1,055 matches
-
Când îi servi masa, credincioasa lui Ludivina îl privi cu insistență. — La ce te uiți? - întrebă Augusto. — Mi se pare că s-a petrecut o schimbare. — De unde scoți asta? — Domnișorul are altă față. — Crezi? — Firește. Ei, se aranjează treaba cu pianista? — Liduvina! Liduvina! — Aveți dreptate, domnișorule, dar mă interesează atât de mult fericirea dumneavoastră! — Cine știe ce-i asta?... — E-adevărat. Și cei doi priviră în jos, ca și cum secretul fericirii s-ar fi găsit sub podea. IX A doua zi după cele petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau dormi? — Salut, Víctore. — Te așteptam la Club, dar cum nu veneai... — Acolo mă duceam... — Acolo? Păi în direcția asta? Ești nebun? — Da, ai dreptate; dar, uite, am să-ți spun adevărul. Cred că ți-am vorbit despre Eugenia. — Despre pianistă? Da. — Ei bine, sunt îndrăgostit nebunește de ea, ca un... — Da, ca un îndrăgostit. Zi-i mai departe. — Nebun, dom’le, nebun. Ieri am văzut-o la ea acasă, sub pretextul că-i vizitam pe mătușa și pe unchiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
blondă și alta brunetă, care râdeau îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți somnola inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit de-acolo și, fiind atât de mare, se revarsă pretutindeni. Când unul ca tine se îndrăgostește cu adevărat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care-l visăm toți, visul comun?“ Și se cufundă în somn. XIII Câteva zile mai târziu, Liduvina intră într-o dimineață în camera lui Augusto și-i spuse că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da, aia, pianista. — Eugenia? — Eugenia, da. Hotărât lucru, nu doar dumneavoastră ați înnebunit. Bietul Augusto începu să tremure. Și pe deasupra se simțea vinovat. Se sculă, se spălă în pripă, se îmbrăcă și fu gata de orice. — Am și aflat, domnule don Augusto - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doi prieteni tăcură o vreme și după ce scurta lor tăcere puse capăt relatării, Víctor zise: — Așa că du-te și însoară-te, Augusto, du-te și însoară-te, ca să ți se-ntâmple poate ceva asemănător; du-te și însoară-te cu pianista! — Și cine știe!... - zise Augusto parcă vorbind cu sine însuși -. Cine știe!... Poate, dacă mă voi însura, voi avea din nou mamă... — Mamă, da - adăugă Víctor -, a copiilor tăi! Dacă va avea copii. Și mamă a mea! Poate acum, Víctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și Mauricio, dacă mă va vedea muncind pentru amândoi, nu va avea încotro și-și va căuta de lucru, muncind și el. Asta dacă are obraz... — Și dacă nu are? — Păi dacă nu, o să depindă de mine! — Așa da, bărbatul pianistei! — Ei și? Va fi al meu, al meu, și cu cât va depinde mai mult de mine, va fi și mai al meu. Da, al tău..., dar așa cum poate fi un câine. Și asta se cheamă să cumperi un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept un Tenorio, un seducător! — Seducător? Eu, și seducător? Ce de născociri, Rogelio! Și povestea cu pianista? — Aiurea! Vrei să-ți spun adevărul, Rogelio? — Dă-i drumul! Ei bine: din fiecare o sută de legături, mai mult sau mai puțin onorabile, și cea la care te refereai e cum nu se poate mai onorabilă, ei, din fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
refereai e cum nu se poate mai onorabilă, ei, din fiecare o sută de legături între un bărbat și o femeie, în peste nouăzeci seducătoarea este ea și cel sedus el. — Cum adică, tăgăduiești că tu ai cucerit-o pe pianistă, pe Eugenia? — Da, tăgăduiesc: nu eu am cucerit-o pe ea, ci ea m-a cucerit pe mine. — Seducătorule! — Cum vrei... Ea, ea a fost. N-am putut rezista. — Aici e de fapt totuna. Mi se pare însă că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o femeie, dar cu demnitate, știi?, și dacă nu, nimic! Și ce numești tu demnitate? Se poate ști? — Domnule, așa ceva nu se-ntreabă! Sunt lucruri care nu se pot defini. — E adevărat! - răspunse profund convins Rogelio, și adăugă -: Și dacă pianista te lasă, ce-ai să faci? Păi rămân vacant. Și să vedem dacă nu mă cucerește alta. Am fost cucerit de-atâtea ori!... Dar asta, cu felul ei de-a nu ceda, de-a păstra totdeauna distanțele corecte, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
