712 matches
-
el s-ar fi perpetuat o anumită răutate, dar nu a fost chiar așa. În primul rând, Calabria nu era încă un cleric, ci un simplu licean; pe de altă parte, rectorul, monseniorul Bartolomeo Bacilieri, și ceilalți profesori erau încă perplecși dacă să mai favorizeze ori să supună la o altă probă vocația acestui tânăr care se chinuia în studii și avea un comportament prea ascetic: «Era vreun tâmpit sau vreun sfânt în creștere? Atitudinea sa umilă și amabilă era rodul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și defectelor sale. Cei dintâi dădeau atenție faptelor concrete ale solidarității, sincerității, fidelității față de cuvântul dat, zelului față de aproapele, ale virtuților sociale autentice; ceilalți îl prețăluiau pe cântarul eficienței școlare, a ductilității inteligenței, a sănătății fizice. Ceea ce lăsa superiorii săi perplecși era felul său de a lucra umil și lămurit personal. Acel fel al lui de a vedea și de a judeca lucrurile totdeauna printr-un parametru supranatural. În anul doi de teologie, i s-a întâmplat să audă o dispută
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
decizia îți aparține. Dacă ai încredere, sfătuiește-te mai întâi cu cineva». Gigio, la acea cerere, a rămas o clipă gânditor și apoi cu simplitate a răspuns: «O voi întreba pe mama». La aflarea veștii acelei propuneri familia a rămas perplexă. Avea multă stimă pentru don Calabria, dar acea alegere părea angajantă și nelipsită de necunoscute. Apoi, învinși de bucuria care radia de pe chipul lui Gigio și determinarea sa, și-au dat consimțământul. Gigio avea 17 ani și era destul de matur
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
speriat și nu am vrut să accept acea sumă imensă. I-am spus să meargă la Verona să vorbească cu don Calabria». Au mers la Verona, au vorbit cu don Calabria. Don Calabria nu a tresăltat de bucurie. A rămas perplex. Se întreba ce voia Domnul. «Să ne rugăm împreună și să așteptăm», răspunse. Don Calabria, înainte de a accepta, voia să cunoască, prin rugăciune și sfat, dacă Domnului îi plăcea această ofertă și dacă ofertantul era împins de spiritul de gratuitate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bătrânețea sa. Trei mii de lire, făcute sul și legate cu o șfoară. Într-o bună zi s-a prezentat la San Zeno in Monte și a consemnat sulul de bani, rugând să-i fie primită oferta. Directorul a rămas perplex și a invitat doamna să se mai gândească la ceea ce voia să facă. „Nu vă gândiți la bătrânețea dumneavoastră?“. „Pentru mine, cât voi putea, am să muncesc. După, Providența va avea grijă“». E un sărac? « La poarta mânăstirii se prezintă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria s-a înrăutățit. Nu mai vedea aproape deloc. Pe 17 și pe 28 ianuarie 1951 a fost vizitat iarăși de profesorul Trabucchi, care a recomandat internarea lui don Calabria într-o casă de îngrijire specializată. Confrații Consiliului erau perplecși. Don Calabria a fost înștiințat și a spus bombănind: «Merg, dar e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
București, nu era decît un organ de înregistrate, răsucea, împreună cu mine, pe toate părțile textul acestui acord care ne cădea, ca din cer, de la Roma, spre a-i înțelege forma și fondul, ca în cele din urmă să rămînem amîndoi perplecși și puțin convinși. Simțeam că erau unele dedesubturi, dar, în afara dorinței evidente a lui Averescu de a dobîndi un succes personal și, grație Italiei, un nou punct de sprijin pentru o politică românească externă mai degajată nu reușeam să le
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și în acest început de mileniu. Am citit mai întâi articolul subtil și plin de țepi al Irinei Petraș, care, pe bună dreptate, îi cere socoteală criticului pentru misoginia lui. Critica și eseista din Cluj nu ezită să se declare perplexă în legătură cu contradicțiile asumate cu ifose și răsfăț de către marele critic. Ea citează dintr-un interviu în care Manolescu, în stilul său inimitabil, spune țuguindu-și buzele și ridicând din umeri: „...trebuie să recunosc, n-am făcut-o scrupulos ș...ț
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
show Când președintele țării, Ion Iliescu, a venit în ultima zi să-i salute pe participanții la festivalul de la Neptun, laureatul, scriitorul franco-spaniol Jorge Semprun nu mai era acolo: o ștersese, ca să zic așa, englezește. Ceea ce m-a lăsat cam perplex. Erau în schimb Robbe-Grillet și Michel Deguy, perdanții festivalului, care fuseseră probabil invitați doar ca să dea mai multă strălucire adunării. Așadar fostul comunist n-a avut răbdare să-l aștepte pe noul adept al social-democrației. A umflat bănuțul și a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
