807 matches
-
de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinse, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puternică, directă și evidentă, dacă știi unde să te uiți. Un fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio. Am întotdeauna dreptate, ți-amintești? Da, mi-amintesc. — Bine, zise ea. Ei, uite un punct de început. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, am zâmbit. — Bună. Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o pisică înfoiată. — Fry în sistem. Scout, ai închis intrarea în tunel după tine? — Nu credeam că e nevoie. Suntem în plin sezon, migrează. Toate tunelurile trebuie să fie închise. — Ce se întâmplă? O, Doamne, ludovicianul? Nu, zise Scout, fry... peștișori ideatici. Inofensivi luați în parte, dar dacă intră prea mulți, există posibilitatea să le ia urma ceva mai mare. Doctorul încuviință. — ... iar dacă au ajuns deja la centrul de cercetare... Scout, trebuie să te întorci și să închizi intrarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să le vând eu, personal, această soluție miraculoasă, doar cu modesta sumă de 999 de dolari pe cap de stăpân de câine. Ce credeți, oare mă-mbogățesc cu asta?. La numai doi ani după ce, în Coreea de Sud, au fost descoperiți niște peștișori cu chip de om, au identificat și britanicii un păianjen cu chip de om (presaonline.ro). Pentru omul cu chip și caracter de șobolan, câine, jigodie, mârțoagă, îi invităm pe cercetători la noi, în România. Vor avea de cercetat o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mici, nu doar când sunt de servici. Trebuie să fim mereu după ei cu ochi-n patru. Să nu stea prea mult la soare, nici în apă toată ziua. Unul țipă că-i e sete, altul găletușa vrea, cu un peștișor în ea. Să vedeți ce întâmplare! Ieri la Radiovacanța, la concursul pentru cel mai iscusit constructor în castele de nisip, m-am trezit că suntem două Anișoare: una eu și încă una Anișoara, numai că are breton și pistrui un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui copil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
excesive devenise foarte masiv. Îl domina pe băiat. Era foarte înalt, și Listarius trebui să-și dea capul pe spate ca să-l poată privi în față. — Și cine i-a poruncit servitorului să-l ucidă? - Vitellius strângea între degete un peștișor, făcându-l să oscileze în fața ochilor băiatului. Cine? — Nu știu. Aș putea să te zdrobesc cu o lovitură de pumn! exclamă Vitellius. Băiatul nu se mișcă, dar lăsă capul în jos. Vitellius nu se mai uita la el. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu știu. Aș putea să te zdrobesc cu o lovitură de pumn! exclamă Vitellius. Băiatul nu se mișcă, dar lăsă capul în jos. Vitellius nu se mai uita la el. Se duse șchiopătând spre bustul lui Nero. Puse cu grijă peștișorul pe marginea piedestalului, cu gesturile celui care pune pe altar ofrandele destinate zeilor. — Pentru tine, Nero, prietenul meu din adolescență, mare luptător, sublim muzician. Pentru tine, fiu al zeilor, ucigașul mamei tale, iubitor al adulterului - luă peștișorul și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Puse cu grijă peștișorul pe marginea piedestalului, cu gesturile celui care pune pe altar ofrandele destinate zeilor. — Pentru tine, Nero, prietenul meu din adolescență, mare luptător, sublim muzician. Pentru tine, fiu al zeilor, ucigașul mamei tale, iubitor al adulterului - luă peștișorul și i-l vârî în gură. Cu Poppaea ta am avut și eu ceva treabă, acum câțiva ani. Se întoarse spre băiat atât de repede cât îi îngăduia trupul enorm: — El... El însuși i-a poruncit servitorului să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr cu părul negru și un bărbat corpolent, cu fața roșie, care îi oferi niște peștișori prăjiți. Valerius clătină din cap, asurzit de strigătele pariorilor, și căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu - nu era departe. Îl recunoscu pe Vitellius. Era aplecat deasupra vasului cu mâncare, dar își ridicase ochii spre Antonius, care stătea în fața lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu cumva să leșine de foame pe drum." 33. Ucenicii I-au zis: "De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîini ca să săturăm atîta gloată?" 34. Cîte pîini aveți?" i-a întrebat Isus. "Șapte", I-au răspuns ei, "și puțini peștișori." 35. Atunci Isus a poruncit norodului să șadă pe pămînt. 