940 matches
-
acestor pronume, dar ea este legată și de o altă caracteristică lingvistică: cele două pronume sînt plasate în niște fraze la imperfect, în plan secund, care depind de unica frază la perfectul simplu ("fu"); or, se știe că, în principiu, perfectul simplu, spre deosebire de perfectul compus, nu poate fi utilizat în mod izolat (vezi cap. 10), ci se înscrie într-o povestire. Textul dă, astfel, impresia de a fi extras dintr-o povestire, adică sugerează că ceva s-a petrecut înainte. Plecînd
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ea este legată și de o altă caracteristică lingvistică: cele două pronume sînt plasate în niște fraze la imperfect, în plan secund, care depind de unica frază la perfectul simplu ("fu"); or, se știe că, în principiu, perfectul simplu, spre deosebire de perfectul compus, nu poate fi utilizat în mod izolat (vezi cap. 10), ci se înscrie într-o povestire. Textul dă, astfel, impresia de a fi extras dintr-o povestire, adică sugerează că ceva s-a petrecut înainte. Plecînd de la fotografie, cititorilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe interferența conflictelor. Alte caracteristici: - la nivel morfologic:accentul cade pe verb, pe locuțiunile verbale etc., ca forță motrice a acțiunii; în timp ce în descriere, ca imagine picturală, pe grupul nominal (substantive, adjective etc.) sau pe verbe statice; - timpurile verbale: imperfectul, perfectul simplu, indicativ prezent; - la nivel sintactic:predicatul, complemente; - propoziții și fraze mai scurte (decât în cazul descrierii); - la nivel stilistic, accent pe elemente prin care: - se urmărește sensibilizarea cititorului; - o relatare frumoasă (prin epitete, metafore, hiperbole, enumerări etc.). Alte obiective
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
mân, whose senses, adapted to the conditions of "rudimentary" organic life, and consequently subjected to the laws of physics, act like "cages", limiting his perception. Only the artist of genius possesses that particular sensibility that allows him to reach the perfect understanding of the divine order, and of the relation between Poetry and the Universe. Moreover, he is the only one capable of bringing here, on Earth, the idea of Beauty, neither pure nor perfect, yet adapted to our limited capacities
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
perfect. The Universe is a Plot of God". 65 A. W. Schlegel. Course of Lectures on Dramatic Art and Literature, 1965, p. 340: "Organical form, again, is innate; it unfolds itself from within, and acquires its determination contemporaneously with the perfect development of the germ. [...] a significant exterior, the speaking physiognomy of each thing, which, aș long aș it is not disfigured by any destructive accident, gives a true evidence of its hidden essence. Hence it is evident that the spirit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
give our minds that exquisite joy which consists of believing that we are creating something. To name an object is largely to destroy poetic enjoyment, which comes from gradual divination. The ideal is to suggest the object. It is the perfect use of this mystery which constitutes symbol. An object must be gradually evoked în order to show a state of soul; or else, choose an object and from it elicit a state of soul by means of a series of
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
p. 148. 3 Șerban Foarță, Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, 1980, p. 148. 4 Stéphane Mallarmé, "The Evolution of Literature", în Selected Prose Poems, Essays & Letters, 1956, p. 20: "The ideal is to suggest the object. It is the perfect use of this mystery which constitutes symbol. An object must be gradually evoked în order to show a state of soul; or else, choose an object and from it elicit a state of soul by means of a series of
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de firească instinctului de conservare, a pătruns până în ultimele noastre fibre. Ea a făcut ravagii, fiindcă toți ne-am dat seama că în fața aparatului represiv individul era lipsit de orice apărare. El a fost transformat în tipul uman al dezarmatului perfect, integral, incapabil de cea mai mică rezistență. Nu vreau acum să speculez (deși faptul este posibil) pe tema fatalismului nostru congenital, a resemnării mioritice etc., etc. în definitiv, raportul de forțe în Miorița este doar de doi la unu. Deci
