar fi fost totul perfect dacă nu m-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu cățelul, și cu florile de pe terasă... Când sunt foarte obosită și, în sfârșit, mă așez, oftez și spun tot cuvinte în italiană. Dar dacă mă lovesc înjur românește. Și-mi vine să râd apoi pentru că o spun cu atâta patos! E ca un medicament miraculos, care mă vindecă pe loc. Scrisoarea 94 Azi am cunoscut o tânără, o cheamă Elena. Din vorbă-n vorbă mi-a spus că e căsătorită cu un italian și că are două fetițe. — Muncești? am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
m-am internat la Spitalul nr. 9 de unde am ieșit „ameliorat” în ultimele zile ale anului 1959. Zile bune, după detenția spitalicească de aproape două luni. Anul 1959 începuse promițător: centenarul Unirii Principatelor Române se sărbătorise cu oarecare amploare și patos, „de sus” fuseseră suspendate unele interdicții privitoare la manifestarea simțămintelor naționale. La Ateneu, într-un „bis”, Ion Voicu și-a luat îndrăzneala de a cânta Hora Unirii, iar seara, pe 24, din Piața Sf. Gheorghe, unde mă aflam, am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine! Doar în acest punct, scrisoarea mea este reticentă: ceea ce-am îndrăznit să fac, mâna mea nu îndrăznește să scrie. La fel și eu, dar împreună cu tine, ar fi trebuit să fiu sfâșiată! Medeea evocă, revenind înfrigurată de un patos excesiv, momentele cele mai dificile pe care le-a traversat Iason la sosirea sa în Colchida, dorind să-i reamintească de ajutorul dat spre a-l face astfel să-i fie recunoscător, să renunțe la căsătoria cu fiica lui Creon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
critic de marcă, prin Jurnalul lui Ovidiu, carte pe care Umberto Eco, pe coperta a patra, ezită s-o declare roman sau biografie transformată în mit. Cred că și una și alta pot coexista foarte bine fără a se contrazice. Patosul autorului de jurnal (fragmente de viață cotidiană translate în spațiul oniric, flux dureros de amintiri nu întotdeauna compensat de amoenitatea peisajului înconjurător, dialoguri și tandre momente de abandon cu o preoteasă autohtonă ce vor culmina cu contemplarea pură a zeului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
majoră în cunoașterea și identificarea exprimării în cauza națională a poetului, "vizionar și criticist". De aici învinuirea pe care i-o aduc unii de a fi reacționar, mai ales în campaniile acestuia împotriva a ceea ce Maiorescu numise formele fără fond. Patosul pe care Eminescu îl pune în articolele sale de ziar îl aduce în situația zice exegetul de a trăi dureros toate evenimentele zilei, până la identificarea cu ele. Gazetăria aceasta "suportă șocul manipulărilor" încât, citit mai încoace, cu lupa corectitudinii politice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost totuși creștin ortodox în adâncurile subconștiente ale personalității lui, sensibil la cosmic și la organic, la taină și la tradiție, arzând ca o flacără vie pe altarul românismului creator, călăuzit de o înaltă conștiință morală și de un mare patos vizionar" (Eminescu și credința, 2003). Reunite între copertele volumului Eminescu și credința (cu o prefață de Radu Preda. Editura Credinței, București, 2013), nu masiv, dar dens, aceste articole, care se completează reciproc, sunt în măsură a incita spiritele pătimașe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice prezentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
retorici să-mi fie cu iertare diletante. Dar, să reținem, oricum, intenția înălțătoare, în acel context dat, al atâtor români aflați departe de țară, ce simțeau nevoia acută (mult mai mult decât cei din țară) de a-și aclama cu patos, înainte de orice altă considerație, valorile perene ale națiunii. AVATARURILE EDITORULUI (Aurelia Rusu) Se instituise de-a lungul anilor, în editurile noastre (de Stat, altele nu existau), o profesiune mai specială, aceea de editor. S-au format astfel oameni specializați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mare înghite pe cel mic", mormăie Țamblac împăciuitor. Toți?! Toți în afară de frati-su unchiul Domniei tale viteazul Vlad-Vodă Drăculea, zis "Țepeș", zis "Spaima Aliotmanului"! Toți?! Toți în afară de străbunicul Domniei tale, Marele Mircea Basarab-Bătrânul!... Voichița, înfrântă, pleacă ochii. Ștefan, cu același patos, continuă: Și mai află, Domniță, că acest părinte al Domniei tale, și... și văr al Domniei mele, a uneltit cu niște mișei boieri moldoveni să-mi facă de petrecanie! Și mai află că, de răul lui, am ars târgul Brăilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știi tu de frumos! M-am dus lângă monument și-o liniște s-a instalat în toată curtea. Parcă a amuțit și vântulețul care adia lin printre crengi. Și-am început cu glas abia auzit: "Scrisoarea unei fetițe", recitând cu patos versurile: "Tăticule, îți scriu scrisoarea asta Ca să n-o vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu... Tăticule, tu unde ești, de ce nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Vasile Voiculescu, Al. Philippide ș.a. Tinerii care debutează după 1960 vor evolua în bună parte sub influența catalitică a acestor naturi, vor redescoperi sursele reale ale lirismului sub prestigiul conștiinței lor exemplare.” Materia este împărțită pe capitole-idei: Specificul liricii sociale, Patos și angajare, Resurecția lirismului, Refacerea tradiției, fiecare corespunzând câte unei generații și unei tendințe. De o atenție deosebită se bucură, explicabil, poeții din jurul revistei „Steaua”: A.E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Al. Andrițoiu, Ion Horea, Ion Brad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
