1,714 matches
-
stele, iar pământul lipsit de orice metaforă a frumuseții. CALBOREANU exact de maladia aceasta a urâtului suferea, de negura apăsătoare a unei existențe chinuite pe final care se întindea ca o pecingine de colo până colo, cuprinzând în plasa ei perfidă totul: natură, aer, suflete, neființă... E greu să te intersectezi cu un secol în raport cu care, afară de timpul fizic, nu ai aproape nimic în comun, dar să îi parcurgi, totdeodată, traiectul îngust ca un înțelept fără vreme, venind dinspre eternitate spre
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
speranțe, dar mai puternice, în care iubirea trăiește răsturnarea anotimpului în toamnă - și chiar mai mult decât atât: versul prinde contururi filozofice, întrebările trec în tulburătoarea dilemă a fi. Deocamdată, să cercetăm sentimentul poetic al iubirii în toamnă: Din nou perfida toamnă mi se strecoară-n suflet, Mă-nveșmântez în haina de frunză ruginită Și plânge iar în mine, sinistră ca un urlet, Toată durerea mută din inima rănită Dar chiar și în această situație dramatică: Sunt prins deja în scoarțe
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
timbrul și ideea poetică urcă în sunetul de bronz al clopotului de la biserica din satul natal. Luând asupră-și vina unei nații - ca Eminescu, în Epigonii - poetul atacă tarele actualității în imprecații sacerdotale: Despicând metafore cu dinții, Într-un gest perfid, tulburător, Renegăm origini și părinții, Ca să fim pe placul tuturor. Nu contează sângele de mamă, Nu contează sângele de frate - Într-o castă care se destramă Moare și ideea de dreptate. Ce-i aceea dragoste de țară? Ce-i cu
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
interesa de ele, transmițând Senatului și lui Seiano pe când acesta încă trăia, diversele îndatoriri, în care intervenea și el uneori. Tiberius bănuise în primii ani de domnie că în Senat avea dușmani care doreau să-l înlăture de la putere, iar perfidul Seiano speculase abil această obsesie a împăratului și făcuse, încet, încet, din acest for, prin diverse mașinațiuni, anexa sa politică, explicându-i împăratului necesitatea absolută a acestui lucru, și liniștindu-l astfel pe Tiberius într-o oarecare măsură, asigurându-l
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
iubim de-o veșnicie... De când eram copii la școală. Nu pot dormii, Sar să deschid zorii de zi. Nevinovat, poemul tău mă fură. Strecurat în auz glasul tău mă-nfioară Și cu blândețe te strig, Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea; Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat. Lumina ta m-ajunge... Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? Citește mai mult Vis profetic...S-au întâlnit
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ne iubim de-o veșnicie...De când eram copii la școală.Nu pot dormii,Sar să deschid zorii de zi.Nevinovat, poemul tău mă fură.Strecurat în auz glasul tău mă-nfioarăși cu blândețe te strig,Dar un vânt îmi fură strigarea, perfid ! Vis profetic, sidefat, ai vibrat în palma mea;Piatră sacră, lacrimi mi-ai descătușat.Lumina ta m-ajunge...Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii,Să nu-ți ud urmele cu sânge ?... XXVI. S-A RĂSUCIT PĂMÂNTUL, de Ion I.
