1,265 matches
-
1408, în care se pomenește pentru întâia oară de Iași... Nu ajung prea departe cu cititul, pentru că oboseala drumului și-a spus cuvântul... Am adormit dus... Abia am deschis ochii și bătrânul se afla deja în prag, cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă întrebam, în timp ce i-am auzit glasul: Ești deja treaz, dragule? Am făcut ochi, părinte. Atunci fă bine și pune-ți în desagă volumul pe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca să ia de tot drobul de sare de la acei ce o vor cumpăra de la ocnă câte o para de drob”. La câteva zile după ce marii boieri au judecat și au socotit ce tebuie făcut adică la 4 octombrie 1759 - vodă pecetluiește anafora trimisă de aceștia și la sfârșitul hrisovului spune: „Și această milă să fie nestrămutată în veci”. Ia să vedem dacă știi ce se mai petrecea în anul 1761, an în care se punea piatra de temelie a Mitropoliei Vechi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț ne va prinde bine, fiule. Nu am nimic împotrivă, părinte... Abia de m-am răcorit cu apa pârâiașului de lângă chilie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prea repede ca să pot face semn cuiva. Oricum, străzile erau pustii. Irezistibil atrasă de oglinda retrovizoare, am observat că șoferul continua să se holbeze la mine. Mi-am dat seama, cu o stare de calmă resemnare, că soarta mi-era pecetluită. Câteva secunde mai târziu, frica a explodat pur și simplu înlăuntrul meu. Incapabilă să mai suport, am început să scotocesc prin geantă în căutarea Valiumului. Asigurându-mă că taximetristul nu știa ce fac, am ridicat pe furiș capacul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-a mai rămas nimic de pus în cutie pe post de fațadă. Frica și rușinea au revenit, dar într-o formă mult mai gravă, mult mai puternice decât înainte. Prea târziu. Mi-am dat seama că soarta îmi fusese pecetluită. Inima îmi bubuia în piept de frică. Știam că nu pot să pun pe dulap cutia goală. în timp ce-mi doream să nu mă fi născut niciodată, am privit prin cameră în căutarea unui loc în care să ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rău că mi-ai dezvăluit secretele lui Harry. El ți-a spus povestea ca pe o dovadă de încredere, iar acum i-ai înșelat încrederea, repovestindu-mi totul mie. Nu te teme, prietene. Uneori mă port prostește, dar buzele-mi sunt pecetluite. Mă crezi? Habar n-am cine e Harry Dunkel. Singurul cu care am să dau mâna astăzi este Harry Brightman. L-am găsit în camera lui de lucru de la etaj, așezat la biroul mare de mahon și purtând o convorbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de unde i‑or avea? Păcat de rochii, totuși. — Și de aceea, dacă există vreun om care știe vreo cauză dreaptă pentru care ei nu se pot uni prin sfânta legătură a cununiei, să vorbească acum sau gura lui să fie pecetluită în vecii vecilor. Întotdeauna îmi place momentul ăsta la nunți. Toți stau cu mâinile sub ei, de parcă s‑ar teme să nu cumva să liciteze din greșeală pentru un tablou de Van Gogh. Ridic privirea să văd dacă există vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
odihnindu-se pe creste înainte de a porni din nou în misiune, afundându-se în pèduri cântètoare, pretinzând drepturi de proprietate asupra tuturor acestor tèrâmuri care au primit nume noi din partea exploratorului, însușindu-și, în numele inviolabilitèții legilor iubirii, toate aceste teritorii, pecetluind prin sèrutèri actele de proprietate mateianè, ea dèruindu-i totul, fericitè, așteptând ca el sè-și satisfacè setea de cunoaștere geomorfologicè, apoi, rèbdètoare, ajutându-l sè-și doreascè mai mult, sè aspire la ținuturile geologice de sub piele, la întunecimile calde și pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care i-a îndreptat spre ea la un moment dat: un fel de spaimă de moarte, Rafaele, care te face să fugi de viață. Ce o fi simțit Mirela pentru ei vreodată a alunecat pe nesimțite în milă; amintirea lor pecetluită de o milă nesfârșită i-a întreținut nădejdea că într-o bună zi va da peste unul care să n-o mai părăsească vreodată. Vor traversa mână-n mână această Vale a Plângerii, păi, cum dracu’, nu-i trebuie ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
modului În care ne petrecem timpul liber. El se foi puțin. — Păi, da. Așa este. Cred că ar trebui pur și simplu să uităm... toată Întâmplarea. În definitiv, n-a fost cine știe ce. Dacă privim lucrurile În ansamblu... Acestă remarcă Îi pecetluise soarta. De altfel, am observat că nu făcea nici o mișcare În direcția ușii. — Vino o clipă până sus, l-am invitat amabilă. Vreau să-ți arăt ceva. El m-a urmat cuminte În sus, pe scară. După ce izbutise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
moment măreț pentru Islam, fără Îndoială, dar un subiect de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a râvnit Întotdeauna, a Încercat chiar, În trecut, să-l cucerească. Numai conflictul său cu bizantinii l-a silit să Încheie un armistițiu, pecetluit prin alianțe matrimoniale Între cele două dinastii: Malik Șah, fiul cel mai mare al sultanului, a obținut mâna lui Turkan Hatun, sora lui Nasr; iar hanul Însuși s-a căsătorit cu fiica lui Alp Arslan. Dar nimeni nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi vrut să rostesc, cu glas cutezător: „Te-am iubit Încă de-atunci, de la Istanbul”. Buzele mi-am tremurat, apoi s-au pecetluit, fără să scoată cel mai mic sunet. Șirin se Întorsese Însă către mine cu blândețe. M-a privit fără surprindere, ca și cum nici n-aș fi plecat, nici nu m-aș fi Întors. Privirea Îi șovăi, adoptă tutuiala: — La ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poți vedea din profil după un colț de perdea, atunci când trece ambulanța pe lângă tine pe stradă, cu sirena pornită, iar tu îți ridici ochii, le privești profilurile îngrijorate și știi, viața lor s-a făcut țăndări, soarta le-a fost pecetluită. Capitolul treitc "Capitolul trei" Prin perdeluțele albe, care au cunoscut atâtea suferințe, văd chipurile acelea familiare, făcându-mi cu mâna, cu mișcări calde, luându-și rămas-bun de la mine pentru totdeauna. Iată și aprozarul, dezordonat și plin de culoare, precum paleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