Cosmogonia implică eshatologia, de unde decurge o perspectivă a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și, firește, ca sâmbure originar, Erosul. De aceea poezia de dragoste nu e la Eminescu o simplă expresie sentimentală (deși, evident, e și asta, ca firesc fenomen uman), ci are totdeauna un sens metafizic, până și în romanțele vulgarizate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
22 noiembrie 1940, Hitler a văzut în Antonescu omul de încredere pentru cauza comună, încrederea dictatorului nazist menținânduse până la 23 august 1944. Dar această convorbire a fost definitorie și în ceea ce privește raporturile româno-maghiare și problema Transilvaniei. Cu toate că a fost impresionat de patosul naționalist al generalului, Hitler, urmărind, în primul rând naționalismul acestuia și i-a inoculat prin intermediul unor afirmații de genul: „Istoria nu se va opri la anul 1940” sau „În verdictul de la Viena nu a fost găsită o soluție ideală" - convingerea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Montépin (Secretele castelului, 1877-1878), Claire de Chandeneux (Misterul nopții, 1880) ș.a. le semna uneori Iosif Holodan. Ilustrative pentru profesiunea de credință a lui V. (poetul e „apostol și profet” al națiunii), două volume, Poezii (1866) și Lira mea (1882), relevă patosul său patriotic, dar și puțina înzestrare poetică. Sursa de inspirație este, cum recomanda și altora, lirica populară, versurile lui Alecsandri și Bolintineanu. El dă glas sentimentelor de suferință și revoltă împotriva opresiunii, invocă strămoșii, pe Traian, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
mă credeți. Enric IV, trudit de drum lung în graba cu care ducea ajutor de oaste orașului Cambray, avea a trece prin Amiens. Acolo mai-marii orașului se adună și-l întâmpină cu discursurile de rigoare pregătite. Primul magistrat începe cu patos: O prea măritule, prea bunule, prea dreptule, prea milostivule... ... și prea truditule... intervine regele zâmbind. *1 O doamnă "bine", nevasta unui îmbogățit de război, se uita de sus prin ochelarii fără sticlă la un scriitor celebru nu tocmai tânăr, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui a fost și aceea de a se baza pe o stratificare foarte clară și dură socială, stratificare pe care Nietzsche o admiră și o propune ca model, cu acea expresie care la el revine adesea, das Pathos der Distanz - patosul distanței! -, capacitatea anume a fiecărui strat sau clasă socială de a-și susține și a răspunde pentru obligațiile și prerogativele ce-i incumbă. Ideea de libertate ca o tendință firească, ca un drept Înnăscut al fiecărui cetățean, a apărut foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În primă instanță, un amalgam, eficient În ochii multora, Între operele și autorii demagogi și oportuniști, fără o valoare notabilă și acei creatori care produseseră lucruri de valoare unică. La acest al doilea punct, se Înscriu, cu o energie și patos demn de alte cauze, pe de-o parte, naivii, iar de partea cealaltă, noii oportuniști. Nu, nimic nou, au existat În câmpul literar românesc, după 1900 și chiar și sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi asaltat, prea puțini sunt și vor fi cei care vor discuta cu calm și seriozitatate extrapolările mele teoretice, Încercările de a recrea o atmosferă sau profiluri psihologice! -, eu, autorul, romancierul care sunt nu pretinde În primul rând „obiectivitate”, ci... patos al confesiunii; nevoia „mărturisirii” și, Doamne, câte feluri de mărturisiri, de témoignages există, de mărturii, Încât poți spune nu numai că diferă de la un ins la altul, dar chiar și la același care, prins În două vârste sau momente existențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
talentul său oratoric, cu care și-a câștigat primele galoane printre ceilalți membri, obscuri Încă, ai acelei insignifiante grupări pe jumătate muncitorești, pe jumătate compusă din intelectuali ratați, numită pompos „partid” - NSDAP - Nationalsozialistische Deutscher Arbeiter-Partei - partidul național-socialist german al muncitorilor -, patosul și abilitatea sa oratorică să fi fost un prim semn al acestei „prostii egolatre”, o „prostie” care, În loc să se ascundă și să maimuțărească „inteligența” celorlalți, se afirmă cu o anume impetuozitate, cu o anume „coerență”. Speculând, „inteligent”, se’nțelege, resentimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
monștri literari precum Goethe sau Blaga. În cele câteva comentarii care mi-au onorat textele adunate sub acest titlu hibrid s-a observat „tendința autorului de a face roman din tot ce atinge”. Ce s-a observat mai puțin este patosul care le „Încercuiește” și nu rareori le „abate” de la directețea lor simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]