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în paie și în flori În poțiuni vrăjite, în primele ninsori. Din felul în care se- ncrucișează Ramuri căzute- n drum, se desenează Evenimente ce se vor derula Și-n roată timpului, oricum ne vor purta Că într- un carusel perfid și în mișcare Vedem și înțelegem, chiar de doare, Semne vin înspre noi dintru astral, Se- nvălmășesc, debusolat și infernal. Îmi amintesc că- ntr-o secvență-n fum Cum mi se așterneau în cruce paiele, pe drum În timp ce imi urmăm cărarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
să cântPe scoarță copacilor, în paie și în floriîn poțiuni vrăjite, în primele ninsori.Din felul în care se- ncrucișeazăRamuri căzute- n drum, se desenează Evenimente ce se vor derulași-n roată timpului, oricum ne vor purtaCa într- un carusel perfid și în mișcareVedem și înțelegem, chiar de doare,Semne vin înspre noi dintru astral,Se- nvălmășesc, debusolat și infernal.Îmi amintesc că- ntr-o secvență-n fumCum mi se așterneau în cruce paiele, pe drumîn timp ce imi urmăm cărarea cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
poți, desăvârșit, iertat, luminat, Urcând câte- o treaptă spre Cer, Pătimind cu El, după putere și voie Trecând prin porți de chin și mister; Sufletul lumii are atâta sfântă nevoie Să devină ușor, liniștit și sfințit Într- o eră grăbita, perfida și rea În care grijă e doar pentru profit ... Citește mai mult Ploaie binecuvântatăși ce dacă plouă, mi- e bineAzi picurii reci mă răsfățaȘi îmi aduc aminte de tineCând ne- ndreptăm cu vântul în fataLă braț, spre casă lui Dumnezeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mai sus, atâtCât poți, desăvârșit, iertat, luminat,Urcând câte- o treaptă spre Cer,Pătimind cu El, după putere și voieTrecând prin porți de chin și mister; Sufletul lumii are atâta sfântă nevoieSă devină ușor, liniștit și sfințitîntr- o eră grăbita, perfida și reaîn care grijă e doar pentru profit... XXXI. CU TRAISTA-N BAT, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Cu traista- n bat... Mustra- mă dulce, Prier însorit, Da- mi vântul în păr, triluri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E TOAMNĂ IAR... E toamnă iar în toamna vieții mele... Cu crengile de sus eu mai țintesc spre stele, Deși către pământ îmi pleacă frunzele Cu visele, cu visele... Mă mângâie prin crengi perfidul vânt, Dorindu-și să mă culce la pământ, Chiar dacă astăzi pare cald și blând Precum un cânt, precum un cânt... Din cuiburile lor m-au părăsit Toți puișorii, pe care i-am iubit, Cu toate că atât i-am ocrotit Și i-
E TOAMNĂ IAR... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374483_a_375812]
-
cum aportul evreilor este foarte util, mai ales că nu se știe finalul conflictului dintre capitalul protestanticesc anglo-american și cel european, dominat de cel franco-german. În războaiele mondiale au învins primii. În condiții de pace cât va rezista Europa cu perfizii de neortodocșii în coastă? Deja rezervele în euro a Băncilor Centrale nu mai sunt atât de dorite, ca înainte de criză. Aceste considerente tactice nu pot înlocuii interesul tuturor romanilor de a face parte în mod autentic, organic, nu numai mimetic
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
doar Răul Și că ades prin basme o-ncurcă NătăRăul. Căci este-o lege pentru omenire: Chiar de îi este Bine, să aspire Să îl găsească totuși pe MaiBine, De parcă Binele mai vechi n-ar mai fi Bine. Și cu perfidul Timp în taină complotând, MaiBinele este văzut săpând O groapă pentru-asasinatul Bine, Ce n-a știut că Răul lui a fost MaiBine. Deci, învățați din toată lupta vieții Să nu-i mai credeți chiar pe toți deștepții, Că Răul este
RĂU, BINE ȘI MAIBINE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374622_a_375951]
-
boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul nostru-înalt sunt păsări, o mulțime, Țărâna
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
camera goală de tine cu limpezimea grea a iubirii simt cum te conturezi pe gura mea ca într-un pahar se varsă sărutările răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii înfioară cuiburi de păsări sub tremurul mâinilor ce-mi modelează trupul perfid mă agăț de un vis cu păsările focului Referință Bibliografică: O altă noapte / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
