1,530 matches
-
cursuri de sculptură, nu de volum, căci astfel se numeau ultimele noastre rubrici de amnezie. E liniștitor că gestul de a picta, cu mijloace materiale la fel de restrânse, nu s-a schimbat fundamental din vremea peșterilor ornate. Ocrurile roșii, manganul răzuit, pensulele din păr de vânat sunt în continuare prezente, chiar dacă pânzele netede au înlocuit pereții inegali... Gravurile pe cupru se disting de cele pe os prin faptul că au înlocuit dalta de silex cu cea de oțel. Perenitatea și universalitatea mijloacelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cum au făcut Sony-video 8 sau Pathé-Baby cu cel al marelui cineast de pe platourile inaccesibile de la Boulogne-Billancourt. Fără îndoială, placa heliografelor a exaltat, în cele din urmă, paleta pictorilor, deși a eliminat în perioada imediat următoare micile meserii lucrative ale pensulei. În 1850, cei mai mulți portretiști profesioniști sunt ruinați, așa cum vor fi peisagiștii la 1900, din cauza cărții poștale. Dar, fără acest concurent important, Cézanne n-ar fi putut niciodată să exclame: Sunt primitivul unei noi arte". Picasso către Brassaï: "Fotografia a apărut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
populată de nouă sute de mii de suflete, în care prodigioasa inegalitate a averilor, varietatea stărilor, opiniilor, caracterelor, formează contrastele cele mai energice și cele mai picante; și în timp ce mii de personaje diverse ne înconjoară cu trăsăturile lor caracteristice, atrag căldura pensulelor noastre și ne comandă adevărul, să părăsim oare orbește o natură vie, ai cărei mușchi stau cu toții gata să plesnească, plini de viață și de expresivitate, pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât imprudent, zbătându-se toată viața lui în brațele furiei și disperării. Voi arăta cum este tratată specia umană; și, numai deschizând aceste cabanous sau infernul numit salle de force 23, voi fi poate mândru de a potrivi culorile unei pensule pe care am păstrat-o pentru a onora sau a răzbuna umanitatea. Ea îmi va ceda atunci din energia pe care o acordă uneori adoratorilor ei. Veți fi înspăimântați, judecători orgolioși, sau nu mă veți citi." (cap.11)24 Apariția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim și ne culcăm/ Șai-da-dirlada-da/ Păi copilașii ce mănîncă? / Șai-da-dirlada-da/ Păi se cordesc și-apoi se culcă / Șai-da-dirlada-da", cânta în delir, urmat de pițigăielile fetelor. Profesorii stăteau și ei pe aceeași bancă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
metru optzeci și unu e și statura lui, stă în picioare, Unde ai pus roșu de sânge? întreabă, și eu îi conduc mâna, ținându-l ușor de antebraț, spre pata groasă de culoare stoarsă pe paletă, iar el își încinge pensula, în lățime ne-a cerut s-o facem atât cât cuprinde deschizătura brațelor sale, Drept, cu picioarele ușor desfăcute, concentrat la mișcările mâinii, eu, poate la un metru depărtare de el, pe lavița de lemn, scriind la masă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tare, Autoportretul unui orb, repetă el, totuși nu-mi place cum sună, Grea e lecția umilinței, Daniel! se-ntoarce spre mine, dar nu mă vede, Unde ai pus galben de soare? Eu mă ridic degrabă ghidându-i mâna ce ține pensula spre galbenul de soare, își înfige perii aspri în grămăjoara moale de culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
precizie paleta pe masa din stânga lui, masa la care scriu eu, și-și trece pensula în cealaltă mână, iar cu dreapta începe să măsoare după o măsură doar de el știută, Se oprește într-un punct anume și, reluându-și pensula încă cu galben de soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, Uite, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, Uite, să-ți demonstrez! Trântește neglijent pensula pe masă, aproape peste caietul meu, din fericire, l-am tras la timp, Din acest punct, și degetul lui arătător se situează ușor deasupra ultimei tușe de culoare puse pe pânză, de aici până la rama de sus sunt exact patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu vertical, vertiginos ca celelalte tușe, brațele îi sunt desfăcute, în stânga, acoperindu-i palma, ține paleta din care se scurg culori, doar tonuri luminoase, contrastând cu cenușiul paletei, iar în cealaltă mână ține pensula, pe care nu știu dacă, cu intenție sau, pur și simplu, inconștient, a dispus-o într-o paralelă vizibilă cu oblica sexului, fascinant, echilibrul de culoare, capul înconjurat de nimbul negru, pe fondul galben de soare, În biserică era invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
linii, acestea se topesc în cele din urmă în pasta groasă de culoare, Citești, Daniel? sunt primele cuvinte pe care mi le spune astăzi, acum deja seară, nu s-a mai atins de tablou de ieri, de când mi-a trântit pensula pe masă, Da! citeam din Evanghelia după Ioan, până când caietul acesta deschis m-a făcut să-mi amintesc cum ieri dus în gânduri l-am văzut toată ziua și nu m-am îndurat să-l tulbur, m-am rugat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