la stadion însoțit de o întreagă cohortă de medici. Juca Honved, echipa tinereții sale, cu MTK. Bătrînul a încurcat vestiarele, intrînd din greșeală la rivalii de la MTK. Aceștia, care nici nu se născuseră în anii gloriei marelui decar, au rămas perplecși cînd l-au văzut. Care cum erau, dezbrăcați sau urcați pe masa de masaj, au lăsat orice, au luat poziția de drepți și au început să aplaude. Oare noi, românii, ne vom mai aplauda stîngaciul peste 40 de ani? Pe
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Ei, presupun că n-ai văzut camera copiilor", îmi este greu să înțeleg de ce nu poate accepta nevastă-mea nici un compliment fără să-și minimalizeze meritele. Și mă și doare puțin. Cum puteți explica una ca asta?" Un soț rămas perplex Cunoaștem probabil, fiecare dintre noi, diverse persoane care cu greu ne acceptă complimentele sincere. Fac aceasta fie din cauza modestiei, fie a unei proaste imagini despre propria persoană, fie pentru că nu știu cum să răspundă la ele; în felul acesta ne descurajează ca
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Barbu, de pe vremea când era corector: probabil se amuza cu Gluma lui Al. Deveghi), cu citate din C. Sorescu, material în care se urmărește discreditarea criticului sub raport cultural și intelectual. Ambele avertismente, țintind sub centura bunului-simț, m-au lăsat perplex. Și nu numai pe mine. Se desprinde clar forța de care dispune E. Barbu, forță care, ca și în cazul lui Adrian Păunescu, izvorăște din deținerea conducerii a două publicații săptămânale în cadrul cărora ambii își fac o politică absolut personală
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neputinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: „parcă dracul mi-a luat mințile”, se miră eroul, rămas perplex, „c-o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii sale. Dracul i le-a luat, dracul i le dă înapoi. Căci în întrecerea cu echipa de draci trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede Înecate toate orgoliile. Literatura rămîne perplexă În fața Istoriei, purtîndu-și cu greu vinovăția de a fi asistat neputincioasă la promovarea valorilor barbare care au cauționat cele mai mari genocide din istorie: era limpede, rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie supraestimată. S-a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfert de secol pentru a apărea primele trimiteri în judecată a torționarilor din închisorile comuniste. Asta nu înseamnă că se va ajunge și la condamnarea tuturor acestora, pentru că biologicul îi va salva. Toată această nedreptate s-a petrecut sub privirile perplexe ale celor care s-au încăpățânat să supraviețuiască torturilor. Odată intrată în viața lor, nenorocirea comunistă nu a mai plecat. Comunismul a căzut, iar la marea serbare au fost invitați tot criminalii. Victimele lor au rămas mai departe ostracizate. Odată cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
avea consemn să nu aibă piedica pusă, că dacă-l atacați... D. B.: Probabil. Ei, și când i-a tras calului cu patul automatului în cap, arma s-a descărcat iar gloanțele au trecut razant pe lângă mine și Enache. Am rămas perplecși, încremeniți! După ce-am terminat de cosit și de strâns iarba în căruță, am înhămat caii iar Gheorghiță i-a cerut lui Farcaș automatul: "domnu' ostaș, dați-mi automatu'ncoace!". Ăla nu voia, dar Gheorghiță i-a zis să dea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
zilele astea să stea doar doua zile în Jilava în condițiile în care am stat noi. Acolo erai cineva dacă reușeai să stai lângă geam, n-aveai unde să te miști, unde să lași un ac pe jos. Am rămas perplex când am auzit că este rândul domnului general să ducă tineta. Știți ce le-am spus odată la un congres AFDPR?: "Sunteți aici 300 de oameni și fac pariu cu dumneavostră: am trei mașini, am două case, am pământ, vând
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mișcare veșnicei reîntoarceri și a continuității temporale. În pântece, Iona poate "contempla imaginile primordiale vehiculate de către inconștientul colectiv" și le poate asimila în propria sa conștiință pentru o regenerare spirituală. Iată o localizare a Itacăi inedită care îi va lăsa perplecși pe mai mulți arheologi. Jean-Paul Nozière195 realizează la întoarcerea din Itaca o incursiune în memorie în inima ținuturilor mlăștinoase din Poitou. Această întoarcere în copilărie este totodată prezentă în numeroase povestiri contemporane în care Itaca este nu numai sinonimul lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