O ALTĂ NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373389_a_374718]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ANOTIMPUL DISPERĂRII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului E-un anotimp pustiu al disperării, Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi, Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi, M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării. Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
ca toamnă să zguduie vântul? Și poate nu-mi pasă de valea în care Plângem bătrânii de tineri ce-am fost, Sau poate îmi pasă și poate se moare În noaptea eternă, etern adăpost. Nimic de-nțeles într-o lume perfida, Nimic de păstrat și nimic de iubit; Stingher, o lumină răzbește-n firida - Peretele lumii de lume zidit. Și poate nu-mi pasă de liniștea minții Din care ucideți pasărea phoenix, Sau poate că timpul se ține cu dinții De
PHOENIX DE ONIX de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371437_a_372766]
-
Acasa > Poeme > Emotie > NOSTALGIE AUTUMNALĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului NOSTALGIE AUTUMNALĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Din nou perfida toamnă mi se strecoară-n suflet, Mă-nveșmântez în haina de frunză ruginită Și plânge iar în mine, sinistră ca un urlet, Toată durerea mută din inima rănită. Îmi susură prin ramuri, căznindu-se spre frunze, A dorului ei sevă
NOSTALGIE AUTUMNALĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371574_a_372903]
-
a fost și este încă bătrânul fariseu Boriel. -Înțelegerea e înțelegere, spuse Baraba simțind că scăpase. Eu l-am respectat pe bătrân. Iar voi trebuie să duceți acum cuvântul lui în faptă! mai spuse el cu curaj, și un zâmbet perfid îi apăru pe chip. Apoi, cu și mai mult curaj îl întrebă pe Hasim: -Ce ți-a fost bătrânul Boriel? Hasim stătu pe gânduri dacă să răspundă sau nu. Tăcu privindu-l pe omul din fața lui. Își spuse totuși că
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
17. Astfel, încă zece ani, Sistemul a putut să-și desăvârșească opera de vandalizare a României din toate punctele de vedere. Mimând Democrația s-au dat lovituri uriașe, prin care s-au furat zeci de miliarde de euro. Prin jocul perfid al tăierii unor drepturi salariale și, apoi, al „reparațiilor Ponta” românii au fost aburiți, din nou de Sistemul Mafiot Român, în ultimii trei ani. Deși mafioții au lucrat puternic la distrugerea fibrei naționale, timp de 26 de ani, în special
TABLETA DE WEEKEND (130): GUVERNUL SMURD ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374900_a_376229]
-
trecu în ceata lui Satan... Pentru o casă pământească pe țarina Olarului Pierdu Slujirea cea din Rai, la Împăratul Harului... Și lepădat total de Ceruri, în marea-i nerușinare Și-a-ntins pâinea-n blid cu DOMNUL ; I-a dat perfida sărutare... Când și-a dat seama ce-a făcut, degeaba s-a tot căit... Necerând să-L ierte DOMNUL, a rămas nepocăit... Satana l-a dus de mână direct la spânzurătoare... Dacă rămânea cu DOMNUL, ar fi avut a Sa
NU-I NUMAI IUDA VINOVAT... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373872_a_375201]
-
miliarde de oameni. 2) Cu toate că nimeni nu mai crede în steaua ei (mașina lumii fără frâne a luat-o de ceva timp la vale), totuși, din ce în ce mai mulți pământeni caută din răsputeri să bea o cantitate cât mai mare din otrava perfidelor ei avantaje: autoturisme, avioane, telefoane mobile, televizoare, cuptoare cu microunde etc. N.B.La toate aceste catastrofe directe, la vedere și dorite de uriașa masă a cosumatorilor, se adaugă cele indirecte și tăinuite, însă dorite de cercurile politico-militare și de oligarhia
CATASTROFALELE AVANTAJE ALE MAŞINISMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373951_a_375280]
-
Fii atent c-adese ori te arzi și la buze și la dește. Și arunci ce a rămas, tot mai scoate fum chiștocul; Vreun sărac îl ia cu grijă, crede c-a găsit norocul... Și s-a pricopsit deodată, inspirând perfidul fum; Ba-i e frică să nu vină proprietarul, care-n drum... A zvârlit-o, că-l fripsese; n-a călcat-o cu piciorul, Dar oftează după ea: un nebun ce-i duce dorul... Am s-arunc scrisoarea asta... la
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
Articolele Autorului Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci, Mă inundă un potop de vagi sentimente S-au depus în mine precum sedimentele, Mă duc în valea cu suspine și tristeți. Amintirile tale sunt frunze îngălbenite, Desprinse parcă din pomul timpului perfid, S-au așternut în mine sterpe dorințe, Aud ecoul toamnei... Referință Bibliografică: Ecou de toamnă / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile
ECOU DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375336_a_376665]