1,092 matches
-
cauzelor materiale în evoluția societăților, influențe gramsciene orice societate este scena unui conflict dialectic între forțele interesate de statu-quo și cele interesate de schimbare și influențe postpozitiviste, în sensul conceperii cunoașterii ca subiective, limitate și aservite întotdeauna unor interese greu perceptibile. Feminismul teoriei critice încorporează distincția fundamentală operată de Robert Cox între teoriile orientate spre rezolvarea problemelor și cele critice (vezi și capitolul Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale). Astfel, feminismul teoriei critice în Relațiile Internaționale nu își propune cercetarea obiectivă a
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
fel de: „rostitor [narativ] al invizibilului, un rostitor [narativ] al Celor Invizibile” care face din narațiunea picturală „locul imaginal” al realității picturale posibile din lumea noastră. Acest Imaginator pictural, rostitorul narativ al celor invizibile din pictură, consideră că dincolo de lumea perceptibilă a tablourilor există, în sensul în care Corbin se referă la spiritualitatea arabă, un alt univers. Mai poate însemna că imaginalul poate fi, în sensul la care se referă Harold Bloom, o arie comună, adică și locul în care Shakespeare
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
distilare cu ajutorul unui conductometru. Lucrarea 5 SOLUȚII. DEFINIȚII, CLASIFICARE, MODURI DE EXPRIMARE A CONCENTRAȚIILOR SOLUȚIILOR Soluția reprezintă un amestec omogen de două sau mai multe substanțe. Termenul de omogen se referă la faptul că substanțele care compun soluția nu sunt perceptibile cu ochiul liber sau cu un microscop și nici nu pot fi separabile prin mijloace mecanice ca filtrarea, centrifugarea etc. Componenta din soluție care se află în proporția cea mai mare se numește solvent sau dizolvant, iar componenta sau componentele
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
distilare cu ajutorul unui conductometru. Lucrarea 5 SOLUȚII. DEFINIȚII, CLASIFICARE, MODURI DE EXPRIMARE A CONCENTRAȚIILOR SOLUȚIILOR Soluția reprezintă un amestec omogen de două sau mai multe substanțe. Termenul de omogen se referă la faptul că substanțele care compun soluția nu sunt perceptibile cu ochiul liber sau cu un microscop și nici nu pot fi separabile prin mijloace mecanice ca filtrarea, centrifugarea etc. Componenta din soluție care se află în proporția cea mai mare se numește solvent sau dizolvant, iar componenta sau componentele
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
cu o problemă mai deosebită, și anume ce se întâmplă atunci când câmpul este organizat de mai multe focare de energie vizuală și când vectorii leagă între ei atari centri. A fost de la început evident pentru mine că analiza organizării formelor perceptibile în artă nu și avea rostul dacă exemplele obținute nu ar fi dezvăluit simbolizarea aspectelor vitale ale experienței umane. Tot discutând chestiunea formei vizuale cu studenții și alți auditori, am început să înțeleg că acțiunea centricității și excentricității | 11Introducere reflectă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arhitecturală fiind întotdeauna strâns legată de gravitație. Referirile următoare la forța gravitației, ca un exemplu dominant de centru dinamic în mediul nostru înconjurător, m-au făcut să mă concentrez asupra puterii de atracție a acesteia. Totuși, aici ne preocupă centrii perceptibili mai degrabă decât cei fizici, iar centrii perceptibili, după cum ne amintim din capitolul I, sunt alcătuiți din vectori orientați spre exterior, dar și din vectori orientați spre interior. Prin urmare, este necesar să facem o deosebire, ilustrată în figura 12
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
următoare la forța gravitației, ca un exemplu dominant de centru dinamic în mediul nostru înconjurător, m-au făcut să mă concentrez asupra puterii de atracție a acesteia. Totuși, aici ne preocupă centrii perceptibili mai degrabă decât cei fizici, iar centrii perceptibili, după cum ne amintim din capitolul I, sunt alcătuiți din vectori orientați spre exterior, dar și din vectori orientați spre interior. Prin urmare, este necesar să facem o deosebire, ilustrată în figura 12. Vedem aici turnuri mici înălțându-se pe sol
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de privitorul concentrat asupra obiectului și uitând de propria-i existență externă. Înainte de a continua analiza acestei relații, dați mi voie totuși să mai adaug ceva privitor la dinamicile bidirecționale în experiența primară a viziunii centrale. Centrul personal al lumii perceptibile (în mod normal) se aproximează ca fiind localizat între ochi sau între urechi. Când privesc peisajul din fața mea, sinele meu ajunge la linia orizontală care separă lacul de cer. Privind împrejur, observ la mai mică distanță pădurea și casa și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt rezultatul propriului comportament