identitate. El este prezentat, de altfel ca o ființă tulbure: nu se știe dacă este un dezertor, un soldat în derută, un rezistent. El nu se destăinuiește și spune doar că aparține "uneia din acele categorii" ceea ce lasă pe cititor perplex. Desigur e important să știm că este vorba de un izgonit, aproape un tâlhar, în orice caz o ființă hăituită (care va deveni la rândul său în casa pe care o învestește un hăituitor). El se descrie ca "un necunoscut
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aflat ieri când ați aflat de această veste surprinzătoare? Mihai-Răzvan Ungureanu: Eu sunt pe sofaua lui Freud. Gabriela Vrânceanu Firea: Nu, în afară de surprins. Dezamăgit ș.a.m.d.? Mihai-Răzvan Ungureanu: Cuvântul adevărat este... Gabriela Vrânceanu Firea: Trădat poate? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, perplex. Gabriela Vrânceanu Firea: Ca Gelu Voican Voiculescu la revoluție. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da, așa a spus? Gabriela Vrânceanu Firea: El era perplex de ceea ce se întâmplă Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, nu, perplexitatea e o stare firească, neștiind despre ce este vorba. În
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în afară de surprins. Dezamăgit ș.a.m.d.? Mihai-Răzvan Ungureanu: Cuvântul adevărat este... Gabriela Vrânceanu Firea: Trădat poate? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, perplex. Gabriela Vrânceanu Firea: Ca Gelu Voican Voiculescu la revoluție. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da, așa a spus? Gabriela Vrânceanu Firea: El era perplex de ceea ce se întâmplă Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, nu, perplexitatea e o stare firească, neștiind despre ce este vorba. În primul rând, neavând idee despre amploarea și despre posibilele consecințe ale acestei chestiuni, în mod normal m-am întrebat dacă a
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Externe și în absența unei consultări cu ministrul Afacerilor Externe. Gabriela Vrânceanu Firea: Dar în ziua în care ați citit în Gardianul că șeful statului a declarat la „Golden Blitz” chestiunea aceea cu licuricii mari și mici, ați rămas tot perplex sau...? Ați fost contactat atunci de ambasade, a Franței și a SUA? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, nu, nu contactează ambasadele la așa ceva. Gabriela Vrânceanu Firea: Nu știu, să întrebe care licurici este din discursul președintelui. Mihai-Răzvan Ungureanu: Vreți să vă pun
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
a lor de a vedea mai departe... D.P.: ...sau, poate că e deficiența celor care ascultă și nu sunt pregătiți pentru noutate... A.S.: ...da, și care văd critic și atunci, critica și înțelegerea muzicală a momentului rămân, într-un fel perplexe și nu pot cataloga exact totul! E interesant cum, o operă care o descoperim foarte târziu, cum e cazul Simfoniei ai II-a de exemplu, s-a opus cel mai puternic momentului în care s-a născut. Ea e oarecum
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
nu ajungă dup-aia de râsu’ lumii și copiii să se-mpartă. Că ie păcat!”, pentru că în timp ce urmăream știrile la televizor, bunica Elena ne-a întrebat scurt: „Maichia, femeia aia care vorbește acolo, ea vede la noi în casă?”. Rămași perplecși (mie îmi zburase mintea deja la Orwell), i-a răspuns bunicul Victor: „Bă, că proastă mai ești! Păi cum crezi tu că aia poate vedea în același timp în toate casele din țara asta!?”, pentru că bunica Margareta a vrut să
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
bătrînei cu tabieturi, se adună pentru a discuta domesticități de tot felul, treburilor propriu-zise neacordîndu-le decît o oră. Și dosarele se tot adunau, fără șanse de soluționare efectivă. Istrăteanu, ajutat de Tabacu, ascultă dintr-o antecamera această sporovăiala și rămîne perplex și îngrijorat. "Procesul" se putea prelungi ani mulți, cu rezultate imprevizibile, în care vreme să stea, nejudecat, închis sub stare de prevenție, pentru ca, solicitată eliberarea, era, deocamdată, refuzată. Sfătuit de Tabacu reclamă moară lui Buștean la Ministerul de Finanțe și
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]