15,863 matches
-
Așa să-mi ajute Dumnezeu." Jurământul cadrelor armatei a adus fior de emoție în fiecare dintre noi, fie trăind aievea ori indirect, am conștientizat legământul lor infint, față de țară, sacrificiul suprem. Îi iubim și-i veneram. Dar când își servesc patria și se întorc cu sănătatea ciuntita cum recaționăm? Poate unii dintre noi ne regăsim în cele ce urmeaza mai jos. Autor: Daniela Tontsch Cristian Roșu are 45 de ani și este diagnosticat seropozitiv HIV. În anul 1995 era subofițer al
Drama unui soldat român din teatrele de operațiuni, îmbolnăvit de malarie și HIV () [Corola-journal/Journalistic/21809_a_23134]
-
fi convingătoare, dacă un om atît de mare ar fi fost prins în plasa sirenelor prin cîteva cîntecele. Sirenele îi promiteau știința și nu era de mirare că lui Ulise cel doritor de știință aceasta îi era mai dragă decît patria. Trebuie să considerăm că dorința de a cunoaște totul, indiferent de importanța lucrului respectiv, este proprie curioșilor, dar dorința de cunoaștere produsă de contemplarea lucrurilor este specifică celor mai mari oameni". Iubirea de cunoaștere a lui Ulise apare evidențiată și
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
și cameramanu'său. Au filmat scenele/ iubirii noastre cele mai pline de oroare." Autorul s-a specializat în ultima vreme în scrierea unor astfel de texte menite să-i scandalizeze pe cititori. A făcut, după cum se știe, până și din patrie eroina unui imaginar film porno, atrăgând asupra sa fulgerele de mânie ale opiniei publice. Recent, un ofițer de poliție a vrut chiar să-l pună sub urmărire penală, dar lumea literară a reacționat cu promptitudine, luând apărarea poetului teribilist. Poliția
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
țin de libertatea de exprimare și pot fi judecate exclusiv în plan estetic. Din nefericire, însă, în plan estetic "provocările" la care recurge tot mai frecvent Mihail Gălățanu nu prezintă interes.Așa cum faptul în sine că un poet își omagiază patria nu garantează valoarea literară a textelor lui, nici faptul în sine că este ireverențios nu o garantează. Adolescență mitică Mihail Gălățanu și-a făcut apariția în literatură, acum aproape douăzeci de ani, ca un adolescent genial, fapt remarcat de câțiva
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
mai existe vreun român posesor de pașaport. După ce-au căscat gura de două-trei ori la vitrinele ocidentale, după ce s-au convins că la Paris ori Londra câinii nu umblă cu covrigi în coadă, ei au reînceput să descopere "frumusețile patriei". După ce-au întâlnit destui compatrioți ce trag mâța de coadă și după ce-au constatat și descreșterea constantă a entuziasmului propriilor rude față de vizitelor lor, tot mai mulți români renunță chiar să-și reînnoiască pașaportul. Mai există o cauză
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
Generația 80) și în SUA prin intermediul Centrului Cultural din New York al Consulatului Român (ex. Festivalul dadaist Zen Dada)." Cetățenii cu pricina au solicitat parchetului "efectuarea de cercetări sub aspect infracțional și pedepsirea autorilor" Mihai Gălățanu, pentru poezia O noapte cu patria, și Marius Ianuș, pentru poezia România. Deși "cei doi autori nu au fost încă identificați", șeful I.P.J. Brașov care iscălește adresele, colonelul Scurtu Constantin, e informat că poeziile lor au fost citite în două cenacluri. Trec peste menționarea GDS în
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
Eugen Coșeriu, care a primit din partea văduvei scriitorului un material inedit destul de amplu în vederea realizării unei ediții de opere, am avut acces la o serie de informații și texte apărute în presa peruană după moartea scriitorului. Necunoscut în noua sa patrie în timpul vieții, unde a funcționat ca violonist în orchestra simfonică și ca agent de asigurări, ca sursă suplimentară de venituri - cel puțin într-o perioadă a vieții - scriitorul începe o existență postumă care prezintă oarecare interes pentru istoricul literar, între
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
crîmpeie de genialitate, un scriitor cu un umor tăios și o invenție ageră, un om în sensul cel mai larg al cuvîntului, ele vor plînge mulți ani apoi, precum pentru Grigore Cugler, "Apunake", care, devenit o legendă în sine în patria sa de origine, România, este resimțit ca o pierdere ireparabilă..." În fine, în nr. 716 din 27 noiembrie 1982, Zenaida Mateos revine asupra figurii lui "Apunake", reluînd și amplificînd figura utilizată de Cesar Levano cu zece ani înainte, căci articolul
