837 matches
-
trântește pe scaunul care protestează prin troznete Înspăimântătoare, răsuflă adânc, apoi pună mâna pe halba lui Gore și o duce la gură. Nu o lasă până când nu rămâne În ea decât un firicel de spumă. Apoi ridică mâna și strigă: Patroane, două halbe și-o tămâioasă! Reci, cât mai reci, ca fiorii de pe șira spinării! Ca gheața care mi-a cuprins corasonul! Gore și Gicu seamănă cu moșuleții din Muppets, varianta mută. Au apropiat capetele, Încetul cu Încetul și mai au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lis. Ce costum avea lis, fraților, strălucea. Îi place cu străluciri... Da` și oana, pampoanele Îi mai lipseau. S-a prostit lumea. Gore aruncă ziarul pe masă, apoi ridică mâna, precum cicliștii din Turul Franței și cere beri. Multe beri, patroane, o arteziană de bere, dacă se poate. Ne topim! Ne prăpădim! Și tămâioasa lu` Sandu, că i-a ieșit limba de-un cot! Câine de pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mori Între perioadele de post, nu ne-ntrista suplimentar. Veșnicaaaaa pomeniiiiireee, veeeeșnicaaaa pomenireeeeee! Gore ridică din umeri, resemnat, apoi se alătură celor doi și răcnește, la rândul său, spre deliciul consumatorilor de pe terasă. Strigă: Uite-așa aș vrea să mooooooor! Patroane, Încă un rând la băieții veseli cu obraz subțire, da` să vină cu Gică Petrescu lângă el, altfel nu te trecem În testamente! 23.08. 2011 Badea, nașu` Moraru, che ghevara, sezaria și mahalaua cea de toate zilele Ce faci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui mamă, idee scumpă lui Unamuno (cap. XXI); în fine, mai există două narații intercalate propriu-zise, cu rol de exempla: povestea burlescă lui don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro și a căsătoriei sale in articulo mortis cu patroana pensiunii în care își târa zilele de crai decăzut, și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare prin orbire, legenda pirotehnistului portughez (fogueteiro) și a frumoasei sale soții, epură, aș spune, în plasa datelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poți pretinde luna de pe cer, nici limbi de fazan în mujdei de vânt turbat, iar el era foarte pretențios. Și nu prea curat. Și așa, făcându-și rondul din pensiune-n pensiune, a nimerit într-una ținută de-o venerabilă patroană binișor în vârstă, mai bătrână decât el, adică, știi, mai aproape de șaizeci decât de cincizeci, și de două ori văduvă: prima oară după un dulgher care s-a sinucis aruncându-se de pe o schelă în plină stradă și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
moarte. Au fost chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să moară! Iar suferința lui cerea îngrijiri atât de multe și de delicate, și uneori nu tocmai agreabile, încât o monopolizau pe patroană, și ceilalți oaspeți începuseră să amenințe cu plecarea. Don Eloíno nici vorbă să poată plăti mult mai mult, dubla văduvă, și ea, îi tot spunea că nu-l mai putea ține în pensiunea ei, căci îi periclita afacerea. „Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă așa stau lucrurile, îți rămâne un mijloc pentru ca femeia asta de treabă să nu te-azvârle pe stradă și să te oblige s-ajungi la spital.“ „Și care-anume?“ „Să te însori cu ea.“ „Să mă însor cu ea? Cu patroana? Cine, eu? Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro! Domnule, nu-mi arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce și-a revenit din prima supriză, amicul i-a demonstrat că, dacă se însura cu patroana, îi putea lăsa treisprezece duros pe lună ca pensie de văduvă, de care altminteri n-ar profita nimeni și-ar merge la Stat. Vezi deci și tu... Da, știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da civism! — Dar dacă don Eloíno a respins cu indignare o asemenea propunere, închipuiește-ți ce va fi spus patroana. „Eu? Să mă mărit eu, la vârsta mea, și pentru a treia oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-a consultat însă cu medicul, a fost asigurată că lui Eloíno nu-i mai rămâneau decât foarte puține zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum, don Eloíno, vă căsătoriți?“ „Da, Correíta, da, mă însor cu patroana, cu doña Sinfo, eu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, închipuiește-ți! Eu, pentru ca ea să aibă grijă de mine cele câteva zile câte-mi mai rămân de trăit..., nici nu știu dacă frații mei o s-ajungă la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și întâlnindu-se cu don Matías în veșminte preoțești, a crezut că venise acolo ca să-i dea ultima ungere, și când colo, el îi spune că se căsătoreau. Și după ce s-a întors mai târziu, l-a condus până la ieșire patroana proaspăt măritată, pentru a treia oară, și l-a întrebat cu glas îndurerat și neliniștit: „Dar ia spuneți-mi, don Valentín, o să mai trăiască, o să mai trăiască oare?“ „Nu, doamnă, nu; e o chestiune de zile...“ „O să moară curând, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
