1,128 matches
-
arată recunoștința rugîndu-mă să-i citesc o scrisoare de la soră-sa - pentru că se pare că are dificultăți, nu reușesc să-mi dau seama dacă e complet analfabet, pare să cunoască literele, dar le citește ca un copil de 6 ani. Permisia tinerețe coaie crețe Întîmplător sau nu, eu și mirele avem rezultatele cele mai bune la trageri. Drept urmare, vineri la ora 4 ieșim Împreună pe poarta unității. Pe el Îl pescuiește din parcare aceeași Dacie verde de la jurămînt, la fel de plină cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
agricultori. Îl Înhață o mînă iubitoare și Îl Îndeasă cu greu undeva În spate. E o amiază rece de Început de decembrie, asfințitul anemic scoate efecte de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar, am niște bani În portofel, am stomacul gol și simt cum sîngele ar putea să-mi țîșnească prin piele, dacă inima nu se potolește. Pur și simplu o explozie de adrenalină mă face să zbor spre micul canton
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fumează, discută animat despre niște faze ca lumea, scuipă, comentează și fumează și scuipă și fac mișto. Fumăm și noi și facem mișto și scuipăm, iar Andi povestește și el niște faze. Eu le răspund că am venit În prima permisie, sînt În armată, cînd mă Întreabă pe unde am fost În ultima vreme - un fel de a-mi cere să le spun și eu niște faze tari. — O-o-o, răcaneee, bagă niște flotări, țipă ei. Mă prefac că fac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
masa. Cine știe pe unde ai umblat, puteai să pățești naibii ceva... Călăresc iar telefonul. Andi nu are intrare În cercul lui Nico, Îl sun la plezneală pe Marin. Se nimerește să fie acasă, a venit și el Într-o permisie. Îi spun de chef, Îi spun că nu pot să mă duc cu mîna goală, așa că Îl duc pe el cadou. Să-și ia cu el și niște discuri. B 52’s, Adam Ants, Nina Hagen, The Clash. De fapt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de luptă. E foarte convins că nu i se vede invidia de după seriozitatea cu care mă tratează. De parcă nu ar fi de ajuns, mă lovesc iar de locotenentul de transmisiuni ale cărui ordine le- am sfidat În ziua plecării În permisie. Acum două săptămîni, și-au parcat Într-o biută la vreo 100 de metri de noi o mașină mare plină cu radare și dispozitive electronice. Apoi Întreaga grupă s-a mutat din cazarmă În dormitorul din coasta unuia din hangare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că locotenentul Îi Înjumătățește tot ce primește de- acasă, stau acolo În biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat În permisie, locotenentul ăsta a venit de la mașina lor plină cu antene În bateria noastră să-mi spună că nu pot să părăsesc bateria pînă nu primesc Încuviințarea lui. Pentru că n-am Înțeles despre ce mă-sa vorbea și cam de ce Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl privea pe el un astfel de eveniment și pentru că mi s-a părut normal să ignor ordinul unui ofițer de la altă unitate, după o jumătate de oră am Întins-o spre cazarmă să-mi pescuiesc ordinul de plecare În permisie și apoi pe-aci ți-e drumul, Într-o stare de surescitare comică. Așa că, acum, după ce Portocală se satură de noi, Îl văd că apare. Ne găsește aliniați, făcînd raportul de Încheiere a instrucției, și se postează direct În fața mea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noul amorez al pretenei, chestii mișto. Cască ciocul, invidios. Ca să ajungă acasă de aici, Îi ia o zi și schimbă trei trenuri (În total, dus-Întors, Înseamnă două zile pe drum și șase trenuri), așa că n-are ce face cu o permisie de trei zile. Astfel că e condamnat să mă asculte pe mine cum le Înfloresc. — Ehe, tinerețe coaie crețe, Îl aud spunînd, În timp ce ochii Îi pîlpîie visători. O vreme, fumăm tăcuți, privind stelele. Apoi Csabi spune: — Mi se pare mie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pînă la Craiova? O oră? Deși