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
și degetul nostru căzu pe Perù". Astfel, la începutul lui 1948, Grigore Cugler și familia sa s-au stabilit definitiv în Perù. La 30 septembrie se împlinesc zece ani de la moartea acestui român excepțional, care a iubit Perù ca pe patria sa adoptivă". Articolul reia mare parte din informațiile cunoscute, despre cariera diplomatică și cea artistică a autorului, la care adaugă - desigur din partea soției - altele care arată continua sa relație cu țara, de care amintește și Monica Lovinescu în paginile pe
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Arinilor nu e o carte autobiografică. Nu am călcat niciodată în Prusia Orientală înaintea apariției romanului, acest spațiu fiind total inventat în text. Numai că nu l-am inventat arbitrar. Am discutat cu mulți din cei expulzați din această regiune, patria lui Kant, devenită după război jumătate poloneză, jumătate sovietică. Mi-am dat seama de felul în care își reprezentau acești oameni țara lor pierdută. Cred că multe popoare au un pământ imaginar numai al lor. Pentru americani, acesta e Farwest-ul
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de o parodie veselă a stalinismului integral. Din nefericire, "văduva" nu e "veselă", iar opereta de la București se înfundă în impasul tragicului cotidian". Text datat "decembrie 1986". Oare cît timp, Doamne, sentimentul de patrie al românilor va mai purta amprenta de sînge a stalinismului? *** Nu o dată, Virgil Ierunca devine "splendid ca o ironie". Prin mijlocirea instrumentului ironic, irealizarea stilistică tratează cum se cuvine irealizarea valorilor, atît de numeroasă în epoca noastră de compromisuri și
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
care originea evreiască a fost un constant handicap: Îi irita nespus pe naționaliștii ceaușiști că, deși evreu fiind, nu plec și refuz să plec în Israel. Nu-mi plac vorbele late și umflate. Interviul acesta mă obligă să mărturisesc că patria mea e literatura și cultura română.[...] Am rămas aici din dragoste pasionată pentru literatura și cultura românească, știind bine că vocația de istoric al acestora nu o pot exercita altundeva decît aici, la Biblioteca Academiei, unde mi-am făcut veacul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
parțial verificată de realitate, în și cu anumite condiții, a fost reactualizată în paginile presei germane de specialitate cu prilejul apariției recente a unui grup de autori străini care, stabiliți în spațiul germanofon, au debutat strălucit în limba noii lor patrii: un bulgar - Ilija Trojanov, înscris deja pe o traiectorie literară sigură prin mai multe cărți, o scriitoare originară din Ungaria, Tereza Mora și o alta, originară din România: Aglaja Veteranyi. Toți trei sunt laureații din acest an ai premiului literar
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
iremediabilă a scriitorilor colaboraționiști: Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difizuate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de "sacerdoții" noii religii, nu au provocat, nu au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul". De remarcat franchețea cu care autorul îi amintește
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în piele sau pînză, cu literă de aur pe copertă, excursii în patria sovietică și în întreg lagărul socialist și nu numai și multe alte avantaje și facilități. În tot acest timp, floarea intelectualității românești era închisă în temnițele comuniste și supusă la un regim de exterminare și spălare a creierelor. Dacă în
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Tudor și alții ca ei, cu nerușinare, plini de nostalgie și pentru că tot li s-a dat mîna, mai închină, la atîția ani după decembrie '89, din cînd în cînd imnuri de slavă conducătorului iubit (așa mort cum e) și patriei socialiste. Dar acum, se pare, indicațiile nu le mai vin de la partid, iar Moscova e puțin probabil să mai fie interesată. Mai știi, poate o fac dintr-o înaltă conștiință comunistă". Deci o regurgitare a ideologizării lor, pe cît de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Geo Vasile Între aspectul de etern petent persecutat (cu cravată și plasă de plastic/ servietă) și tenacitatea poetului Nicolae Sinești nu e nici o legătură. Între osârdia sa de odinioară de a oferi revistelor texte despre natura și serbările partinice ale patriei și volumul Povara celor zece porunci (poeme inevitabile), postfățuite de prof. Valeriu Filimon, nu e nici o legătură. Reciclarea e absolut remarcabilă. Mai ales din partea unui autodidact ce versifică acum cu frica lui Dumnezeu dar și cu elanul redundant, inerțial al
