1,011 matches
-
engleză (unde condescension este "voluntary descent from one's rank or dignity in relations with an inferior", "patronizing attitude or behavior", Merriam-Webster on-line). Raportul asimetric nu e o trăsătură neglijabilă a sensului celor două cuvinte, ci elementul său distinctiv; agravarea peiorativă se produce tocmai pentru că atitudinea (antipatică) de superioritate contează mai mult decât bunăvoința sau îngăduința manifestată. Confuzia semantică generează grave neînțelegeri în comunicare: cineva își poate imagina că e politicos când afirmă că i-a răspuns cu condescendență unui superior
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]
-
o amică a ei, tot cincuagenară și cu coc la ceafă, tot amabilă și singuratecă, tot îmbătrânită prematur, care locuia pe la periferia Bucureștiului de-atunci, deci într-o mahala, dar când spun "mahala" înțeleg cu totul altceva decât sensul actual, peiorativ, al termenului: mă refer la zonele acelea largi, desigur periferice, la care nu ajunsese încă nici apa curentă, poate nici lumina electrică, dar unde casele bătrânești, separate de mari curți cu pomi fructiferi sau doar ornamentali și cu puțuri sau
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
care mi-a dominat viața, după ce eu și alții ca mine au muncit circa douzăeci de ani pentru ca acest concept să fie luat în serios. Fuzzy este un termen pe care eu îl folosesc în roman mai întîi în sens peiorativ, cînd mă refer la Europa științifică, la Europa care a vrut să clarifice totul. Apoi fac aluzie la funny sets, adică tipii snobi, grupul, elita. A treia conotație se duce înapoi la vechiul sens, la o mulțime vagă, neclară, fără
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
despre ce vorbesc, și să-l împușc pe nemernic (Puțin) în frunte", îi transmitea Timoșenko parlamentarului ucrainean. Se merge prea departe. La naiba! Trebuie să punem mâna pe arme și să terminăm cu nemernicii de katsaps (termen folosit în sens peiorativ de ucraineni pentru a se referi la ruși - n.r) împreună cu liderul lor", mai spunea Timoșenko, conform Russia Today. "Îmi voi folosi toate conexiunile, voi ridica lumea - imediat ce voi putea - pentru a mă asigura că.. La naiba! nici pământ ars
Sunt gata să-l împușc în cap pe Putin - Timoșenko, într-o conversație telefonică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79314_a_80639]
-
călcat pe urme lui Mircea Eliade. În mod sigur nu ar fi avut puterea de muncă a acestuia, dar un tratat de istoria ideilor și credințelor religioase tot ar fi produs. Nu vrem prin ceea ce spunem să aruncăm o tentă peiorativă asupra marii opere a savantului pe care-l îndrăgim toți. Dar Vasile Lovinescu, cu doi ani mai mare decît Eliade, a visat altceva. Dacă acesta din urmă s-a mântuit fiindcă alături de opera științifică a avut și nuvela fantastică pe
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
decenii apar și alte denumiri care au avut mai puțin succes - de exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul a devenit un mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care îl cuprind au intrat în sfera peiorativului prin evoluție semantică (de tipul mahalagiu, inițial desemnare neutră pentru locuitorul mahalalei ), altele au fost construite de la început cu intenție ironică (tipul duelgiu). Despre -giu au scris Lazăr Șăineanu (Influența orientală asupra limbii și culturii române, 1900), Alexandru Graur, în
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
valoare de epitet depreciativ: scandalagiu, cusurgiu, damblagiu, palavragiu, pomanagiu, chilipirgiu etc.; foarte adesea elementul negativ era deja prezent în cuvîntul de bază (scandal, cusur, dambla etc.), uneori el e fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
de Nina Croitoru Bobârniche (1996, 2003), cu sensuri similare: complice, ajutor al unui hoț. Să amintim că derivatul feminin de la substantivele în -(an)giu, nu totdeauna în uz, dar ușor de produs, e format cu sufixul -oaică: ale cărui conotații peiorative sînt și mai accentuate: chiulangioaică, scandalagioaică etc. Un derivat recent, ingenios și sugestiv - clipangiu - e, foarte probabil, o creație personală (am găsit-o în cronicile lui Alex Leo Șerban și Mihai Chirilov), dar care urmează regulile de formare și tendințele
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
însuși programul ei genetic. Așadar, dincolo de toate elementele amintite mai sus ca posibile surse ale unui stereotip inevitabil, simpozionul de la Baia Mare și-a inventat instrumente de o maximă eficiență cu ajutorul cărora prelucrează fatalitățile și resemnifică noțiunile cu un posibil conținut peiorativ. Monotonia devine aici unitate și continuitate, după cum revenirile acelorași nume îmbogățesc în profunzime patrimoniul, chiar dacă aparent ele obstrucționează nestăvilita contabilizare de personalități pe care un astfel de proiect o presupune ca pe o fatalitate. Din perspectiva unei asemenea judecăți, care