facem așa ceva, de parcă ar fi fost vorba despre o scrisoare intimă a medicului către asistenta sa, iar noi nu eram decât simpli curieri, eu nu mai pot îndura ce se întâmplă, îi smulg din mână plicul prin care ni se pecetluia viitorul, îl strâng la piept și plec să îl caut pe medic. Acum aș fi fost fericită să aud până și pașii asistentei, dar se părea că ne abandonaseră cu toții, ca pe niște copii care fuseseră lăsați de capul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se află mama lui, poate că tocmai ea îi va vinde drogul sau el ei, și eu mă înfurii, orice se poate întâmpla, dar noi îi oferim șansa unei noi vieți, în vreme ce, dacă va rămâne cu ea, soarta lui e pecetluită, apoi mă gândesc la Noga în căruciorul transparent, ce s-ar fi întâmplat dacă alți părinți te-ar fi luat de aici, poate că un alt tată nu te-ar fi aruncat din mâinile sale furioase, din inima lui răzbunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o va simți nimeni dacă nu ne vom mai trezi într-o dimineață. Poate doar mama mea, care își duce traiul umil nu departe de noi, adesea ne invită seara la ea la cină, ne privește tăcută, buzele ei sunt pecetluite, o coroană de riduri le înconjoară, îmbiindu-ne să devenim prietene. După-amiaza mergem la piscină, ne scufundăm față în față cu ochii deschiși, raze de soare tremură între noi, un covor albastru își desface valurile îndrăznețe înaintea noastră, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
băuseră împreună un Porto vechi de zece ani. În băutură amestecase un anestezic puternic. Profesorul își povestise viața de care se săturase până peste cap. Îi tăiase apoi penisul și-l prăjise într-o tigaie, cu mirodenii. Îl serviseră amândoi, pecetluindu-și prietenia. La cererea cadrului didactic, îl atârnase într-un cârlig și-l tranșase cu mare finețe. Victima vorbise tot timpul, până rămăsese fără sânge și trecuse într-o lume mai vegetariană. Canibalul pusese carnea la congelator și o pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răspuns așteaptă gazda lui, dar nu-l putea da. Declară că el iubește pe Tanța, că iubirea lor nu e ceva trecător și pe urmă se pierdu în bolboroseli despre nesiguranța situației lui, despre speranțele viitorului, când se va putea pecetlui dragostea... Observă totuși că doamna Alexandrescu nu insistă cum se temuse dânsul. Pe ea o interesa Jenică în primul rând. Și Jenică îi interzisese să mai primească pe Tanța cât va avea chiriaș pe Titu. De dragul lui Jenică doamna Alexandrescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aplauze, părăsi țanțoș tribuna presei. În răstimp, în incintă manifestațiile de entuziasm continuau, susținute viguros de publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor, membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît o mîntuire de mîntuială... Avem astfel calitățile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
orice mijloace să-i pătrunzi secretul, să-i descifrezi mesajul. Dar cum Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și acele puține cuvinte pe care le-a rostit îți erau pecetluite cu șapte peceți, pentru că nu știai rusește - cum Ivan îți este inaccesibil, încerci să-l regăsești în fiecare necunoscut pe care-l întîlnești. Ultimul necunoscut pe care l-ai întîlnit, de foarte curând, acum cinci-șase ceasuri sunt eu. Așa că înțeleg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de John Robert și se afla în cârdășie cu George și cu prostituata lui. Orice eventuală posibilitate de a reveni asupra acestor concluzii, fusese zădărnicită de îngrețoșătoarea declarație de dragoste pe care Pearl i-o făcuse în final. Aceasta îi pecetluise soarta. A fi împreună cu Hattie în micuța casă din Hare Lane se dovedise o experiență uluitoare și înfricoșătoare, deși nu trecuse decât o singură noapte. Acum era vineri dimineața. Nu-și imaginase, nici măcar când se urcase alături de ea în taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau raționaliza un astfel de proces. Logica dominației sau a stăpânirii, iată miza, mai mult sau mai puțin conștientă, pe care și-a fixat-o tradiția occidentală. Pe acest ideal, pentru a o spune cu poetul, "omul alb... și-a pecetluit dominația deflorantă" (R. Char, La Frontière en pointillé). Și împotriva acestei dominații vedem emergența, prin compensare, a societăților contra statului. O etică a "relianței" a cărei inițiere fraternă este indiciul cel mai sigur. Mai exact, în aceea că acceptă imperfecțiunea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să fi fost și ai fi văzut tu cum te scapi pe tine la primul foc de pușcă...” Anchetatorul a deschis dosarul ce îl avea în față, a făcut o însemnare în el, apoi a scrâșnit către Toaibă: Ți-ai pecetluit soarta! Ieși!!! Toaibă n-a așteptat să-i spună a doua oară. A ieșit fără să spună bună ziua și nu s-a oprit decât la crâșma lui Prispă... * „Să nu te superi, Toadere, că nu te las în pace, dar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]