ofițerul e reținut, Îmi dau seama că nu e mulțumit de situație. Nu Înțeleg de ce. Dar mă lămurește locotenentul nostru, care mă așteaptă În fața comandamentului. — Tu știai că te muți cînd ai plecat În permisie? mă Întreabă el iritat. După ce-l asigur că habar nu aveam, Îl descos un pic și Încep să-mi fac o idee. Efectivul de soldați e mult sub numărul care se impune oficial - exagerările regimului scot capul de unde nu te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o idee. Efectivul de soldați e mult sub numărul care se impune oficial - exagerările regimului scot capul de unde nu te aștepți. De-asta și sînt Încorporați atît de mulți tineri cu probleme medicale. În plus, a consumat cu mine o permisie pe care putea să i-o dea altcuiva, e ca o investiție pe care acum o pierde. Toate lucrurile astea, inclusiv numărul de permisii, sînt reglementate printr-un plan oficial, așa cum, tot oficial, soldații patriei nu au voie să fie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt Încorporați atît de mulți tineri cu probleme medicale. În plus, a consumat cu mine o permisie pe care putea să i-o dea altcuiva, e ca o investiție pe care acum o pierde. Toate lucrurile astea, inclusiv numărul de permisii, sînt reglementate printr-un plan oficial, așa cum, tot oficial, soldații patriei nu au voie să fie repartizați la mai puțin de 200 de kilometri de casă. — Probabil că ai o pilă foarte tare, zice el. Te muți aproape de casă. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voluntar În această misiune deosebit de periculoasă. Și stupidă. Și o fac pentru că pățesc un acces de conștiință - Încerc să-mi răscumpăr În fața lor păcatul de a fi un tip care se descurcă, care nu doar că a plecat primul În permisie, dar acum urmează să se mute Într-o unitate aproape de casă. Așa că plecăm trei răcani - eu, Bogdan și Încă un nefericit. La adăpostul Întunericului și al absurdului unei asemenea fapte, nu ar trebui să ne fie greu să șutim lemnele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu ea. Așa că Într-una din seri mă cheamă la el. — Plec În permisie, cap de cauciuc, Îmi zice el În timp ce stă cuminte pe un scaun În dormitorul foarte mic, identic cu cel din care am scăpat din Bărăgan. Așa că fă bine și tunde-mă cu grijă. SÎnt atît de crispat de frică, ceilalți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e un tip de treabă, dar mediul Îi cere să se poarte Într-un fel. Cum dracu’ v-ați adunat atîția craioveni aici? zice el. Acum o să mă bat cu voi pe permisii, știi cum funcționează treaba asta... Ăștia dau permisii mai ușor ălora care sînt mai aproape de casă. — Serios? zic eu plin de speranță. — Judeci, doar nu ești plantă. De ce să dea trei zile liber unuia care pierde două zile Într-un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e un tip de treabă, dar mediul Îi cere să se poarte Într-un fel. Cum dracu’ v-ați adunat atîția craioveni aici? zice el. Acum o să mă bat cu voi pe permisii, știi cum funcționează treaba asta... Ăștia dau permisii mai ușor ălora care sînt mai aproape de casă. — Serios? zic eu plin de speranță. — Judeci, doar nu ești plantă. De ce să dea trei zile liber unuia care pierde două zile Într-un tren În care se Îmbată și face scandal
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Craiova. Băi Moise, așa o fi, a fost ideea ta, dar e treningul meu. Ce să-ți fac, ți-a zburat porumbelul, eu nu m-aș fi gîndit. Da, bă, poate că eu o să mai plec și În alte permisii, dar poate că și tu o să pleci. Acum nu ți-l dau, asta e! Ascultă, ia-o altfel, Îți fac un bine, pentru că tu pînă la București ai șanse mult mai mari să dai de o patrulă sau de dracu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a iscat o discuție destul de Încinsă, pentru că era acolo un prost care spunea că nu e adevărat, se lăuda că taică-său a fost nu știu ce mare ștab pe la Partid, Înainte de Revoluție, și i-a povestit cînd a fost acasă În permisie că de fapt Frontul ăsta Național sau cum mă-sa se cheamă nu face altceva decît să mobilizeze poporul pentru o nouă direcție politică și de-asta are nevoie de oameni care știu cum să o facă, cum ar fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie, pentru că sînt foarte aproape de casă, pentru că tragerile au ieșit bine, pentru că, pînă la urmă, sînt niște tipi ca lumea și meritau. Iar veteranii au plecat să joace fotbal cu ofițerii pe baza sportivă. SÎntem noi, cei șase craioveni de la Bateria