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
605 pag. Fără a produce, în ochii celor mai mulți, opere „eminente”, spiritele decadente au configurat, în timp, un soi de forma mentis imposibil de ignorat, ba chiar simptomatică pentru ilustrarea unor idei precum Zeitgeist sau vicoliana corsi e ricorsi. Conotat prepondernt peiorativ și considerat, îndeobște, nu un dat estetic, ci un derivat epigonic, fenomenul cu pricina nu a încetat, totuși, să fascineze, măcar din motivul general psihologic, ușor asimilabil pentru omul-caființă- căzută, că orice formă de delectatio morosa intrigă, eventual produce revoltă
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
Keyserling vorbea, bunăoară în L'analise spectrale de l'Europe, despre "caracterul senioral' al turcilor!). Reproșîndu-ne o prejudecată, ne temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris analiza personalității d-sale, cu pronunțat pigment balcanic în perspectiva noastră, exclude ipoteza "palavragiului de cafenea', mai puțin, recunoaștem, pe cea a insului "care încearcă să facă pe teribilul' (evident, la un anumit nivel
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
verbul leer - a citi este asociat cu disfrutar - a se bucura și gozar - a se desfăta). El preferă literatura care dă frâu liber imaginației și jocurilor fanteziei, „cărțile de aventuri, povestirile misterioase și miraculoase - numite academic «literatură pentru tineret» și peiorativ «literatură populară»”. Se delectează cu cărți de ceea ce unii numesc „infraliteratură” și împărtășește entuziasmul tinerilor pentru Harry Potter, considerând că „adevăratul act magic, autenticul miracol înfăptuit de ucenicul vrăjitor Harry Potter” este acela de a fi trezit „vechea pasiune în
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
Luminița Marcu Scriitoarele despre care va fi vorba în continuare nu sînt în nici un caz niște duduci în sensul peiorativ al cuvîntului, mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
de infanterist al strategului ascuns, al aceluia care privește totul din cabinet, i-a denunțat pe artiști ca fiind... debutanți. în viziunea acestui Ortega y Gasset de pe malul Săsarului, debutant are semnificația de... amator, pentru că altfel nu se explică înțelesul peiorativ cu care inocentul exeget și-a înzestrat, fără nici o precauție, conceptul. în ceea ce privește această problemă, virginul hermeneut poate dormita liniștit mai departe: în principiu, cuvîntul debutant se referă la cineva care este la începutul activității sau al carierei, adică la cineva
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
în urmă, de Marieta Pietreanu (în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, ÎI, București, Editura Academiei, 1960); de origine slavă, el e interesant mai ales prin valorile sale augmentative (băietan, puștan, juncan etc.) și prin conotațiile peiorative (în lungan, grăsan, bețivan; bădăran, ghiorlan, modîrlan, țopîrlan), mai apare, popular, în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; în seria de nume formate de la zilele săptămînii găsim chiar - întîmplătoare asemănare de forma - un Mărtan); alte valori (folosirea pentru a
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
Iorgu Iordan - Al. Rosseti. În urmă revizuirilor, noua definiție a cuvântului „rom” este următoarea: "termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India și răspândit mai ales în Sudul și Estul Europei, înlocuind denumirea de țigan, considerată peiorativa". Totodată, cuvinte precum balaoacheș, baragladina, bulibașa, chivuța, corturar, faraon, gitana, jude, laie, lăieț, lingurar, puradel, rom, rudar, sălaș, țigan, țigănaș, țigănatic, țigăncușa, țigăncuța, țigăneala, țigănel, țigănesc, țigănește, țigănie, țigănime, țigănos. țigănuș, ursar au și ele definiții modificate. Până acum, în
Substantivele "rom" şi "ţigan" au definiiții noi în DEX () [Corola-journal/Journalistic/23010_a_24335]
-
sancționat la critica de poezie este acum practicat pe cont propriu. Dar, cu cărțile pe masă, fără teorii care să sacrifice realitatea vie a literaturii pentru a salva o schemă falsă, țin oare de o literatură a secundarului, în sens peiorativ, Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal al lui Ion D. Sîrbu și Jurnalul lui Mihail Sebastian? In-teresul maxim al publicului, al criticii, al școlii deodată nu mai contează? Pornind de obicei bine la drum, rațional
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
