9,077 matches
-
Albatros, e un asemenea fel de tîlcuire. Un "roman într-o doară" zice, scăpîndu-se de răspunderi, autorul lui. O fabulă pîndită de ispita absurdului, făcîndu-se că se încurcă în întîmplări și-n cuvinte. Starostele, om - vorba vine... - subțire, retras în peșteră, e un urs brun pe care-l paște, ca pe toți congenerii lui albiți, alungați, pesemne, de semenii în putere, o bătrînețe polară. În așteptarea ei, într-o noapte de șuetă, ori numai o cură de lene binevoitoare meditației, vin
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea, e salvată prin deschiderea ei în Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în subterane, cîrlige literare. De pildă, e marți, se-ntorc în vizuină, e ședință de cenaclu
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
asemănări, deosebiri/ Și deodată el deveni guraliv -/ Un haos cu rostogoliri// De parcă avea spuzenie de guri/ Șiroindu-i trupul, rotocolul,/ Fiecare gură de fapt înghițea/ Sunetul celeilalte, ecoul -/ încât el însuși devenise brusc/ Un continuu, un prelins ecou/ Al unei peșteri universale/ în care mă-nghițeam și eu." Poezia se intitulează Cercul. într-un Turnir medieval se precizează și mediul: "De-atâta liniște-mi părea/ Eu însămi umbra altcuiva/ Cum șiroia pe zidiri./ Venisem să aprind un gând/ medieval curriculând/ Sau
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Anca Murgoci Un bucureștean a avut parte de un sfârșit tragic. Bărbatul, în vârstă de 40 de ani, se afla într-o drumeție în zona peșterilor de la Bozioru (Buzău) când a suferit un stop cardiorespirator. Bucureșteanul se afla acolo împreună cu un grup de turiști, când a început să se simtă rău, după ce a consumat o băutură energizantă și a fumat o țigară. Se pare că bărbatul
Un bucureștean a murit după ce a băut un energizant by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77352_a_78677]
-
de turiști, când a început să se simtă rău, după ce a consumat o băutură energizantă și a fumat o țigară. Se pare că bărbatul ar fi mers pe jos, prin soare, o bună bucată de drum până să ajungă la peștera unde s-a petrecut tragedia. Potrivit martorilor, bărbatul a prezentat amețeli și vărsături, după care a căzut inconștient la pământ, scrie Ziua de Buzău. Pentru că drumul în zonă este impracticabil, la fața locului a sosit un elicopter SMURD Galați, care
Un bucureștean a murit după ce a băut un energizant by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77352_a_78677]
-
unii ar zice și cu barca. Am cunoscut România și pe români, știu foarte bine, oricine mă întreabă, exact cum arată căminul cultural din Racșa, din Satu Mare, unde am sărbătorit o victorie și o nuntă, știu foarte bine cum arată peștera Sf. Andrei din Dobrogea, știu foarte bine câți bani trebuie să investim în continuare pentru a avea la Cluj sau Tg. Mureș aeroporturi cu standard internațional, dar și câte mine sunt în Valea Jiului și câți oameni sunt în pericol să
Victor Ponta și-a lansat candidatura la prezidențiale cu un discurs amplu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77442_a_78767]
-
pentru ochi) și de clopoței străvechi agățați ca niște frunze la capătul unor rămurele lungi și înguste din metal. Iar el, la rândul lui, iubise locul prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un ținut sălbatic și greu de înțeles. Intră pe ușa din față și străbătu coridorul lung până la bucătărie de parcă s-ar fi retras în măruntaiele unei peșteri. Thérèse Mangeot, care pregătea ceva într-o cratiță, ridică ochii și spuse: Nu-nțeleg cum se face că intri totdeauna pe ușa din față. De ce nu vii pe ușa din spate, la fel ca noi? S-ar păstra casa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
povestea lui Chavel și Janvier, cred că am făcut-o cu convingerea că este o idee nouă care tocmai mi-a venit în minte și totuși abia acum pot formula ipoteza că aceste două personaje au lucrat în taină, în peștera întunecată a conștiinței mele, în timp ce lumea se mistuia în flăcări. Când Al zecelea om a reapărut pe neașteptate din arhivele MGM m-am apucat să scotocesc și eu prin arhiva mea personală unde am descoperit manuscrisele altor două scenarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se întâmplă să ne amintim, vag și cu un zâmbet ironic pe buze, de înțelegere și compasiune. Simțiți și voi, dar nu vă puteți reprima un gând: omul ăsta a luat-o razna? De mâine, revenim, cu bâta ridicată, în fața peșterii. Și din acest motiv, astăzi, numai astăzi, voi închide puțin comentariile. Bucurați-vă de vacanță sau de o seară frumoasă.