E fantastic totul! — Nu, istoric. Și-au sosit un frate și-o soră ai lui don Eloíno, și cel dintâi zicea, copleșit de nenorocire: „Să se căsătorească fratele meu, fratele meu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, cu patroana de pe strada Tăbăcarilor! Fratele meu, fiul unui fost președinte al Tribunalului din Zaragoza, din Za-ra-go-za, cu o madam Sinfo!“ Era îngrozit. Iar văduva sinucigașului și proaspăta soție a muribundului își spunea: „O să vedeți, cum vă văd și cum mă vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a plătit-o soțul, au luat însă cu ei un baston cu măciulia de aur pe care-l avea el. — Și-a murit? — Da, dar destul de mult timp dup-aceea. S-a întremat, s-a întremat destul de bine. Iar ea, patroana, zicea: „De vină e don Valentín, care i-a știut boala... Mai bun era celălalt, don José, care nu i-o știa... Dacă l-ar fi tratat doar el, ar fi murit de mult, și acum nu mi-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine cumpărând‑o, poate o să se răzgândească. Mă grăbesc să ajung la casă, și femeia de la tejghea îmi zâmbește. Cred că e patroana magazinului, pentru că am văzut‑o intervievând personalul și vorbind cu furnizorii. (Nu că aș veni aici foarte des, e o simplă coincidență sau ceva de genul.) — Îmi pare bine să vă revăd, zice ea. Chiar vă plac ramele astea. — Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot, zic cât pot de tare. Și la ce preț nemaipomenit! Însă clienta se uită la o carafă de sticlă și pare că nici nu ne aude. Câte ați cumpărat până acum? Cam... douăzeci? Ce? Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea să îi scrieți finului dumneavoastră numele întreg, sugerează patroana, săritoare. Care e numele de familie? — Ă, Wilson, zic, fără să mă gândesc. — Wilson. Și, spre oroarea mea, începe să caute în coș. W... L... uite un O... — Mai bine, zic repede, mai bine nu. Fiindcă... fiindcă... părinții lui divorțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, spre oroarea mea, începe să caute în coș. W... L... uite un O... — Mai bine, zic repede, mai bine nu. Fiindcă... fiindcă... părinții lui divorțează și s‑ar putea să trebuiască să își schimbe numele de familie. — Serios? spune patroana, luându‑și un aer plin de compasiune, în timp ce lasă literele înapoi în coș. Ce îngrozitor. E o despărțire urâtă, înțeleg. Da, zic, uitându‑mă în jur, după ce aș mai putea să cumpăr. Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și un aer plin de compasiune, în timp ce lasă literele înapoi în coș. Ce îngrozitor. E o despărțire urâtă, înțeleg. Da, zic, uitându‑mă în jur, după ce aș mai putea să cumpăr. Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți serios? Patroana se holbează la mine, și observ brusc că un cuplu din apropiere e cu urechile ciulite. A fugit cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne Dumnezeule! spune patroana. E incredibil! — E perfect adevărat, răspunde o voce din magazin. Ce? Mă răsucesc - și femeia care se uitase la ramele lui Suze se apropie de mine. — Vorbiți despre Jane și Tim, nu? Ce scandal! Dar parcă pe copil îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ramele lui Suze se apropie de mine. — Vorbiți despre Jane și Tim, nu? Ce scandal! Dar parcă pe copil îl cheamă Toby. Mă uit la ea, incapabilă să articulez vreun cuvânt. — Poate că Peter e numele lui de botez, sugerează patroana, arătând spre mine. Dânsa e nașa lui. Deci dumneavoastră sunteți nașa! exclamă femeia. Da, am auzit vorbindu‑se despre dumneavoastră. E ireal. Ireal. — Poate că dumneavoastră îmi puteți spune. Femeia înaintează și își coboară vocea. Tim a acceptat propunerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum e, zic, disperată. Una‑alta... despre curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între vanilie, lemn de santal... — Lăsați, spun, și mă grăbesc spre ușă. Stați puțin! zice femeia, precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Polonezule, am o treabă pentru tine, își amintește Claude. Poți să-mi faci mâine o revizie la instalația de apă? Tot e închis bistroul. — Îmi dai liber o zi? îi cere Roman voie lui Lionel. — Nici o problemă, răspunde absent Lionel. — Patroane, o să te cam coste revizia asta: e ultima mea zi de viață și mă vând scump. Claude îl privește suspicios, neînțelegând la ce face aluzie Roman. — N-o să iei pielea de pe mine. Te-aștept mâine, la opt. Eu m-aș
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a două purități menite să ne înalțe, și a două mistere: al devenirii muzica și al creației principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
clătină abătută din cap. Îl mângâie pe umăr. - Viața mea s-a dus, ce să mai beau... Poșirca asta răsuflată de viață ce mi-a mai rămas mai rău te intoxică. Mă mai luam cu Horcița, dar de când e mare patroană la candelărese, la cimitirul lui Vandaxon, nu mai dă pe la mine... Oftă, dând să-l strângă la piept. Băiatul se feri nervos. - Pentru tine fac totul, să știi. De-aia mă și mut la Valentina și-ți las ție apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Robynson și ea, Hanna, legumicultori la o societate agricolă din satul Baldovinești. Herra și Tasula, două grecoaice frumoase care emigraseră în Grecia ca să moară fete bătrâne în Insula Corfu, erau acum, în noua viață, două thailandeze focoase. Thea și Phea, patroane a șase saloane de înfrumusețare și masaj exotic. Vezi, Mioara, dacă și morții se reîntorc în Brăila, tu de ce nu-l chemi pe Mitică? Pentru că nu știu dacă există. Trebuie să mă conving. Nu vreau să iubesc ideea de Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]