un studiu consacrat definirii identității un cunoscut folclorist american, Alan Dundes, aprecia că „Folclorul este mijlocul fundamental al societății pentru a-și descoperi și construi propria identitate". Desigur, folosea termenul în sens savant, fără a include și nuanțele vulgarizatoare, uneori peiorative, folosite, uzual, mai ales în massmedia. Segmentul cultural la care facem referință - folclorul genuin și nu folclorul de consum, cu care ne-a deprins scena sau festivalul, comerțul cu artă populară , stereotip și manierist - este un corp de forme creative
O întrebare pentru dna Sabina Ispas directoarea Institutului de Etnografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6470_a_7795]
-
depinde de jocul dintre conotațiile sociale atribuite formelor feminine ale titlurilor, funcțiilor, profesorilor. E clar că în română femininul se formează cu ușurință (profesoară, doctoriță, președintă, ministră), dar și că e adesea simțit ca prea familiar, popular, devenind uneori chiar peiorativ (ministreasă). Formula doamnă profesor e preferată de unii, pentru că sună mai solemn, oficial, protocolar; și totuși, cînd termenul profesoară este atît de frecvent și de firesc folosit și nu are conotații nici familiare, nici peiorative, de ce e nevoie să fie
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
familiar, popular, devenind uneori chiar peiorativ (ministreasă). Formula doamnă profesor e preferată de unii, pentru că sună mai solemn, oficial, protocolar; și totuși, cînd termenul profesoară este atît de frecvent și de firesc folosit și nu are conotații nici familiare, nici peiorative, de ce e nevoie să fie evitat? l Româna nu are un "salut de despărțire scurtă", devenit formulă stabilă care să corespundă expresiei franceze "ŕ toute ŕ l'heure", italienești "a tra poco" ș.a.m.d. În situațiile în care sînt
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
care cuprind: metaforele clișeizate (de aur, de granit, culme, edificiu, far, izvor, jug, pisc...), termenii superlativi (adânc, adevărat, amplu, fierbinte, înalt, încercat, însuflețitor, larg, nemărginit, neobosit, nesecat, nestins, nețărmurit, nezdruncinat...), cei ai cultului personalității (bărbat, ctitor, cârmaci, fiu, geniu...), termenii peiorativi și agresivi ai discursului anilor '50 (a biciui, a ascuți, bestie, descompunere, dușmănos, a lichida, a nimici, putred, rechin...). Combinațiile sunt semnificative, pentru că dau senzația unei variații maxime în cadre foarte limitate: a acționa cu hotărâre, cu promptitudine, dar și
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
Cum să le oprești suspinele fără o tolbă de zaharicale? Chiar mai greu, cum să le convingi nu doar să înghită în sec din lipsa de daruri, dar nici măcar să nu mai suspine după ele?”, remarcă Vosganian. Nu e nimic peiorativ în ce am spus despre odrasle. Într-un fel sau altul, suntem cu toții copiii democrației. N-am avut, încă, timp să ne maturizăm. Avem, acum, un bun prilej. Când eram copil, aveam pâinea pe cartelă. Fiecare dintre noi avea un
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
nu i-a iubit pe ei. „Acum optzeci de ani, singurii europeni din Europa erau evreii; toți ceilalți erau patrioți români, spanioli șamd. Pentru care au fost etichetați drept cosmopoliți, intelectuali dezrădăcinați și paraziți. Poate vă amintiți că aceste trei peiorative erau comune comunismului și nazismului”, a deschis Amos Oz discuția spre o temă dragă lui Gabriel Liiceanu, după cum s-a văzut și din intervenția următoare a acestuia: „Ați pus alături nazismul și comunismul. Cum se face că, atunci cînd spui
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
Ați pus alături nazismul și comunismul. Cum se face că, atunci cînd spui antinazism visceral, lucrul acesta e absolut firesc, nu e negociabil, n-ai cum să fii în trepte antinazist. În schimb, eticheta anticomunism visceral, creată în Franța, este peiorativă, este socotită o formă de exces, de fanatism. N-ai voie să te ridici din toată ființa ta împotriva încarnării răului. De ce acest tratament diferit pentru două forme caracterizate ale răului?” Nici aici însă Amos Oz nu a vrut să
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
AUTORULUI. Limbajul caragialian a devenit, de mult, parte din retorica uzuală, marele clasic îmbogățind - și din acest punct de vedere - patrimoniul lexical românesc. Aproape că nu există automatisme de exprimare ale personajelor caragialiene care să nu fie folosite - cu sens peiorativ, ironic, sarcastic, umoristic etc. - de mai toată lumea vorbitoare de limbă română. Cu atât mai mult, personajele caragialiene înseși vorbesc ca în... Caragiale, cum este cazul în lucrarea de față, care are un anumit raport de intertextualitate cu Scrisoarea pierdută . Faimoasa
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]