1,077 matches
-
de arhitectul Clavel după indicațiile artiștilor Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz Storck, casă în care soții Storck vor locui, parterul devenind chiar atelierul pictoriței. Jurnalul consemnează anii 1897-1899, petrecuți într-una din capitalele secession-ului german, München-ul, în plină efervescență secesionistă. Pictorița este o vizitatoare asiduă de muzee și expoziții și, cu siguranță, aici face cunoștință cu tendițele moderniste din arta plastică. La München se aflau, printre alții, și pictorii români Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu și Frederic Storck. În jurul datei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Brangwein. Hangarele "[...] cu carcasele învechite, sau jumătate reparate, păreau fantomele unui schelet de animal apocaliptic, desprinzându-se fantastic pe fondul cerului. Aici s-a inspirat probabil Brangwein pentru aquafortele sale"455. Perioada pariziană se desfășoară între 1899 și 1906, iar pictorița își manifestă prețuirea față de Lucien Simon, Charles Cottet, André Dauchez, pe care, împreună cu René Ménard, critica îi numește "la bande noire". Opera plastică a Ceciliei Cuțescu-Storck pare a avea o arhitectură muzicală; există laitmotive, o cursivitate tematică, așa cum se face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împreună cu René Ménard, critica îi numește "la bande noire". Opera plastică a Ceciliei Cuțescu-Storck pare a avea o arhitectură muzicală; există laitmotive, o cursivitate tematică, așa cum se face remarcată o coeziune armonică la nivelul întregii ei opere, poate și pentru că pictorița reușete să facă să rimeze afinitățile cu influențele pe care o serie de modele artistice le exercită asupra artei sale. Analiza câmpurilor de influență care își relevă magnetismul subtil într-o primă fază de formare a artistei sugerează un traseu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck creează un raport armonic, un "ritm", așa cum se intitulează un alt tablou al ei. În grup, toate personajele sunt legate printr-o gestualitate care vizează o circularitate armonică. Cel de-al patrulea, asupra căruia pare să se focalizeze atenția pictoriței, este și cel care închide circuitul. Una dintre femei o sprijină pe genunchi, și cu o mână o susține pe cea care se află aproape întinsă, iar cealaltă întregește arcul armonic al cuplului gestual printr-o nuanță de atenuare, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în atemporal a acestor gesturi-atitudini a căror semnificație este eliberată astfel de imediatul contingențelor. Putem așeza această potențare a gestualității și sub influența picturii prerafaelite care, de asemenea, este sesizabilă în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, lăsând la o parte faptul că pictorița era familiarizată și cu pictura Renașterii. Și în celălalt panou decorativ, Taina, avem un grup de trei femei, numărul pe care artista îl privilegiază. Cecilia Cuțescu-Storck subliniază puternica relație dintre ele tot la nivelul gesturilor investite cu semnificație simbolică. Cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și anume Cor de îngeri, lucrare expusă cu ocazia celei de-a paisprezecea expoziții a Secession-ului între 15 aprilie și 27 iunie 1902, dedicată în exclusivitate personalității lui Beethoven și sculpturii lui Max Klinger, înfățișându-l pe marele compozitor. Pictorița preferă gradarea unui gest integrat unei armonii care evocă mai puțin paralelismul menționat de Hodler cât un efect de rezonanță, de empatie, ilustrat la fel de bine de compoziții precum Mila sau Taina. O altă influență, cea a picturii lui Gauguin, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alternativă în această pictură, fiind obținut și prin ruperea de un context istoric propriu-zis. Personajele apar în veșmintele personajelor picturii prerafaelite. În Adevărul literar și artistic, cu titlul "Expoziții noui, Cecilia Cuțescu- Storck"459, este reprodus un Panou decorativ al pictoriței. Cecilia Cuțescu-Storck pictează cinci femei într-o atitudine grațios coregrafică, în jurul unor arbori stilizați în stilul Art Nouveau-lui. Trei dintre ele poartă veșminte albe, una se sprijină de o alta închipuind o relație matern-surorală, cele trei din mijloc au