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
sau dincolo de ea". S-a pretins că I.D. Sîrbu ar fi fost un ins maleabil, versatil, amoral. Însă una din fațetele cele mai caracteristice ale Jurnalului lasă o mărturie tocmai asupra devotamentului și lealității sale față de părinți, față de limba română, patria sa interiorizată, față de marii săi dascăli, în frunte cu Lucian Blaga, față de prietenii din rîndurile Cercului literar. Înțelegînd a-și păstra verticalitatea morală, tînărul scriitor și universitar preferă a renunța la carieră atunci cînd i se cer compromisuri: "I se
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
bine de ani de dictatură bolșevică. Nenorocirea urmează! Un nou val de uitare cuprinde România de după 1989. Românii uită cu o plăcere masochistă nu România interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire. Iar năucitoarea rătăcire au fost cei zece ani care au trecut din 1989 pînă astăzi, cu binele și cu răul lor, dar singurii ani în care am fi putut face orice am fi dorit. Dacă
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
sa politică: " Este oarecum de mirare cum un poet talentat și un om de cultură [...] a subscris de îndată la comunism, cântându-l pe Stalin în versuri dintre cele mai proaste [...] și să compună șsic!ț un kilometric poem, Fiul patriei, odată cu nenumărate ode închinate partidului și lui Ceaușescu până aproape de anul morții, survenită cu câteva luni înainte de spectaculoasa prăbușire a acestuia din decembrie 1989." Aceste revizuiri n-ar fi însă lucrul cel mai grav. în fond, autorul chiar avea datoria
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
toamnă, frunză cu frunză). De aci drumul pînă la satiră e scurt. Aceasta ia naștere, ca să zicem așa, în suc propriu, doar prin simplul mecanism al aglutinărilor degajat-sarcastice: "De o bună bucată de vreme, pe aici, prin mult iubita noastră patrie, lucrurile se cam duc (cu exactitate) dracului, în același climat de bună-dispoziție și ospitalitate - tradiționale, de altfel. De o (bună) bucată de vreme, pe aici, prin republica noastră minieră, luminița de la capătul tunelului aduce tot mai mult cu o eclipsă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
adolescenți. Cităm pe sărite din multitudinea de suveniruri: " Prima mea amintire în legătură cu comunismul sau cu una dintre fațetele sale este destul de veche. Aveam cinci sau șase ani și-i spuneam mamei - cu nonșalanța specifică vîrstei - că uniforma de "Șoim al Patriei" în care trebuia să mă îmbrac era de fapt o mare prostie. La care mama - contrar obiceiului ei - mi-a spus să tac, fiindcă putea să o încurce chiar ea din cauza mea. Nu înțelegeam" (Mihaela Herbel, 16 ani). Dar memoria
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în satele românești - colectivizarea forțată, deportările în Bărăgan, rezistența armată, La' că vin americanii!, la oraș - cozile, Europa Liberă, Șoimii Patriei, cîntecele cu "mama" Elena și "tata" Nicolae Ceaușescu. Interzicerea religiei e și ea o temă marcantă - sfidare copilărească la Mihai Ghițulescu (Iată pentru ce am luat o palmă de la mama care, la o propoziție de tipul , s-a trezit în
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
istorie a românilor care-i vorbea prin tunurile cetăților moldovenești, prin glasul numeroșilor eroi care au căzut la datorie în timp ce-și apărau țara, prin ploile de săgeți care acopereau cerul în grele lupte susținute de români pentru apărarea patriei, el a învățat să-și iubească țara asta cum o face un adevărat patriot /.../ Conchidem că a-l contesta pe Eminescu înseamnă a contesta tot ceea ce el a cântat: istoria patriei, dragostea și natura. Ori o ființă care-și spune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
cerul în grele lupte susținute de români pentru apărarea patriei, el a învățat să-și iubească țara asta cum o face un adevărat patriot /.../ Conchidem că a-l contesta pe Eminescu înseamnă a contesta tot ceea ce el a cântat: istoria patriei, dragostea și natura. Ori o ființă care-și spune "om" nu poate face așa ceva." Și "poeziile" dedicate de copii lui Eminescu denotă aceeași conștiinciozitate în a memora și versifica sintagme bătucite, fără nici o preocupare de la catedră de a stimula originalitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]