1,600 matches
-
din această ilustră cetate, Mihai Cămăruț le surprinde și redă atmosfera caracteristică, inconfundabilă, în tablouri de o frumusețe revelatoare, obiectivându-și emoțiile pe care le trăiește în fața lor printr-un colorit echilibrat, fără stridențe, cu rezonanțe adânci și prelungi, intens picturale. Peisagistica sa abordează lumea în toate ipostazele determinate de succesiunea ciclică a lunilor anului, surprinzând de fiecare dată ceea ce este specific pentru fiecare anotimp în parte. Sălcii, Cartierul Tătărași, Stejari la Bucium, Peisaj la Repedea, Ogorul colectiv și Peisaj din
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Forestieri, Orele dimineții, Pauza de prânz, Așteptând autobuzul, Pregătiri pentru examene, Elevi la practică, Încărcarea recoltei, Prânzul elevilor pe câmp și altele din patrimoniul Pinacotecii ieșene sau din alte colecții de stat și particulare. Ele se relevă prin vigoarea lor picturală, prin coloritul optimist, dispus în tușe largi, vibrante, prin desenul lor abil și prin știința compozițională cu care sunt organizate imaginile. În asemenea lucrări personajele sunt surprinse într-o mare varietate de atitudini, gestica lor fiind simplă, firească, lipsită de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
de primăvară, Eleve la practică, La prășit, Prânzul pe câmp, etc.), cu toate atributele unei picturi în pleinair, fie că sunt văzute în interioarele uzinale, cu o atmosferă mai sobră, fără transparențe vibrante, dar nu lipsite de o remarcabilă consistență picturală, cum este, bunăoară, compoziția din colecția Pinacotecii ieșene, intitulată La cuptorul Piltz, sau din diverse colecții particulare și de stat (Oțelari, Oprirea materiei cuproase, La cuptorul Lurgi din Zlatna, Granularea cuprului, Agitarea soluției, etc.). Dacă avem în vedere faptul că
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Aurel Leon, Mihai Cămăruț - retrospectivă selectată din colecții, în ―Flacăra Iașului, anul XXXIX, nr.11466 din 19 august 1983. 13. Dan Grigorescu, Ieșeni la Dalles, în ―Cronica, anul IV, nr. 17 (168) din 26 aprilie 1969. 14. René Passeron, Opera picturală și funcțiile apartenenței, Editura Meridiane, București, 1982, p.57. 15. M.H.Maxy, Prefață la Catalogul expoziției M.W. Arnold, întocmit de Georgeta Peleanu, Muzeul Național de Artă, București, 1970, p.VIII. 16. Aurel Leon, Cămăruț: ultima expoziție, în ―Cronica, anul
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
scenarilor onirice halucinante. Ideea pe care o propun este de a aborda, mai întâi, interdisciplinar textul lui Blecher, de a observa modul în care în opera lui se întrepătrund cel puțin trei tipuri de limbaj/ discurs: literar, filosofic și grafic/ pictural, fiecare dintre aceste discursuri reiterând ,,metaforele obsedante" care formează ,,mitul personal" al scriitorului. Orice abordare interdisciplinară presupune o abordare integrată. În acest sens, relaționez textele lui Blecher cu cele ale Hortensiei Papadat-Bengescu (mai ales în tratatarea temei erosului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de emergență, de funcționare și circulație"160. Alăturarea diferitelor tipuri de discurs, de exemplu cel literar al lui Blecher, cu trimitere la alte discursuri literare Papadat-Bengescu, Bacovia, Mann, Kafka cu cel filosofic Jaspers, Husserl, Kierkegaard, Heidegger și cu cel grafic/ pictural al pictorilor expresioniști și suprarealiști aceasta fiind situația pe care o propunem spre analiză, presupune un ,,decupaj" al acelor aspecte situaționale commune (în cazul de față al ,,metaforelor obsedante"), precum și observarea ,,invariantelor enunțiative". O caracteristică a ,,discursului constituent" este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la descifrarea textului blecherian. La Blecher nu vom întâlni însă nici pesimismul decadenților influențati de teoria schopenhauriană a voinței și nici descurajarea ca efect al acestuia. Ceea ce apropie textele lui Blecher de cele ale scriitorilor decadenți este excelența imagistică, aproape picturală a operei. Existența realităților paralele atât de minuțios create de Blecher ne trimite cu gândul la teoria aristotelică a imitației care, conform filosofului grec, nu este altceva decât capacitatea omului de a crea lumi fictive, cu o ordine proprie. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor 325. Granița realității este transgresată spre vis, barierele se șterg, realul interferează cu oniricul. Tabloul descrie pictural un alt ,,nivel al realității". Din identitatea dată nu se poate evada decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă Critica literară a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
demența aceea la rece perfect lizibilă și esențială. Exploziile să se producă între pereții odăii, și nu departe între himerice și abstracte continente". Asadar, Blecher pare a-și asuma, prin această mărturisire, un crez suprarealist 362. Cu toate acestea, textul pictural al lui Blecher nu se identifică până la suprapunere cu reprezentările grafice ale pictorilor suprarealiști în general și ale lui Dali, în special, dimpotrivă, opera lui Blecher are specificitatea sa. Ceea ce-l apropie pe Blecher de arta suprarealistă este în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și al auditoriului pentru a face câteva reverențe publicului. Un procedeu asemănător poate fi observat în pictură, unde, de multe ori, se constată o tăietură netă în spațiul vieții reprezentate. Obiectul, prin care se realizează trecerea dintr-un prim spațiu pictural în al doilea, este fereastra 177, iar aceasta apare frecvent în pictura impresionistă și nu doar. Fereastra presupune întotdeauna dedublarea. Un atare gest, din partea unui romancier însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
