1,921 matches
-
presiunii retrograde. Presiunea coloid-osmotică din capilar se opune filtrării. Reducerea concentrației proteinelor plasmatice scade presiunea coloidosmotică și crește filtrarea. Rata filtrării glomerulare (GFR) depinde de variațiile diverșilor termeni din ecuația anterioară. Coeficientul de Ultrafiltrare Glomerulară(CUG) depinde de conductivitatea hidraulică (permeabilitatea pentru fluide) și suprafața membranei filtrante. Raportul dintre GFR și fluxul plasmatic renal (RPF), numit și fracția de filtrare, este în mod normal de 0,16-0,20. Variațiile factorilor prezentați au efecte predictibile asupra GFR. Există mecanisme de reglare ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
măsură mult mai mică decât ionii de clor. Pe măsură ce se reabsoarbe apa din tub, concentrația de uree crește, ceea ce va crea un gradient de concentrație îndreptat către celula tubulară, ceea ce permite un oarecare grad de reabsorbție a acesteia. Totuși, de vreme ce permeabilitatea membranei tubulare este mult mai mică pentru uree (molecula de uree este mult mai mare) decât pentru apă, mai puțin de jumătate din ureea filtrată este reabsorbită tubular, în vreme ce restul se elimină. Celălalt produs de catabolism, creatinina, are o moleculă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mare decât ureea și practic nu trece prin membrană, ceea ce face ca virtual toată creatinina filtrată să se elimine în urină. Apa este reabsorbită în virtutea unui gradient osmotic ce apare între lumenul tubular și celula tubulară datorită influxului de Na. Permeabilitatea pentru apă a tubului este foarte mare, în așa fel încât un gradient de câțiva mOsm este suficient pentru a se crea un flux de apă suficient pentru reabsorbția a 65-70% din apa filtrată la nivelul tubului proximal. Apa traversează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
pentru solviți. Pe măsură ce filtratul coboară spre vârful ansei, apa trece din tub în interstițiu prin osmoză (fig. 102). La vârful ansei filtratul este izoton cu mediul, la valoarea de 1200 mOsm/l. Partea inferioară a ramului ascendent al ansei are permeabilitate mare pentru Na și Cl, moderată pentru uree și este practic impermeabilă pentru apă. Pe măsură ce urcă spre regiunile mai puțin concentrate ale medularei, Na+ și Clvor difuza pasiv prin membrană. Segmentul gros al ansei, care începe cam la jumătatea superioară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
protoni și ion bicarbonat. Protonii sunt apoi eliminați în lumenul tubular, sub formă de „aciditate titrabilă”, și, în același timp, un ion bicarbonat devine disponibil pentru reabsorbția în sânge. Celulele intercalare pot de asemeni reabsorbi ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
procesarea finală și de aceea au un rol de maximă importanță în determinarea cantității finale de urină. Celulele epiteliale sunt aproximativ cuboidale ca formă, un aspect neted, relativ puține mitocondrii și prezintă o serie de caracteristici speciale: sensibilitatea la ADH, permeabilitatea pentru uree, secreția de protoni. Când osmolaritatea plasmatică este crescută, se elimină în circulație o cantitate crescută de ADH de către hipofiza posterioară. Hormonul circulant se cuplează cu un receptor membranar de pe celulele tubilor colectori, numit V2. Acesta este un receptor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
concentrația intracelulară de AMPc. APMc activează protein-kinaza A (PKA) care fosforilează alte proteine, ceea ce va duce, pe de o parte, la exocitarea veziculelor ce conțin canale de apă (aquaporin-2) la nivelul membranei luminale a celulei, ceea ce va duce la creșterea permeabilității acesteia pentru apă. Pe de altă parte, PKA activează și transcripția genică a aquaporinelor, ceea ce va stimula sinteza de astfel de proteine și va prelungi efectul. Spre deosebire de ductul colector cortical, celulele tubului colector medular sunt permeabile pentru uree, ceea ce permite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
C. Este indispensabilă în toate procesele vieții celulare. Absența ei duce la degenerescență, nervozitate. Consumul trebuie să fie mai mare primăvara. Sinteza acidului ascorbic a fost realizată de Howarth și Reichstein (1933). Tot Szent Györgyi descoperă vitamina P, care asigură permeabilitatea capilară, respirația cutanee. Este constituent al coenzimei A. Lipsa ei dă hemoragii. Se află în ficat, ou, drojdie de bere. Între vitaminele liposolubile, D este leacul rahitismului. Încă din 1827, Bretonneau recomanda uleiul ficatului de pește în tratarea rahitismului. Izolarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
alimente. Numeroși alți centri cu metabolism și funcții diferențiate au fost puși în evidență atât în hipotalamusul posterolateral, cât și în regiunea anteromediană. În hipotalamusul posterior, de exemplu, a fost descris un centru al vomei la nivelul corpilor mamilari. Datorită permeabilității mari a barierei hematoencefalice la acest nivel, numeroase substanțe produc vomă în momentul în care străbat bariera. Pe de altă parte, există dovezi clinice (sindromul adipozogenital etc.) și experimentale care pledează în favoarea unor centri reglatori ai metabolismului lipidic la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