36. A luat cele șapte pîini și peștișorii, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frînt, și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37. Au mîncat toți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aceasta atîtea pîini ca să săturăm atîta gloată?" 34. Cîte pîini aveți?" i-a întrebat Isus. "Șapte", I-au răspuns ei, "și puțini peștișori." 35. Atunci Isus a poruncit norodului să șadă pe pămînt. 36. A luat cele șapte pîini și peștișorii, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frînt, și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37. Au mîncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de fărîmituri. 38. Cei ce mîncaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dacă ar susține cineva astăzi, la doisprezece ani de la răscoală, că un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
negru, ca la Început, greu de spus totuși cînd a Început, pare că odată cu lumea, printr-o greșeală omenească, divină, Mickey sosește eroic și face ordine În familia iubitei, zdrobește capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi-ai spus CINE era Antoniu și CINE era Cleopatra. Numele nu-mi spune mare lucru. Deci: CINE erau ei? Prințul e surprins plăcut: ─ Ai dreptate, Ana, de la întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina ce s-a întâmplat în continuare: apa s-a scurs din bolul spart și bieții peștișori, Antoniu și Cleopatra, care nu pot trăi fără apă, au murit. Bravo, Ana! Dar n-am terminat, Prințe. Mai avem de cercetat cum s-a spart bolul. Pentru că nu s-a spart singur. Perfect. Să lăsăm Poliția să răspundă la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de vecini ce le mai dă de mâncare copiilor repeta mereu formula amintită și i-a rămas numele de Peștișori cu oțețel. Un altul, gospodar harnic și priceput nevoie-mare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de vecini ce le mai dă de mâncare copiilor repeta mereu formula amintită și i-a rămas numele de Peștișori cu oțețel. Un altul, gospodar harnic și priceput nevoie-mare, se lăuda pe bună dreptate că are cinci băieți ca brazii, spunând repetat cu vădită mândrie că e tată a cinci copii și a rămas cu această vrednică poreclă de „Tata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unul, de pe jos și asta ar fi însemnat, deja, o alegere. Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează anotimpurile de inundații și secetă; sticluțe care conțin fluidul înțelepciunii și magiei; flori de lotus, care reprezintă pacea; peștișori aurii pentru echilibru și grație; și, în sfârșit, insert simbolul de la pg 172 (v. p. 140 șpalt) , care înseamnă „infinit“. De la piept până la genunchi, e înfășurată într-o foiță de aur tipărită cu scripturi budiste. Pe pieptul Majestății Sale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e o vită perspicace în a cărei prăvălie se vinde carne de om, în vitrină fiind așezat un cap ornat cu salată, iar într-unul dintre cele mai splendid subversive tablouri, o caricatură a marelui lanț al ființei, apare un peștișor pe care scrie "Darwin", surprins chiar înainte de a fi înghițit de o broască-fluture cu ochi vicleni și piele de cameleon. Delessert a lucrat în două etape la ilustrațiile pentru cartea lui Ionesco: primele două povești au fost publicate în 1968
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e frumoasă apa. Mina: Da, e frumoasă! Ilie: Parcă nici n-ar curge... nici urmă de val... Și ce limpede e! Mina: Da, e foarte limpede. Ilie: Uite, se văd pietricelele de pe fund... Și-i adîncă totuși. Uite, uite și peștișori. Mina: (cu un mare efort) Dar nu-s peștișori... Ilie: Cum nu-s peștișori? Ba îs peștișori toată ziua. Mina: Eu credeam că-s niște broaște... Ilie: Broaște pe naiba! Tu nu vezi că-s pești colorați? Ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici n-ar curge... nici urmă de val... Și ce limpede e! Mina: Da, e foarte limpede. Ilie: Uite, se văd pietricelele de pe fund... Și-i adîncă totuși. Uite, uite și peștișori. Mina: (cu un mare efort) Dar nu-s peștișori... Ilie: Cum nu-s peștișori? Ba îs peștișori toată ziua. Mina: Eu credeam că-s niște broaște... Ilie: Broaște pe naiba! Tu nu vezi că-s pești colorați? Ai mai văzut tu broaște colorate? Toate broaștele sînt verzi. (o fulgerătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]