1,318 matches
-
cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la Editura Fundației Culturale Române, în excelenta traducere a lui Dinu Flămând, volum în care marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
figuri istorice demult apuse s-au încarnat în trecătorii ce îți ies în întâmpinare. Doar vestimentația s-a schimbat. Mai multă animație găsim pe Rua Augusta, rezervată integral pietonilor: case cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și omniprezentul pavaj, alb și negru, ca un preș bine îngrijit. Pe laturi, o sumedenie de shopuri și cafenele semiaglomerate. Avem două posibilități: să mergem spre Arcul maiestuos, cu ceas, din capătul aleii pietonale sau să încercăm să ajungem la Castelul Săo-Jorge, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oferite cu zecile trecătorului sunt bufeuri de miresme, de defulări neobișnuite de care poate profita chiar și nordicul cu nările lui anesteziate. Ca să nu mai vorbim de piramidele de ceapă, de ardei și de tomate, ridicate de-a dreptul pe pavaj. Înzestrată cu o ierarhie senzorială care-i este proprie, fiecare cultură are panoplia ei de plăceri. Acest dezmăț de mirozne este absolut necesar pe pământ islamic pentru a contrabalansa penuria retiniană: ochiul e pedepsit, odoratul satisfăcut pe deplin, există o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu cât, mergând cu capul plecat, cu privirile întoarse spre interiorul ființei lor, ei par totalmente etanși, orbi, indiferenți atât față de bietele creaturi ce se preumblă pe acolo cât și la coșurile cu portocale, la salatele, la roșiile etalate pe pavaj. Lucrul cel mai uimitor: pălăriile borsalino cu borul larg sau plăcințica de blană, puse pe occiput sau pe creștetul capului, nu cad niciodată în drum (măcar kippa e croșetată. Dar aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai adăuga vizitarea celor peste 150 de localități prin care voi trece, adică voi ajunge la vreo 900 de km. Voi reuși oare? Mai există și posibilitatea „pe bicicletă” sau „călare”. Impresionant faptul că ajungând în orașul vechi întâlnești în pavajul străzilor renumita scoică și săgeata galbenă ce-ți amintesc că ești pe camino și că drumul este lung. Am intrat în biserica catedrală, cu rucsacul în spate, rugându-l pe Dumnezeu să mă binecuvânteze așa cum îl rugasem în dimineața plecării
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
depresia care o Însoțește. Într-o după-amiază am Închis ochii și am văzut New York-ul În ruine. Pe Strada 42 omizi și scorpioni uriași intrau și ieșeau din baruri, cafenele și farmacii goale. Buruienile creșteau În găurile și crăpăturile din pavaj. Nu era nimeni cît vedeai cu ochii. După cinci zile am Început să mă simt mai bine. După opt zile m-a apucat „nehaleala” și m-am trezit cu un apetit monstru pentru prăjituri cu frișcă și macaroane. În zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Exact cum îmi spusese Boancă, Vintilă își începuse pledoaria și a-și impune propriul stil. Îl deranja că nu făcusem țigla la acoperișul cabanei, că norii se fac într-un anumit fel și că orice spațiu liber, cum ar fi pavajul, ar fi bine dacă l-aș umple cu diferite puncte. Îl priveam tăcut cum îmi tot explica și îmi arăta diferite exemple din diferite lucrări reproduse în cartea sa, Dicționarul Artei Naive din România. Era o zi prea minunată după
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a fost ruptă într-o clipală 100, a doua linie de jandarmi pedeștri, asemine ruptă și împrăștietă; un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată de conducătorii ce încurageau lupta din balconul caselor Roznovanu, devenea din ce în ce mai furioasă și mai compactă și înaintă spre palat învârtind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Întâmplare. 92 La naiba! (germană) 93 Dreptate, autoritate (germană). 94 Încet (germană). 95 Spune drept! (germană) 96 Ei, da! (germană) 97 Amendă (germană). 98 Adăpost, cu sensul de carceră (germană). 99 Atent, calm, respectuos. 100 Moment, clipită. 101 Mulțimea. 102 Pavaj din piatră cubică. 103 Convorb. lit., vol. I, pagina 13 (n.a.). 104 Omenești (latină). 105 Birjar. 106 Totul e bine când se termină cu bine (franceză). 107 Butoi (moldovenism). 108 Nu e rău (franceză). 109 Ei, bine! Domnilor, iată o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
executată de orchestra simfo nică. Vremuri când mă simțeam În Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
virtuților domestice stă mereu deschisă preote selor amorului. - Procesiunile nocturne ale tinerimii studioase de acum cincizeci de ani spre Crucea de piatră, spre Gramont și spre Chiriță, sălașele fetelor fără de mofturi. - Despre „trufan dalele“ și „prospăturile“ picate din provincie pe pavajul Bucureș tilor și prubuluite de „nenea“ cel păros ca un câine și În cămașă cu arnici roșu la gât. - Câteva exemplare din această floră rău mirositoare, unele de stil, altele de pomină și altele cerșind purificarea pe pragurile bisericilor. - Damele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la gât, pe care l-am văzut odată, prin gaura cheii, cum pru băluia la pat pe o biată fată fugită de rușine sau de foame din cine știe ce fund de provincie și picată de curând, „tr ufanda“ sau „prospătură“, pe pavajul Bucureștilor și de acolo În bordel. O lăudabilă inițiativă a unor cucoane cu dispozițiuni largi sufletești, filantropice, instalase, mai acum zece-cincisprezece ani, În Gara de Nord un post de observație discretă a fetelor sin gu ratice care coboară din tren și privesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