l în interiorul celulei, în timp ce ionii de K+ au sediu predominent intracelular cu o concentrație de 140 mEq/l pe fața internă a membranei plasmatice față de numai 4-4,5 mEq/l la nivelul feței externe membranare (Tabelul I.3.1.). Datorită permeabilității membranare de aproximativ 100 ori mai mare pentru ionii de K+ decât pentru ionii de Na+, aceștia difuzează în sens invers și în măsură inegală prin membrana celulară realizând modificarea gradientului de concentrație a membranei. La baza distribuției ionice inegale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pentru ionii de K+ decât pentru ionii de Na+, aceștia difuzează în sens invers și în măsură inegală prin membrana celulară realizând modificarea gradientului de concentrație a membranei. La baza distribuției ionice inegale stau reacții de transfer transmembranar prin difuziune, permeabilitate selectivă și transport ionic activ contra gradientului de concentrație. Spre deosebire de procesele pasive de difuziune care contribuie majoritar la scurgerea în afara celulei a ionilor de K+ și la realizarea potențialului membranar de repaus, permeabilitatea selectivă a Na+ prin canale ionice cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stau reacții de transfer transmembranar prin difuziune, permeabilitate selectivă și transport ionic activ contra gradientului de concentrație. Spre deosebire de procesele pasive de difuziune care contribuie majoritar la scurgerea în afara celulei a ionilor de K+ și la realizarea potențialului membranar de repaus, permeabilitatea selectivă a Na+ prin canale ionice cu poartă sau fără poartă, întregește diferența de încărcare ionică a membranelor. Ionii de Na+ și K+ având încărcătură electrică, gradientele lor de concentrație diferite tind să deplaseze K+ în afara celulei și Na+ în interiorul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de particule încărcate electric, prin membrana celulară sunt reprezentate de: gradientul de concentrație ionică a celulei; gradientul electric realizat de atragerea sarcinilor ionice pozitive extracelulare de către cele negative intracelulare reprezentate de anioni nedifuzibili ai proteinelor celulare și ionii de Cl-; permeabilitatea selectivă a canalelor ionice cu rol de pori membranari cu poartă sau fără poartă; activitatea enzimatică a ATP-azei (Na+-K+) membranare ca pompă activă de transport a 3 ioni de Na+ în afara celulei și a 2 ioni de K+ în interiorul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
contracarează scurgerile ionice pentru a menține potențialul membranar de repaus și volumul celulei, canalele ionice sunt proteine complexe transmembranare de legătură și comunicare între mediul intra- și extracelular. I.3.1. MANIFESTĂRI ELECTRO-CHIMICE ALE CELULEI NERVOASE În cazul celulei nervoase, permeabilitatea membranei plasmatice fiind de 100 ori mai mare pentru ionii de K+ decât pentru cei de Na+, asigură deplasarea și creșterea rapidă a sarcinilor chimice pozitive pe fața externă membranară în defavoarea celor negative ale proteinelor anionice și clorului de pe fața
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
locale gradate dețin un rol important în realizarea potențialului postsinaptic, potențialelor de placă motorie, de receptori sau de potențiale cu unde lente. Potențialul de acțiune este consecința inversării potențialului de repaus al membranei plasmatice ca rezultat al modificărilor rapide ale permeabilității membranare. Spre deosebire de potențialele gradate subliminale, acestea sunt semnale rapide, de scurtă durată și ample (100-130 mV), conduse sau propagate nedecremențial de-a lungul întregii suprafețe a membranei neuronale, asigurând transmiterea la distanță a influxului nervos. Amplitudinea potențialului de acțiune se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
canalele de sodiu și potasiu reglate electric prin voltaj (voltaj-dependente) sunt necesare atât depolarizării, cât și repolarizării membranare a fibrelor nervoase în timpul derulării potențialului de acțiune. Activarea canalelor de Na+ determină modificarea conformațională a porții acestora permițând creșterea bruscă a permeabilității membranare și pătrunderea sodiului în celulă. Activarea este însoțită de închiderea porții de inactivare a Na+ și urmată de deschiderea mai lentă a porții de potasiu realizatoare a repolarizării și revenirii la potențialul membranar de repaus după câteva fracțiuni de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tipuri, cele mai importante fiind canalele de potasiu Ca2+-dependente și canalele de potasiu dependente de Na+ la nivelul celulelor nervoase. Simultan cu inactivarea canalelor de Na+ în momentul atingerii potențialului de vârf (overshoot), canalele de K+ se deschid crescând permeabilitatea la K+ din timpul repolarizării și revenirii la potențialul de repaus. Pe plan funcțional, canalele de K+ contribuie la realizarea și menținerea potențialului membranar de repaus, la scăderea excitabilității celulare prin hiperpolarizarea membranei și la controlul duratei potențialului de acțiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