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de ebr. gheber "bărbat" (Septuaginta, Vulgata), iar partea a doua, El reprezintă numele prescurtat al lui Dumnezeu, Elohim; interpretarea lingviștilor are în vedere prima parte a numelui ca radicalul verbului gabar "a fi puternic", Gabriel fiind o propoziție construită cu perfectul verbului amintit ("Dumnezeu a fost puternic")290. În literatura religioasă, prin chiar semnificația sa, numele arhistrategului ceresc ("Dumnezeu-Om", "Dumnezeu-bărbat") îndreptățește misiunea sa de a vesti Fecioarei taina începutului mântuirii omenești: "prin chiar numele lui, Arhanghelul Gavriil arată Fecioarei cine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca o culme a erotismului sau ca o culme a perversității, el marchează cu siguranță sfârșitul unei epoci, încheierea unui ciclu istoric, anunțând revoluția sexuală. El se înfățișează ca antiteza perfectă a educației sexuale tradiționale, mai precis, ca un negativ perfect al nopții nunții trăite de Jeanne, eroina romanului O viață scris de Maupassant. După cum ne amintim, nefericita eroină a romanului, tânăra aristocrată, trece de la inocență la o descoperire cum nu se poate mai abruptă a "marii taine a dragostei". Înainte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
funcționează numai haber, căci prezența lui tener într-o structură asemănătoare are valoare emfatică. Spaniola, la fel ca portugheza, a păstrat mai mult ca perfectul indicativ latin, pe care româna l-a refăcut prin preluarea paradigmei de la mai mult ca perfectul conjunctiv, iar italiana și franceza l-au reconstruit după modelul perfectului compus. Întrucît Peninsula Iberică a fost timp de aproape 800 de ani sub ocupație arabă, lexicul limbii spaniole este impregnat de cuvinte arabe. De altfel, în lupta pentru eliberarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
are valoare emfatică. Spaniola, la fel ca portugheza, a păstrat mai mult ca perfectul indicativ latin, pe care româna l-a refăcut prin preluarea paradigmei de la mai mult ca perfectul conjunctiv, iar italiana și franceza l-au reconstruit după modelul perfectului compus. Întrucît Peninsula Iberică a fost timp de aproape 800 de ani sub ocupație arabă, lexicul limbii spaniole este impregnat de cuvinte arabe. De altfel, în lupta pentru eliberarea de sub arabi (Reconquista), s-a impus ca limbă literară pentru toți
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prezent, a fost preluată la indicativ, iar sintunt, prin pierderea terminației, a devenit sint. Folosirea formelor conjunctivului la indicativ s-a produs, de altfel, și în alte situații, încît mai mult ca perfectul indicativ românesc este urmașul mai mult ca perfectului conjunctiv din latină. Urmînd modelul omonimiei din cazul lui s, sint s-a folosit și la persoana întîi singular, unde în latină era sum. Evoluția fonetică obișnuită, în cadrul căreia i+n a devenit în, a produs forma românescă sînt, păstrată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice, numai forme analitice, ca urmare a continuării tendințelor manifestate în latina populară tîrzie. De altfel, încă din perioada preclasică, se folosea în vorbirea familiară, alături de structura amatus sum, care era forma pentru perfect pasiv, și structura amatus fui (cu perfectul lui esse, în loc de prezent), pentru a exprima mai intens caracterul perfectiv al acțiunii. Ulterior, varianta emfatică amatus fui a fost folosită frecvent pentru a reda perfectul, pentru că timpul auxiliarului concorda cu cel exprimat de întreaga construcție. Pe măsură ce amatus fui devenea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
structura amatus sum, care era forma pentru perfect pasiv, și structura amatus fui (cu perfectul lui esse, în loc de prezent), pentru a exprima mai intens caracterul perfectiv al acțiunii. Ulterior, varianta emfatică amatus fui a fost folosită frecvent pentru a reda perfectul, pentru că timpul auxiliarului concorda cu cel exprimat de întreaga construcție. Pe măsură ce amatus fui devenea forma obișnuită a perfectului pasiv, amatus sum (cu esse la prezent) era pus în legătură cu prezentul, fiind în final atribuit acestui timp, ca echivalent și înlocuitor al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prezent), pentru a exprima mai intens caracterul perfectiv al acțiunii. Ulterior, varianta emfatică amatus fui a fost folosită frecvent pentru a reda perfectul, pentru că timpul auxiliarului concorda cu cel exprimat de întreaga construcție. Pe măsură ce amatus fui devenea forma obișnuită a perfectului pasiv, amatus sum (cu esse la prezent) era pus în legătură cu prezentul, fiind în final atribuit acestui timp, ca echivalent și înlocuitor al formei amor, care reprezenta pasivul prezent clasic. Treptat, construcțiile analitice au eliminat formele sintetice, pe de o parte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca fiind reale, a păstrat toate timpurile, deși unele au suferit schimbări importante. Latina avea un timp prezent, două timpuri viitoare și trei timpuri trecute, dar, în faza tîrzie a aspectului popular, s-a mai creat o formă de trecut, perfectul compus, care s-a transmis limbilor romanice și are la bază folosirea ca auxiliar a verbului habere, cu descendenții lui romanici. În portugheză însă, verbul ter (< lat. tenere), care a primit semnificația "a avea, a poseda", a devenit auxiliar pen-tru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