o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativă murală de mai mari dimensiuni care împodobește unul dintre zidurile parterului casei familiei Storck. Intitulată Dragoste profană și dragoste spirituală, aceasta este construită ca un diptic și răspunde unei economii simbolice a întregului ansamblu pe care-l constituie atelierului pictoriței. Pictura admite o lectură narativă bazată nu atât pe o narațiune după care se inspiră, cât pornind de la distribuția diferitelor grupuri din tablou și a relațiilor simbolice care se stabilesc între ele. Pentru Serafina Brukner, alegoria circumscrie întreaga umanitate, criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formează un fel de arabesc pozat la suprafață"466. Chiar dacă decongestionează pictura sa murală, Cecilia Cuțescu-Storck nu renunță la ceea ce era esențial, la nota simbolist-alegorică a compoziției și la ceea ce ține de decorativismul scenei, fapt care readuce în discuție tentația pictoriței de a se lăsa subjugată de stil(izare), cu atât mai mult cu cât destinația decorativă este mai pronunțată. O parte dintre aceste personaje par purtătoarele unui mesaj, o foaie pe care se află scris ceva semnalează existența unui text
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și, până la un anumit punct, chiar de interpretare. Nici Cecilia Cuțescu-Storck nu privilegiază un examen moral intransigent; cele două ipostaze apar mai degrabă reunite în perspectiva unei viziuni integratoare a artei, vădind o continuitate, o coprezență a celor două dimensiuni. Pictorița nu va înclina balanța în favoarea unui eticism subiacent, așa cum s-a întâmplat în secolul al XVII-lea sub incidența Contrareformei, ci le vede incluse într-un "ecumenism estetic". Atelierul ei, unde se află și această pictură murală, devine un loc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Serafina Bruckner 468 se pot decela trei etape cu sens evolutiv în ce privește performanța artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck: o primă etapă de glorificare a naturii, a doua intitulată "epopeea țiganilor" și o a treia filozofico-socială, fiind și etapa de maturitate a pictoriței, sau etapa de cristalizare a ideilor sale filozofice și sociale, etapa picturii de șevalet sau a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache, etapele sunt strict cronologice. Din 1902, când își expune primul tablou lucrat individual la salonul Champ-de-Mars, un Nud, până în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache, etapele sunt strict cronologice. Din 1902, când își expune primul tablou lucrat individual la salonul Champ-de-Mars, un Nud, până în 1909, când trece la pictura murală, se consumă o primă etapă. Din 1909 până în 1913, pictorița se interesează mai mult de arta decorativă în ulei și pastel, iar în 1913 construiește casa atelier de a cărei decorare se va ocupa personal, arhitectura fiind încredințată arhitectului A. Clavel. Perioada dintre 1913 până în 1916 ar sta sub semnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur Segal", feeriile simboliste mediteraneizate ale lui Kimon Loghi, sau "primitivismul" avangardist al lui Constantin Brâncuși etc.. Acest eclectism conduce însă și la situații conflictuale rezolvate temporar și nefericit prin excluderea pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Mișcarea aduce în prim plan la expozițiile din 1911, 1912 și 1913 un artist nou, sculptorul Dimitrie Paciurea, în timp ce o parte din pictorii ei, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, se manierizează odată cu manierizarea și stingerea curentului simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe George Ranetti. Abia în ultimul număr 5-6, număr dublu, apar și pictorii A. Garguromin de Vérona în fapt Artur Verona, numele este exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări pentru un număr viitor. Nicolae Vermont realizează în primul număr frontispiciul în gustul Art Nouveau-ului în pagina 1, înfățișând o tânără culcată printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un fel de dezrobire, și a țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia Cuțescu-Storck are ocazia să vadă câteva desene de Rodin, cu siluetele dansatoarelor cambodgiene. Înainte de pictura de inspirație tahitiană a lui Gauguin, aceasta este principala sursă a atracției pictoriței către universul enigmatic al lumii orientale, în care ea deslușește un sens superior, descifrabil la nivelul liniei cu care Rodin prinde mișcarea. Da, cunoșteam și eu Baletul Regelui Siamului, adus la Paris pe timpul Expoziției Universale din anul 1900, și știam