propagați de la o strangulație la alta (fig. 25). Strangulațiile Ranvier fiind unica zonă activă a fibrelor mielinice, excitația se transmite în mod saltatoriu, câștigând în viteză și economisind energie. Atingerea pragului de excitație dublată de deschiderea prin creșterea bruscă a permeabilității canalelor voltaj-dependente de Na+, realizează extinderea efectului depolarizant rapid la zona inactivă a membranei. La rândul său, repolarizarea are la bază scăderea permeabilității membranare la Na+ și creșterea mai lentă a acesteia pentru K+, însoțită de modificarea corespunzătoare a gradientelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
câștigând în viteză și economisind energie. Atingerea pragului de excitație dublată de deschiderea prin creșterea bruscă a permeabilității canalelor voltaj-dependente de Na+, realizează extinderea efectului depolarizant rapid la zona inactivă a membranei. La rândul său, repolarizarea are la bază scăderea permeabilității membranare la Na+ și creșterea mai lentă a acesteia pentru K+, însoțită de modificarea corespunzătoare a gradientelor electrice și de concentrație membranară. Restabilirea diferențelor de concentrație a ionilor respectivi din timpul potențialului de repaus se realizează cu participarea energiei rezultate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei axonale în condiții de repaus are la bază permeabilitatea membranară mai redusă pentru Na+ extracelular decât pentru K+ intracelular, întregită de participarea unui mecanism activ de pompare a acestora, reprezentat de ATP-aza membranară, activată de Na+ și K+ (Skou, 1958). Transformarea potențialului de repaus în potențial de acțiune sub
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
membranară, activată de Na+ și K+ (Skou, 1958). Transformarea potențialului de repaus în potențial de acțiune sub influența unui factor depolarizant se realizează în două faze. Faza inițială este cauzată de inversarea gradientelor ionice membranare, produsă de creșterea rapidă a permeabilității canalelor de Na+ voltaj-dependente. Ca urmare a activării canalelor rapide de Na+ voltaj-dependente, are loc deplasarea prin difuziune a acestuia și acumularea sa în axoplasmă, dublată de inversarea încărcării electrice a membranei și de apariția bruscă a potențialului de vârf
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurotransmițători sinaptici au sediul membranar. Ei prezintă un pol de recunoaștere care, fiind situat pe fața externă a membranei celulare realizează recepția propriu-zisă a mesajului. Polul efector, executiv, este situat pe fața internă, citoplasmatică, a membranei cu rol reglator asupra permeabilității ionice, generatoare de manifestări electrochimice membranare, urmate de răspunsul celular specific. Această bipolaritate funcțională a receptorilor membranari asigură suportul celor două proprietăți fundamentale ale acestora, afinitatea și activitatea. În unele cazuri, cei doi poli sunt situați pe aceeași moleculă, iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
moleculă, iar în altele, polul efector este net separat de cel receptor, de către sistemul de transducere. La mamifere și om, receptorii specifici neurotransmițătorilor sinaptici sunt de două feluri, ionotropi și metabotropi. Ei se diferențiază prin structură, mod de acțiune asupra permeabilității membranare și rapidității efectelor celulare. Receptorii ionotropi sunt, de regulă, polimeri legați la un canal ionic și prezintă efecte rapide (receptori de canal). Receptorii metabotropi sunt monomeri legați la o proteină membranară de transducere, realizând efecte lente. O mare parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ce asigură transmiterea rapidă a informației. Receptorii metabotropi. Sunt monomerici, constituiți dintr-o singură proteină receptoare. Aceasta cuprinde șapte domenii și componente transmembranare, a căror față internă este în relație cu subunitatea alfa a proteinei G de transducere. Acțiunea asupra permeabilității ionice este obținută în mod indirect cu participarea în majoritatea cazurilor a proteinei G. Canalele ionice afectate nu sunt în mod necesar în vecinătatea receptorului, putând fi activate printr-un mesager intracelular. Spre deosebire de receptorii ionotropi, care fac parte din structura
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
necesar în vecinătatea receptorului, putând fi activate printr-un mesager intracelular. Spre deosebire de receptorii ionotropi, care fac parte din structura canalului ionic, realizând răspunsuri electrice postsinaptice de scurtă durată (de ordinul milisecundelor), receptorii metabotropi influențează mai lent (în secunde sau minute) permeabilitatea ionică prin intermediul unuia din mesagerii secunzi, ca urmare a activării unui sistem enzimatic. Primii asigură răspunsurile prompte și de scurtă durată, cum sunt cele reflexe sau comportamentale, iar cei din urmă servesc la modularea excitabilității sinaptice interneuronale, indispensabilă comportamentului adecvat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]