constatat sau bănuit, ca și mine, sentimente religioase strecurându-se până În această lume a prostituatelor, urgisite ca Într-un țarc, departe de scutul tuturor legilor sociale sau morale. M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cărând după mine greoaiele mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar și decât pardoseala odăilor de oaspeți din casele țărănești. M-am gândit că acest mediu era mai socializat și decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de stânga fără să vrei. Ce înseamnă 400 de franci elvețieni pentru o bancă putred de bogată ca aceea pentru care am lucrat? Un fir de nisip strecurat în încuietoarea cufărului blindat de la subsol, plasat la nivelul minus patru, sub pavajul plin de pete de ulei, călcat de roți de Mercedes, Audi și Jaguar. Toată viața, după ce m-am trezit din somn, am fost indispus, arțăgos, fără chef de viață. Ca și cum somnul nu și-ar fi realizat efectul său reparator, trezirea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
luat vederi. Bașca faptul că la începutul lucrului am semnat (noi, doi studenți amărâți), un contract de "confidențialitate" în care ne angajam ferm să nu citim sau să "divulgăm" date din dosare. Ne găsim la nivelul -2, undeva sub un pavaj scăldat de soare al burgului lui Calvin. Clădirea are șapte etaje la suprafață și trei sub pământ, dacă ar fi să cred butoanele de la ascensorul numai nichel și oglinzi. Colegul meu de lucru mă provoacă la diverse subiecte de discuție
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
place enorm acesta și nu vreau nimic mai mult. În timp ce ieșim, b)trâna st) de vorb) cu una dintre prietenele sale, o femeie imens), gras), dar nu lipsit) de un anumit șarm, care se așezase chiar pe marginea sofalei. Pe pavajul rece, ne lu)m r)mas-bun, mulțumindu-i negustorului cu pantofii scâlciați. Se Întoarce la sticl)ria lui verde-Închis. —Presupun c) trebuie s) renunț)m la baia aceea Inc) și mai veche, Îmi spune Kahn. În compensație, se ofer) s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a comunicat ceva. Intru Într-o curte pavat) cu dale de piatr) din cartierul grecesc și observ c) este acoperit) de viț)-de-vie. Singură tulpin) din care crește aceast) plant) mare, bogat) iese dintr-o adâncitur) de câțiva centimetri În pavaj. Lumină tremur) prin bolta de frunze. În ziua aceasta nu vreau s) merg mai departe. Am avut aceeași senzație atunci când am vizitat biserică armean), unde b)trânul bibliotecar mi-a ar)țâț colecția să de manuscrise cu miniaturi. Mi-a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
oricine trebuie s) considere orașul ceva material, practic, aglomerat. Ins) aceast) fort) cumplit) este și un actor, un personaj absurd, ironic, ceea ce d) culoare „realismului” orașului; el Își ascunde fanteziile cele mai Întunecate sub mască materialit)ții, În cl)diri, pavaj, canalizare, tehnic), finanțe, electronic). Ne Îngr)m)dim bagajele În partea din fâț) a unui taxi și plec)m. Se aude ț)c)nitul aparatului de taxat. Ziarele vorbesc despre o nou) Înșel)torie În Chicago: șoferii de taxi desigileaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și o tandrețe care sugerau un fel de firească paternitate - o atitudine sentimentală din partea lui, nesusținută de fapte și nedovedită ulterior frauduloasă. Într-o zi, ne-a invitat pe toți, mândru, să testăm cu mașina noastră un nou tip de pavaj girat de el, alcătuit (din câte pot desluși din acea ciudată licărire prin perdeaua Întunecată a timpului) dintr-o țesătură bizară de dungi metalice. Rezultatul a fost o pană de cauciuc. S-a consolat Însă achiziționând altă noutate: proiectul unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
forțe străine luaseră parte la construirea orașului. Îți vine să crezi că s-a ajuns la aranjamentul zăpezilor sale - nămeți ordonați de-a lungul trotuarelor și o suprafață netedă și solidă ce acoperea cu zăpadă butucii de lemn octogonali ai pavajului - printr-o colaborare neortodoxă dintre geometria străzilor și dinamica norilor de ninsoare. În orice caz, drumul cu mașina până la școală nu dura niciodată mai mult de un sfert de oră. Casa noastră se afla pe strada Morskaia la numărul 47
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine pusă la punct mi-a trezit bănuiala că acești pensionari vor fi fost, în trecut, activiști de partid. Absolut fals. Nu există, în toată Strada Zorelelor, nici o vilă, nici un Mercedes, nici un deputat, nici un senator, nici măcar un consilier municipal, nici pavaj, nici canalizare. De unde activist de partid? După ce am colindat toată strada, tocmai mă oprisem fermecat la o fereastră de unde se auzea o nostalgică romanță cântată de Zavaidoc. "Ce timpuri"... meditam, când m-am întâlnit cu o veche cunoștință, n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe această avenue se petrecea defilarea caleștilor sclipitor lăcuite și a harnașamentelor argintate. Automobilul era aproape necunoscut. Un singur vehicul care livra marfă, marca Serpollet, scuipînd aburi de peste tot, lăuda meritele unei case de încălțăminte "Au chat botté"8, ciocănind pavajul de granit cu roțile sale zgomotoase trase în șină de fier. De la Academia Franceză, în trapul măsurat al trăsurilor galbene aparținînd Societății Urbane, cu vizitiu purtînd pe cap un joben alb lucitor, roșii și verzi cele ale Companiei micilor atelaje
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]