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atare formulă nu putea include efectul schimbător pe care îl induc modelele ce compun tavanele, pereții și pardoseala, ca și aranjamentul mobilei. Poziția surselor de lumină, distribuția luminozității și valorilor coloristice, amplasarea ușilor și ferestrelor vor afecta și ele aparența perceptibilă a proporțiilor de bază ale unei camere. Figura 33 Ambiguitatea îngrădirilor dreptunghiulare a mai fost menționată. Ele servesc centricitatea accentuând partea mediană, dar formează și o grilă de vectori excentrici care se intersectează în alte unghiuri drepte. Dimensiunea în lungime
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai scurți servesc ca bază de plecare sau ca țintă de care depinde direcția mișcării în cameră, iar doi pereți alungiți constituie patul lateral al unui canal. Diferența dintre cele două concepții se reflectă și în funcția diferită și caracteristicile perceptibile ale colțurilor. În versiunea centrică, colțurile constituie mai degrabă pauze în ceea ce definește esențial un perete, încingând camera asemenea unui cilindru. Respectivul punct de vedere asupra colțurilor se explică când ele sunt efectiv rotunjite (figura 33). În versiunea axială, colțurile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Altfel, imaginea optică a pătratului este distorsionată. Aceasta înseamnă că, atunci când fixăm centrul unei picturi, toate formele din afara centrului par dezordonate. În practică, distorsiunile cu pricina trec aproape neobservate datorită unui mecanism de compensație cunoscut de psihologi drept constanța formei perceptibile. Toate acestea sunt valabile pentru structurile perspectivei centrale și nu sunt sigur de ce în acest caz teoreticienii au acordat atât de mare atenție distorsiunii optice față de aceea a oricărei alte forme. Ce se întâmplă însă când un purist care vrea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
verticală. Este un fenomen care afectează în principiu toate formele; îi este caracteristic faptul că nu are nici o 94 | Forța centrului vizual influență asupra cercurilor. Cercul deține o putere suficientă pentru a nu fi turtit de această asimetrie a spațiului perceptibil. Dată fiind structura laxă a pătratului, suntem îndreptățiți să-i definim proporțiile vizuale mai pe larg decât îngăduie măsurătorile. Deci, pe de o parte, pătratul constituie un patrulater caracterizat de intersectările sub unghi drept al orizontalelor cu verticalele. Pe de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
oarecare siguranță, și lupta pentru un loc cât mai aproape de acesta era înnebunitoare. Asigurarea stabilității O stabilitate asemănătoare caracterizează centrul de echilibru vizual. De-a lungul secolelor și în majoritatea culturilor, poziția centrală a fost folosită pentru a da expresie perceptibilă divinului sau altor forțe supranaturale. Zeul, sfântul, monarhul sălășluiesc deasupra îmbrâncelilor și smuciturilor gloatei învălmășite. Ei se află în afara dimen siunii temporale, imobili, de nezdruncinat. Privind la un astfel de aranjament spațial, se poate observa intuitiv că poziția centrală este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sa solidă. Aceasta deplasează verticala centrală spre stânga, distrugând astfel echilibrul și creând o discrepanță între compoziție și dreptunghiul care încadrează tabloul. Relația dintre spațiul comprimat din stânga capului și zona extinsă din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există și un alt mod
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frontală păstrează rareori o simetrie desăvârșit de simplă, care să-i asigure acordarea unei atenții totale. Dar chiar și în stilurile mai realiste ale picturii vom găsi aceeași formulă de lucru. Proiecția frontală își menține întotdeauna prioritatea ca imagine direct perceptibilă, de aspect primordial al ambianței picturale. Deși accentul compozițional se poate muta asupra decorului tridimensional, proiecția continuă să simbolizeze sensul scenei a cărei configurație fizică se derulează în adâncime. Atunci când dualitatea prim-plan - fundal este înlocuită cu imaginea unei lumi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o machetă a Panteonului. Acest lucru ar fi însă valabil și pentru vizitatorii aflați pe pardoseală? O perspectivă a privitorului contribuie ca vector influent în interacțiunea forțelor care echilibrează compoziția, acest vector putând fi destul de puternic pentru a situa centrul perceptibil al interiorului mai jos, posibil la