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele schițe interesante, pline de caracter și de o simplicitate rară, pentru că el mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul "O expoziție de artă românească la Bruxelles", criticul belgian Schmit precizează similitudinea, gradul de rudenie a compozițiilor artistei în raport cu cele ale pictorului francez. Faptul a putut stârni și respingere, un critic precum scriitorul Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se distanțează de tradiția romantică a mitului țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile lumii moderne. Subiectul este izolat și eliberat de contigențele care-l înscriu ca subiect istoric, ca model romantic sau ca tribut adus modei. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck pot fi de oriunde, pictorița încearcă să creeze adesea pentru ele un cadru exotic, pictura sa are legătură cu o căutare a originilor, a surselor unei vitalități misterioase, a unei frumuseți arhaice care rezidă în mudrele sau hieroglifele propriei lor gesticulații 521. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale arborilor sau frunzele de culori ireale, albastru-bej, care au dobândit aspectul unui țesut animal. Alteori, Cecilia Cuțescu-Storck își situează țigăncile într-un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile grotești ale unui carnaval exotic, din pictura ei lipsesc elementele clar trasate ale unei mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locuri ale locuinței cuplului Storck și este greu de crezut că ele au doar un rol pur decorativ, iar sculptorul să nu fi avut o minimă cunoștință asupra semnificației lor. Pe această filieră este posibilă o altă deschidere a operei pictoriței către un fond ezoteric al lumii orientale evocate, lumea hindusă, care devine cunoscută publicului român și prin romanul lui Mircea Eliade, Maitreyi, publicat în 1933. Nu știm în ce măsură artista era la curent cu scrierile teozofice ale lui Madame Blavatski și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și arborii sau animalele din mediul înconjurător"526. Tabloul care poartă chiar titlul Țigancă, (ulei pe pânză, 0,705 x 0,700 cm, nedatat 1908-1913, inventar 7510/69570) oferă datele esențiale a manierei în care Cecilia Cuțescu-Storck abordează tema. Pictorița inserează portretul de femeie în rama unui decor de vegetație tropicală, luxuriantă, cu albastruri intense, un spațiu floral dens, grăsos. Țiganca Ceciliei ține o ceașcă cu flori în mână, la încheietură are o brățară roșie cu galben. Chipul indică un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină de sugestii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subliniază o dimensiune esențialistă a acestei picturi de reflex vizionar, din care este eliminat orice reziduu anecdotic și care reprezintă o concentrare idealistă a condiției umane, care include maternitatea printre cele mai profunde taine ale sale. În Tripticul cu țigănci, pictorița precizează structura simfonică a compoziției, relațiile stabilite pe portativul intrării fiecărui instrument sau grup de instrumente urmărind o armonie a ritmurilor. Această simfonie este transcrisă printr-un procedeu sinestezic la nivel iconologic, gestual; personajele preiau încărcătura emoțională, o transferă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o armonie deplină. Întreaga pictură se centrează în jurul unei femei îmbrăcate într-un veșmânt diafan, de culoare albă, deasupra căreia se închide o arcadă formată din corolele și lujerii florii-soarelui, către care ea ridică mâinile într-un gest de vot. Pictorița nu urmărește o activitate reală, acțiunea fiecărui personaj este menită nu să reprezinte o ocupație, ci să sprijine o armonie de ansamblu prin gestualitate, prin eleganța corpului împrumutată, parcă, dintr-un ritual hindus, precum dansurile oficiate de dansatoarele din Insula
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]