supusese că avea să facă o călătorie lungă și îndepărtată. O călătorie lungă și îndepărtată! De ce? La ce bun? Cum? Unde? Fu anunțat că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da - zise Liduvina -; mi se pare că e... pianista! — Eugenia! — Chiar ea. Rămase perplex. Ca un fulger amețitor îi trecu prin minte ideea de a o expedia, de a porunci să i se spună că nu-i acasă. „Vine să mă cucerească, să se joace cu mine de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii Iaz în pădure - puiul de căprioară surprins de-o broască Mama și fiul ei sub teiul înflorit - liniștea serii Leagăn de copil atârnat de un ram de tei - mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriți
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
ci și o anumită teatralizare absurdistă a atrocității tinde să o amplifice. Eleganța, ingeniozitatea, un fel de savoir-faire contribuie la intelectualizarea torturii, care alături de gratuitatea ei care-i conferă un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după romanul austriecei nobelizate, Elfriede Jelinek, sau al lui Ascuns (Caché, 2005) știe să creeze suspansul, în care recunoști clișeul, reinvestit cu forța dizolvantă a deriziunii. Remarcabilă este scena din antreu și bucătărie, care mi-a amintit
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
o anumită teatralizare absurdistă a atrocității tinde să o amplifice. Eleganța, ingeniozitatea, un fel de savoir-faire contribuie la intelectualizarea torturii, care alături de gratuitatea ei care-i conferă un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după romanul austriecei nobelizate, Elfriede Jelinek, sau al lui Ascuns (Caché, 2005) știe să creeze suspansul, în care recunoști clișeul, reinvestit cu forța dizolvantă a deriziunii. Remarcabilă este scena din antreu și bucătărie, care mi-a amintit de o
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
mai puțin muzica de film, ne înnobilează trăirile, existențele. Compozitoarea s-a născut la Sibiu, în Transilvania cea cuprinzătoare de varii etnii, demne în fața atător vremelnicii ale istoriei. Muzician a devenit prin pasiunea sa pentru frumos, prin ocrotirea mamei, talentată pianistă, și, mai apoi, prin cuprinderea prestigioșilor artiști Mihail Jora, Theodor Rogalki, Paul Constantinescu, dar și mulți alții. Cursurile urmate la Conservatorul de Muzică din București, la Facultatea de Filozofie din București, la cursurile de vară de la Darmstadt, i-au statornicit
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
Pianista Sabina Oprea și violonista Aurora Zodieru-Luca Mariana POPESCU Un concert inedit a avut loc la Constanța - o întâlnire muzicală de mare sensibilitate la care au fost protagoniste două tinere talente: pianista Sabina Oprea și violonista Aurora Zodieru- Luca, în compania
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
Pianista Sabina Oprea și violonista Aurora Zodieru-Luca Mariana POPESCU Un concert inedit a avut loc la Constanța - o întâlnire muzicală de mare sensibilitate la care au fost protagoniste două tinere talente: pianista Sabina Oprea și violonista Aurora Zodieru- Luca, în compania Orchestrei Teatrului Oleg Danovschi, dirijată de Radu Ciorei. A fost o inițiativă inspirată pe care publicul constănțean a primit-o cu bucurie: întâlnirea pe aceeași scenă a două tinere muziciene deosebit
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
sa, la vârsta de trei ani. Ca elevă a liceului de muzică constănțean, a studiat pianul cu prof. Alina Deleanu, afirmându-se în competiții școlare naționale și internaționale: “George Georgescu”- Tulcea, Miniatura romantică - Galați, Olimpiadele Naționale de la Bacău, Cluj. Tânăra pianistă are în palmares numeroase concerte și recitaluri susținute la Constanța, Botoșani, Sibiu, București, Cluj. Din dorința de perfecționare, Sabina Oprea a participat la cursuri de specializare cu prof. Wolfgang Wagenhauser de la Universitatea de Muzică din Trossingen, din cadrul Festivalului Micul Paris
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
37, de Ludwig van Beethoven. Abordarea acestui concert reprezintă un act muzical de maturitate, ca rezultat al unor acumulări în domeniul tehnicii și interpretării pianistice. Inteligența muzicală, frazarea, elaborarea sunetului, cunoașterea stilului beethovenian, sensibilitatea - sunt doar câteva dintre calitățile tinerei pianiste deosebit de tenace în cultivarea unui repertoriu care cere mult studiu și renunțări. La bis, a interpretat Toccata din Suita nr. 2, în Re major, op. 10 de George Enescu. În partea a doua a concertului, violonista Aurora Zodieru - Luca, a