nivelul ochilor vizitatorului. Atunci trebuie oare arhitectul să determine centrul de echilibru al proiectului său pentru volumul tridimensional ca atare sau raportat la perspectiva utilizatorului clădirii? Sau trebuie să ia în considerare ambele puncte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Dependența unui obiect vizual de o bază ale cărei forțe influențează dinamica obiectului. De exemplu, greutatea vizuală poate fi afectată de un centru de atracție în care este ancorat obiectul. ANIZOTROPISM - Asimetria spațiului gravitațional prin care natura și comportamentul obiectelor perceptibile se schimbă odată cu localizarea lor și cu direcția forțelor pe care le emit și le primesc. ARTĂ - Capacitatea, naturală ori artificială, a obiectelor sau acțiunilor perceptive de a reprezenta prin aparența lor constelații de forțe care reflectă aspecte relevante ale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atributele formei, culorii și mișcării. FIGURARE - Reprezentarea efectivă a trăsăturilor structurale printr-un stimul concret, de exemplu, un punct negru care marchează un centru sau un zid marcând o despărțitură. Vezi și prezența retiniană. FIGURĂ ȘI FOND - Distincția între obiectele perceptibile și spațiul din jurul lor. O figură este în general privită ca aflându-se în fața unui fundal neîntrerupt - cea mai elementară reprezentare a adâncimii în desen și pictură. Din punct de vedere dinamic, figurile și „spațiile negative” ale fondului sunt centrii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în a te pune la dispoziția copiilor, elevilor și tinerilor, a simpatiza detașat, cu aceștia a le înțelege universul , a le sesiza interesele care îi animă. Din această perspectivă acceptăm că unele cadre didactice au această capacitate abia sau greu perceptibilă, în timp ce alții... nu o au. II.5.2.4. Diversitatea structurală și sinergetica valențelor Progresiv atingem zona competenței psiho-socio didactice tratată în subcapitolul II.4. Literatura de specialitate a supus examinării variatele fațete ale acesteia. Cele mai frecvente au fost
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
rămâne așa. Înălțimile pe care le urci, adâncurile în care te prăbușești, distanța pe care ai apucat să o străbați - nu sunt, toate, nimic altceva decât reflexe ale neclintitului centru. În timp cade doar clipa descoperirii lui, o pâlpâire abia perceptibilă care face vizibilă promisiunea certitudinii luminii - altceva nimic. Însoțirea mâinilor reprezintă punctul ferm ce duce spre centru, spre ceea ce a existat necontenit, există și va exista necontenit, o adiere a inaccesibilului, o atingere a de neatinsului, o previziune a ceea ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mării nu putea fi cunoscută decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
programe turistice, turism și agrement), după finalizarea activităților prevăzute în proiect. • realizarea unei alternative pentru petrecerea timpului liber care să întrunească condițiile unui loc de agrement Acestea sunt enunțurile generale ale obiectivelor; uneori distanța între obiective și activități este greu perceptibilă, în special pentru proiectele care vizează dotarea cu echipamente turistice. Pe lângă enunțul general al obiectivului, trebuie obligatoriu precizați indicatorii corespondenți și termenul la care urmează a fi verificată îndeplinirea obiectivului. Rezultatele așteptate Reprezintă finalitatea proiectului, justificarea existenței sale. De obicei
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
asupra cărora vom reveni ulterior. Aceste pete se extind continuu și prin confluare pot ocupa toată suprafață scleroticei la circa 48-50 ore după moarte. A treia modificare importantă a globilor oculari este retractarea treptată a acestora prin deshidratare. Procesul devine perceptibil începând de la 18-24 ore de la moarte și se accentuează treptat, la 48-50 ore ocupând jumătate din cavitatea orbitala, iar după 50-60 ore retractarea este aproape completă. În paralel se produce și colorarea din ce în ce mai negricioasa a globilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
distanță de stăpânul său să nu-l recunoască decât numai după timbrul vocii, cu care este familiarizat. Pe baza organelor senzoriale, câinele manifestă un anumit comportament În mediul ambiant În care trăiește În mod obișnuit, dar dacă acesta suferă modificări perceptibile va reacționa printr-un alt comportament, de cele mai multe ori printr-un disconfort, la Început, determinat În parte de frica și stresul indus, cât și de nesiguranța și inadaptarea de moment. După cum rezultă din comentariile de la Începutul acestui capitol, comportamentul câinelui-lup
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]