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Începe să-i placă la televizor... la Început oftează și el, după care rîde. Asta se Întîmpla marți. Peste două zile, joi, la prînz, ies din serviciul de gardă ușor amețit, fără repere temporale precise, vineri urmează să plec În permisie, pentru trei zile. Poate că totuși azi reușesc să fac dușul ăla, Îmi zic. Chiar și așa, somnambulic, din pricina programului de somn-veghe complet anapoda, pot să-mi dau seama că am atins performanțe rușinoase de murdărie. După ce-mi las
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cremă de hemoroizi. Ba nu, cred că doi isteți. Soare ia unul din tuburile de Hemerzom și-l cercetează cu o figură absentă, apoi Își ridică privirea spre mine, zîmbind. Nu crăp, zic ca un erou, nu vreau să ratez permisia. Trebuie neapărat să-mi văd glia strămoșească, mai zic și rîd, mai mult singur. — Du-te măcar să-ți pună un bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știri. — Marin e tot la Deveselu, la unitatea de aviație, l-a adus frate-su lîngă el - frate-su e pilot, nu știai? — Mișto, habar n-aveam. O să-l caut cînd mă Întorc. Altceva. — Cătălin a fost și el În permisie, se pare că se distrează În armată. — Normal că se distrează, e terist, n-are pe cap niște veterani și În plus, la toamnă, se duce la facultate. Chestia ne pune pe gînduri cîteva clipe. Andi Îmi spune că el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colonelul. Nu mai putem da vina pe rolanzi. E afacerea noastră sută la sută. Mă gîndesc că ar fi bine ca ei nici să nu afle de această Întîmplare. Dacă ne Întreabă cineva, o să spunem că l-am trimis În permisie. — Cu tot cu elicopter? — În privința elicopterului, va trebui să recunoaștem că a fost o greșeală de pilotaj. Am să fac un raport despre asta. Pentru oricine altcineva În afară de colonel, acest mod de a potrivi lucrurile conținea o contradicție evidentă. Dar, din respect
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai puțin. Luna august Însemna permisii ori concedii căci, În această binecuvântată lună, erau câteva săptămâni - Între recoltarea grâului și cea a porumbului - În care camioanele Își opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau ce căra din Baltă către silozuri ori direct În vagoanele de marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau ce căra din Baltă către silozuri ori direct În vagoanele de marfă de prin gări prăpădite, pierdute În câmpie. Soldații Își transmiteau din contingent În contingent felul În care Comandantul Îi fericea cu permisii ori chiar, pe ăi mai cu două perechi de fudulii, cu concedii. Încă de când intraseră În subordinea lui, maiorul le spusese, printre altele, În discursul de bun venit: „Să nu prind pe vreunul dintre tații voștri, mucoșilor, că-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cine se oferă voluntar să rămână aici, spre a asigura bunul mers al detașamentului. Bravo! Sunteți cu adevărat ostași!” (La auzul laudei soldații luaseră poziția de drepți și strigaseră: „Servim patria!”) „Pe loc repaus! Începând de mâine, vom acorda totuși permisii și concedii, că nu puteți rămâne cu toții aici, așa cum vă doriți. Le facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de alimente va fi de-a dreptul Încântat. Vă aștept mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]