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
major, op. 10 de George Enescu. În partea a doua a concertului, violonista Aurora Zodieru - Luca, a completat tabloul de tinerețe și sensiblitate, fiind o cunoscută a scenelor constănțene. Aurora Zodieru - Luca moștenește pasiunea pentru muzică de la părinții săi: regretata pianistă Sanda Zodieru - Luca și de la tatăl său contrabasistul Vladislav Ioan Zodieru - Luca, cel care i-a îndrumat pașii în muzică, neprecupețind niciun efort. A început studiul viorii, la vârsta de 6 ani, cu prof. Ines Dumitrescu, continuând apoi, cu regretații
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
Muzicieni români în texte și documente (XXV) Fondul Aurelia Cionca (III) Ultima parte a Amintirilor pianistei Aurelia Cionca, se referă la perioada anilor 1926-1945. Este etapa de maturitate artisticăa profesoarei și interpretei bucureștene, momentul major fiind descoperirea muzicologului Octavian Beu a Rapsodiei Românede Franz Liszt și popularizarea partiturii în recitaluri pline de succes în țară și
Muzicieni rom?ni in texte si documente(XXV). Fondul Aurelia Cionca(III) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83684_a_85009]
-
1926-1945. Este etapa de maturitate artisticăa profesoarei și interpretei bucureștene, momentul major fiind descoperirea muzicologului Octavian Beu a Rapsodiei Românede Franz Liszt și popularizarea partiturii în recitaluri pline de succes în țară și peste hotare ale Aureliei Cionca, continuarea legăturilor pianistei cu Casa Regală(în special cu regina Maria) a României, cu prințesa Sofia de Wied, nepoata reginei Carmen - Sylva și regele Carol al II-lea, prima audiție absolută a Concertului pentru pian și orchestrăde Sabin Drăgoi, sub bagheta maestrului Ionel
Muzicieni rom?ni in texte si documente(XXV). Fondul Aurelia Cionca(III) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83684_a_85009]
-
acesteia în contextul actual al mijloacelor de comunicare artistică, reprezintă o realitate incontestabilă. în debut de secol XXI am ajuns să întrebăm - iarăși și iarăși! - dacă "Vă place Brahms?". E posibil. Minunatul clarinetist, minunatul muzician Aurelian Octav Popa, colegele sale, pianistele Verona Maier și Valentina Sandu-Dediu, ne răspund răspicat, afirmativ. Constat cu bucurie că opțiunea lor merge atât spre Brahms cât și spre Octavian Nemescu. O altă întrebare, "Quo vadis liedul?", ne-o pune retoric excelentul cuplu muzical cameral al soților
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
la trecerile nu tocmai simple de la rostirea unor litere și silabe, la frazările nefisurate, de o muzicalitate care fără cusur! O prezență la fel de stenică și de surprinzătoare a fost cea a Trio-ului ”Sternin”, înființat în 2010 și alcătuit din pianista Daria Tudor - elevă în clasa a XI-a la Liceul ”Dinu Lipatti” din București, violonista Georgeta Iordache - studentă la Conservatorul din Köln, și violoncelista Ella Bokor - discipolă a lui Marin Cazacu, doctorandă în anul al III-lea, la Universitatea de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
care își folosește handicapurile pentru a atinge niște scopuri pe care altfel, în lipsa handicapurilor, nu le-ar fi realizat nicicînd, atunci Elena Bibescu, fiica boierului Manolache Kostaki Epureanu și soția principelui Alexandru Bibescu, a avut parte de o viață izbutită. Pianista a trăit puțin: s-a născut în 1855 și a murit la vîrsta de 47 de ani (18 octombrie 1902) de cancer gastric. A ținut un celebru salon muzical la Paris, pe unde au trecut Franz Liszt, Richard Wagner, Ignațiu
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
în momentul în care Carol I, curmînd idila ilicită dintre Elena Văcărescu și prințul Ferdinand, a privit-o pe Elena Bibescu ca pe o complice activă în țesătura de intrigi ce-l vizau pe principele moștenitor. Sub unghiul stofei temperamentale, pianista avea o fire neastîmpărată și histrionică, a cărei umoare, deși nu putea fi defel ghicită contemplîndu-i pozele, te izbea de îndată ce aveai prilejul s-o urmărești în timpul interpretărilor muzicale. În cursul concertelor, intra într-o transă atît de acaparatoare încît, în
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]