9,829 matches
-
Cercul Haosului era consacrat: cunoașterea, cunoscutul și procesul de cunoaștere erau unificate prin super-simetrie Într-un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele În apa sărată și aruncară picături unele asupra altora, apoi Înspre cele patru puncte cardinale, rotindu-se pe loc și bolborosind cuvinte fără sens, sau al căror sens nu-l știa nimeni. Ar fi trebuit să urmeze momentul propriu-zis de meditație ordonată, dar Întîrziaseră deja prea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi fost de pe altă planetă, noi însă am așteptat s-o auzim odată și odată chiar din gura ta. Îi demontezi capacul din față și capacul superior, o scoți din soclul ei, îi privești măruntaiele, mecanismele, articulațiile, cu două-trei picături de ulei faci minuni, îi mai vorbești puțin înainte s-o pui la loc. Atît îți cere, o dată pe săptămînă, nu e un capăt de țară, i se pare Angelinei, acum chiar că încep să mă simt inutilă, recunoaște, ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care sînt o picătură într-un ocean față de cîte s-au întîmplat în fiecare zi. Spune și tu dacă mai poți da vina pe cineva, pe soțiorii noștri că sînt slabi de înger, pe Roja că a fraierit pe toată lumea cu promisiunile lui, sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a avut dreptate, Îmi place mult să hoinăresc. M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-am cramponat de ele. În fiecare lucru Întunecat eu văd și o picătură de lumină. Mă gândesc numai la acea picătură. Am Întâlnit oameni care nu vroiau nimic de la mine și alții care mi-ar fi vrut până și măselele din gură. Ei și? Au renunțat, au văzut că nu le pot lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
M-am Întâlnit În zece ani cu lucruri extraordinare, dar am cunoscut și brutalitatea și urâțenia lumii. Însă, nu m-am cramponat de ele. În fiecare lucru Întunecat eu văd și o picătură de lumină. Mă gândesc numai la acea picătură. Am Întâlnit oameni care nu vroiau nimic de la mine și alții care mi-ar fi vrut până și măselele din gură. Ei și? Au renunțat, au văzut că nu le pot lua și au renunțat. Antoniu are câteva clipe senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
politician fără scrupule.... Dar toate astea duc mult mai repede spre moarte, decât sărăcia lucie sau mizeria cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein? am spus. S-a întors spre mine și m-a privit. Era clar că n-avea habar cine sunt. — Sunt Martin Lynch-Gibbon, am spus. Ne-am cunoscut mai de mult, dar poate ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strâns-o lângă mine să o încălzesc puțin, dar mâna rămase rece și fără vlagă. Ea mergea ceva mai repede decât mine și, deși mă grăbeam, era mereu în fața mea. Își ținea fața întoarsă în partea cealaltă, dar îi vedeam picăturile de apă formate pe părul scurt și negru care arăta ca o bonetă ponosită împodobită cu pietre prețioase. Gheața de pe pavaj era acum mai groasă și mai dură iar picioarele noastre nu mai spărgeau stratul cristalin. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea dreaptă pe mijloc. Îmi dăduseră lacrimile, ca niște picături grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-am vrut să strig la ea. Dar trebuia să Înțeleagă situația În care mă aflam, nu? Trebuia să clarific problema cu numele meu și ea fusese atât de departe. — Și crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
secundă. În ciuda ropotului liniștitor al șirului de vagoane, nu-mi era greu să disting vocea. — De ce nu luați loc? Mi-am cântărit opțiunile. Când, Într-un final, mi-am dat seama că n-aveam nici una, mi-am pierdut și ultima picătură de Încredere și m-am prăbușit Într-un scaun, secătuit și dezumflat, simțind că nu mai am putere să mă mai ridic de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-o mănânc la cină. Autocontrolul, seriozitatea, sancțiunile - iată cheia vieții omenești, grăit-au nesfârșitele legi alimentare. Goimii n-au decât să-și înfigă dinții în toate dobitoacele josnice care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă hotărâtă spre cabina telefonică. Americanul fusese picătura care făcuse să se reverse paharul, să treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cap. Nu putea risca să-l piardă acum și multe din fetițele lui Dunn vor fi mai drăguțe decât ea. — Mai bine ne Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-și beau cafeaua și Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
blană. De fapt, deja mi-am comandat la Paris o haină dumnezeiască din blană de samur. Un singur sărut și a mea este. Și spunând asta, Lauren se scufundă În apă. Când apăru, din nou, la suprafață, având pe față picături de apă care scânteiau În soare, am Întrebat-o: — Dumnezeule mare, chiar crezi că poți să faci rost de cinci aventuri? Realitatea este că o fi Lauren frumoasă și sexy, dar avea treizeci și unu de ani - era o băbăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Întrebat, ușor iritată. — Mergem cu toții la un restaurant din rue Oberkampf. Cred că ea a făcut rost de masă. Luni a fost o zi proastă. Hunter tot nu a sunat, eu nu am putut să dau de el și, picătura care a umplut paharul, Alixe Carter nu și-a făcut apariția la proba stabilită. Eram sigură că o auzisem pe Lauren confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele pline de picături de apă În jurul lui și sărutându-l. Totul era atât de sexy și de romantic aici... Ești cel mai grozav soț... Chiar atunci mi-am auzit BlackBerry-ul. Îl lăsasem pe marginea bazinului, știind că familia mea Îmi va trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când el făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce mi-a pus perfuzorul și lichidul a Început să-mi pătrundă În vene picătură cu picătură, mi-a povestit câte-n lună și În stele despre clientele lui, care erau topmodele. Nu semăna deloc a doctor. Când i-am spus că arăta foarte tânăr, zâmbise și spusese: „Urmez și eu sfaturile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce mi-a pus perfuzorul și lichidul a Început să-mi pătrundă În vene picătură cu picătură, mi-a povestit câte-n lună și În stele despre clientele lui, care erau topmodele. Nu semăna deloc a doctor. Când i-am spus că arăta foarte tânăr, zâmbise și spusese: „Urmez și eu sfaturile pe care le dau altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]