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un nume. oh, ce calde sunt păturile cu care m-ai învelit tu, shangdi di liwu mi-e atât de cald și bine încât mi s-a făcut foame din nou. șase în primul loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu tălpile tale bătătorite pe unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îi repede pe toți zicând că însuși Ceaușescu era un aurolac. Regele aurolacilor. Aurolacii încep să deseneze pe geamuri. Porcării. Acele porcării îi fac să se simtă în siguranță. Le sunt familiare. Își marchează teritoriul. Omul cavernelor desena pe pereții peșterilor cerbi, mamuți răpuși, urși. Funar a vopsit băncile Clujului. Nevoia de creativitate rămâne constantă în toate perioadele istoriei. Asistăm la un schimb cultural între niște barbari și niște oameni dintr-o altă cultură. Interesant e cum a fost împărțit teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu jertfă proprie, înalță alta nouă; sunt oamenii care parcurg zeci de km pentru a merge la Biserică, și sunt oamenii, care, în țară străină, află un munte, și-n munte o peșteră, și-acolo, în mijlocul lui, își fac chilie pentru rugăciune. „Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede cele bune, iar cel rău vede cele rele.” Poate, de la acest text, ar fi trebuit să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Credea că, într-o bună zi, se va schimba ceva, se va uita Dumnezeu și la el. Nu-și pierdea speranța. Se ruga mult. Avea un loc știut numai de el, într-un munte din apropierea orașului, ce semăna cu o peșteră mică, unde se ducea mereu când vroia să se roage. Nu avea carte de rugăciuni cu el, uitase să o ia, dar se ruga cu cuvintele lui, după cum simțea inima și plângea. Singura carte pe care o avea era „Viața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca într-o peșteră.... Bărbatul ei stă zile în șir ca o stană de piatră, ca aerul stătut dintr-o încăpere, stă așa, uscat și părăsit de viață, din când în când își aduce aminte că ar vrea să spună ceva, atunci se ridică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui absolvent de la horticultură nu-i poți pretinde să-și pună întrebări metafizice, dar filosoful pot datora foarte mult fizicianului și mai ales
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat mănăstirea. Închide capacul pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și se gândește la Maria, la zborul ei planat prin pădure, așa trebuie să se fi simțit ea când îl întâlnea pe Dumnezeul ei. Se desprinde într-un târziu, se cufundă în întuneric ajungând fără să-și dea seama în peșteră. Hotărăște ca de acum încolo să meargă seară de seară la Clădirea Albastră, așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri în care locuiește Dumnezeul Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mariei și mamei. Nimic nu poate fi mai plăcut decât acea moleșeală caldă ce îi pătrunde în fiecare celulă a ființei. Era un copil când a pierdut-o și pe Maria, și pe mama ei, corpurile lor stau acolo în peșteră, aproape de pianul la care cântă în fiecare zi. Pianul i-a ținut de urât de-a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o și pe Maria, și pe mama ei, corpurile lor stau acolo în peșteră, aproape de pianul la care cântă în fiecare zi. Pianul i-a ținut de urât de-a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare dimineață și seară, cu vântul, zăpezile, ghioceii, cu veverițele și cu lupii care dau târcoale peșterii în serile lungi de iarnă. Uneori se naște o zarvă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare dimineață și seară, cu vântul, zăpezile, ghioceii, cu veverițele și cu lupii care dau târcoale peșterii în serile lungi de iarnă. Uneori se naște o zarvă de nedescris în jurul ei, nu poate să mai cânte, nu mai aude sunetele, acestea nu-i mai pătrund în trup, nu o mai emoționează. În acele momente știe că a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]