impresia că doarme, dar cât de departe e oare gândul lui?! Eu citesc încă, în dreapta lui, Autoportretul, L-am scos și astăzi afară, dacă ar fi vrut să se mai apuce de lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâna spre locul unde presupune că se află tabloul, Autoportretul unui, eu i-am întins pânza pe ramă, după sfaturile lui, cât am putut eu de bine, O pânză trebuie să se întindă ca și coarda, să vibreze la atingerea pensulei, ca o vioară, el o spune, ca o femeie care așteaptă să fie iubită, Autoportret cu găuri negre, neterminat încă, astăzi n-a pictat nimic, îndreptat cu trupul înspre pânză, nu pot spune că o privește, trece prin ea, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu e cu mult mai prejos de ceea ce el ar sta să facă, dar mi-a vorbit de multe ori de acei maeștri de odinioară care-și lăsau ucenicii să picteze în locul lor, am învățat de la el cum să mânuiesc pensula, cum să prepar culorile, mi-a spus de-atâtea ori că mă descurc destul de bine la desen, Cum să-i stric bucuria?! Cred că în cel mult două săptămâni putem termina și pronaosul! îi stă bine această bucurie mințită, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Dumnezeu, De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Și tot îl mai caut, vorbește Theo ridicându-se din fotoliu, Pregătește-mi albastru de mantie! răsună în toată biserica goală, de sus de pe schelă, glasul lui Theo, Și spală pensulele alea subțiri, da repede, să nu se usuce prea tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe boltă, Cum se vede de jos? Iar eu în timp ce spăl bine pensulele cu benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și spală pensulele alea subțiri, da repede, să nu se usuce prea tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe boltă, Cum se vede de jos? Iar eu în timp ce spăl bine pensulele cu benzină încerc să-mi ridic ochii, dar nu văd din cauza schelei decât o parte din ceea ce va fi cartea deschisă în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată biserica goală, Nu-mi place deloc! Spune ceva! răstindu-se, și eu, Ce să spun?! înfricoșat îmi ridic iarăși ochii de la pensulele subțiri, Nu cu tine vorbeam, Daniel! Ci cu cel care nu se lasă prins în culorile mele, cu El! Îl aud apoi coborând furios scările, se-apropie de mine, Nu-mi mai trebuie nimic! Spală tavanul! și ușa grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui scrâșnind pe peretele zgrunțuros, apoi ușa masivă se dă fără efort la perete și prin dreptunghiul de lumină se strecoară vioaie, închide grăbită ușa ca să nu-și trădeze prezența, nu mă observă, cu ochii căutându-l pe Theo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întreb, cum? deși toate gândurile mele se-ndreaptă vectorial spre aceeași întrebare, Cum? Cum ai să pictezi?! Sau poate fără știrea mea Dumnezeu a făcut o minune și ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a pus ochi pe fiecare centimetru de piele, Daniel, iarăși glasul lui înviorat, după ce am stat atâția ani cu nasul agățat de perete nici nu mai am nevoie de ochi ca să văd, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? fiecare tablou al lui cu subiect religios, o replică îndrăzneață la scenele identice pictate tot de el în biserică, de ce? Ca și cum cel care își câștigă fiecare centimetru de credință prin trăsătura de pensulă lăsată pe perete, speriat de apropierea de divinitate anulează totul prin aceste pânze ale îndoielii și nu numai, Vindecarea orbului, Iisus îi scoate ochelarii de soare, chipul acestuia transfigurat, ceilalți din jurul lor cu ochelari de soare, un tânăr din dreapta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
călugării despre cel ispitit cu geniul ce nu ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi amintesc ziua aceea de luni în care au început meșterii lucrul la biserica cea nouă, mă învârteam și eu pe acolo, fascinat de atâtea obiecte străine care, dintr-o dată, s-au instalat în universul meu neînsemnat, scări, schele, vopsele, pensule, var, doi pictori bărboși, unul mai tânăr și altul mai în vârstă, iar cu ei Theo, l-am iubit de la prima întrebare pe care mi-a pus-o, Câți ani ai, Daniel? m-a întrebat, Treisprezece, a venit răspunsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
măiestria mâinilor sale, ci pentru uimitoarea lecție de autocontrol al mâinii, pentru ritmul uniform în care pictează, ritm controlat parcă de respirația lejeră a plămânilor săi, aerul intră și iese din pieptul meșterului Luca într-o cadență imperceptibilă cu mânuirea pensulei pe perete, ca și cum meșterul ar deține o artă tainică, asemănătoare tehnicilor yoginice, totul se armonizează într-un tempo fericit, respirația plămânilor săi, bătăile inimii, rapiditatea mâinii, totul susținut sub linia critică a uscării peretelui într-o artă desăvârșită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
odată ploaia aceea de iunie și nu ne va mai uda pe amândoi până la piele, mi-am băut cafeaua și ea și-a golit paharul cu nectar de pere, mergem? mă însoțește la galerie să-mi cumpăr vopsele, de niște pensule mai am nevoie, o spatulă, pânză, n-a mai plouat, deși am invocat cu tărie ploaia, oricum umbrela mea mare cu mâner era la mine, chiar dacă ar fi plouat, târziu, în fața porții ei ne luăm rămas bun, e rece afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Batjocorirea lui Iisus, tablou de dimensiuni mari, e încă frig în biserică și nu-mi place să fiu prea gros îmbrăcat, fiindcă nu mă simt în largul meu, de aceea am răcit și strănuturile repetate mă fac să-mi tremure pensula în mână, 7 aprilie, îmi vine scrisoare de la Corina cu, Mă opresc din citit, eu Daniel, neputându-mă desprinde de clipa aceea de groază pe care am trăit-o intrând după el în biserică, crezusem că s-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]