compus, care s-a transmis limbilor romanice și are la bază folosirea ca auxiliar a verbului habere, cu descendenții lui romanici. În portugheză însă, verbul ter (< lat. tenere), care a primit semnificația "a avea, a poseda", a devenit auxiliar pen-tru perfectul compus (și a altor timpuri compuse, de altfel). Italiana și franceza, la fel ca germana, neerlandeza și alte limbi germanice, uzează și de auxiliarul "a fi" pentru realizarea perfectului compus, în cazul verbelor intranzitive și al celor reflexive: it. Sono
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a primit semnificația "a avea, a poseda", a devenit auxiliar pen-tru perfectul compus (și a altor timpuri compuse, de altfel). Italiana și franceza, la fel ca germana, neerlandeza și alte limbi germanice, uzează și de auxiliarul "a fi" pentru realizarea perfectului compus, în cazul verbelor intranzitive și al celor reflexive: it. Sono tutti partiti.; fr. Ils sont tous partis. Acest timp a rămas însă în limbile romanice un concurent al perfectului simplu (care se continuă din latină), între ele existînd diferențe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi germanice, uzează și de auxiliarul "a fi" pentru realizarea perfectului compus, în cazul verbelor intranzitive și al celor reflexive: it. Sono tutti partiti.; fr. Ils sont tous partis. Acest timp a rămas însă în limbile romanice un concurent al perfectului simplu (care se continuă din latină), între ele existînd diferențe în ceea ce privește nivelurile limbii, căci în italiană, franceză și română, perfectul simplu este un timp al limbii literare scrise (al narațiunii) care exprimă, la fel ca perfectul compus, o acțiune terminată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
it. Sono tutti partiti.; fr. Ils sont tous partis. Acest timp a rămas însă în limbile romanice un concurent al perfectului simplu (care se continuă din latină), între ele existînd diferențe în ceea ce privește nivelurile limbii, căci în italiană, franceză și română, perfectul simplu este un timp al limbii literare scrise (al narațiunii) care exprimă, la fel ca perfectul compus, o acțiune terminată în trecut. Mai mult ca perfectul latin s-a păstrat pînă astăzi în spaniolă, în portugheză și, dialectal, în italiană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice un concurent al perfectului simplu (care se continuă din latină), între ele existînd diferențe în ceea ce privește nivelurile limbii, căci în italiană, franceză și română, perfectul simplu este un timp al limbii literare scrise (al narațiunii) care exprimă, la fel ca perfectul compus, o acțiune terminată în trecut. Mai mult ca perfectul latin s-a păstrat pînă astăzi în spaniolă, în portugheză și, dialectal, în italiană. În limba română, locul mai mult perfectului indicativ l-a luat forma corespunzătoare a conjunctivului (cîntasem
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină), între ele existînd diferențe în ceea ce privește nivelurile limbii, căci în italiană, franceză și română, perfectul simplu este un timp al limbii literare scrise (al narațiunii) care exprimă, la fel ca perfectul compus, o acțiune terminată în trecut. Mai mult ca perfectul latin s-a păstrat pînă astăzi în spaniolă, în portugheză și, dialectal, în italiană. În limba română, locul mai mult perfectului indicativ l-a luat forma corespunzătoare a conjunctivului (cîntasem, văzusem etc., continuatoare ale formelor latinești în -esemus), dar în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literare scrise (al narațiunii) care exprimă, la fel ca perfectul compus, o acțiune terminată în trecut. Mai mult ca perfectul latin s-a păstrat pînă astăzi în spaniolă, în portugheză și, dialectal, în italiană. În limba română, locul mai mult perfectului indicativ l-a luat forma corespunzătoare a conjunctivului (cîntasem, văzusem etc., continuatoare ale formelor latinești în -esemus), dar în franceză și în italiană a luat naștere o formă nouă, compusă, după modelul perfectului compus, dar cu auxiliarul la imperfect. Ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiană. În limba română, locul mai mult perfectului indicativ l-a luat forma corespunzătoare a conjunctivului (cîntasem, văzusem etc., continuatoare ale formelor latinești în -esemus), dar în franceză și în italiană a luat naștere o formă nouă, compusă, după modelul perfectului compus, dar cu auxiliarul la imperfect. Ca atare, din perspectiva mai mult ca perfectului, limbile romanice rele-vă trei tipuri, dintre care spaniola și portugheza îl reprezintă pe cel mai apropiat latinei, iar franceza și italiana pe cel mai îndepărtat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]