închide al doilea cerc, înscris în primul, mai amplu, inaugurat și finalizat de scriitor și d-na T. Funcția simbolică a iconului joacă un rol important în economia mitemului coborârii schelelor. Cele două cercuri concentrice sunt consubstanțiale cu două viziuni picturale. În prima, corespondentă cercului mare, se întrezărește, ca într-un filigran, imaginea Autorului și a Animei sale, (d-na T.). E ca o dezvăluire a întregii sale personalități psihice cuprinse în vâltoarea unei aventuri ontice (anima este, între altele, arhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Jan van Eyck, în tabloul Cuplul Arnolfini. În spatele unei draperii, într-un plan secund, pictorul lasă (voluntar sau nu) să se contureze umbra sa alături de alte detalii simbolice adăugate ulterior (după cum au dovedit experimentele științifice). Cea de a doua imagine picturală o numim generic Portret de familie, echivalentă cercului descris de capitolul în care naratorul este Fred Vasilescu. Apar aici Autorul, cele două personae ale sale (Ladima și Fred) și, nu în ultimul rând, o mamă (Emilia Răchitaru) repudiată de fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
asemenea femeie..."338 Portretul doamnei T. nu poate fi considerat un simplu portret literar decât la nivelul de lectură al cititorului concret. Este unanim recunoscut faptul că un portret literar se prezintă "în succesiunea textului și nu în simultaneitatea datului pictural."339 Într-adevăr, semnul verbal se constituie în absența oricărei exemplificări in praesentia. Dar una din diferențele majore dintre limbajul verbal și cel vizual rezidă în caracterul supracodificat și protecția obsedantă a canalului de comunicare în cazul celui dintâi 340
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin folosirea culorilor și libertatea limbajului trupului, reușește să creeze un efect aparent foarte real, în timp ce cealaltă modalitate de reprezentare artistică, în materie dură, însă cu o poziționare favorabilă, oferă avantajul volumului creat de vederile multiple. Doamna T. este implicit picturală, dar, eroină într-un roman, ne "obligă" a o și "citi" personajul se dezvăluie, stilistic asumându-și poziția "față în față" a eului specular. În cazul sculpturalei și rigidei Emilia, privirea nu este capabilă să anime, ci, din contra, frapează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
op. cit., p. 175 328 L. Petrescu, op. cit., p. 167 329 Cf. Grupul μ, Traité du signe visuel, Seuil, Paris, 1982 330 Cf. L. Petrescu, op. cit., p. 158: "Portretul literar se prezintă cititorului în succesiunea textului și nu în simultaneitatea datului pictural. El este analitic înainte de a fi sintetic, și nu invers, cum se întâmpla cu modelul lui plastic (mult mai apropiat de datul real, cu care <<împarte>> ceva din concretețea visată de reprezentarea literară). Sugestiile pe care pictura le suscită, portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de sever să permită însușirea unor noțiuni peste ceea ce se poate pipăi cu degetele. Când concretul îi este atât de străin, cum să-i faci cunoscute noțiuni abstracte? Cum să-l faci pe un asemenea subiect să poată deosebi frumosul pictural de kitsch, muzica de Beethoven de manele? Dependent de cel ce se ocupă de el, copilul cu surdocecitate se va atașa puternic de instructorul său, ființa de la care așteaptă nu numai hrana, securitatea și măsurile igienice, ci și căldură sufletească
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Doru Maximovici mai apăsat ca niciodată, Sub norii amintirilor unei lumi integre trăiește ceea ce el însuși numește "furia penei de scris", o furie care-l face să publice fără preget și fără autocenzură. Metaforic, de altfel, și câteva dintre reproducerile picturale care îi dublează cugetările versificate se organizează tot în jurul ideii de amalgam existențial, pe care artistul poate și trebuie să îl ordoneze. Este, acesta, doar unul dintre posibilele răspunsuri la cunoscuta interogație hölderliniană: "La ce bun poeții în vremuri de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celor optsprezece volume de versuri uzitează, desigur cu aceeași finalitate circumscrisă necesității evidente de a trasa complexa dramă a artistului contemporan, este culoarea. Fără excepție, volumele sale de poeme sunt însoțite de ilustrațiile pictorului, preocupat să ilustreze, și prin intermediul formelor picturale, aceleași tensiuni imuabile între material și imaterial, între mundan și supramundan, pe care pictorul-poet le poate converti în impuls creator de cea mai bună calitate. În special culoarea centrată pe dominante puternice, fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență. Servindu-se de mijloacele limbajului verbal și nonverbal, Pariziana oferă un autentic spectacol, reușind să stilizeze cotidianul. 2.3.3. Modă că po(i)etică a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
2002, N°617, p.302-307 SANDKÜHLER, H. J., Рeпрезентация или Как pеальность может быть понятa философски, în Вoпрocы филocoфиии, 2002, Nr.9, p.81-90 SANSOT, Pierre, Poétique de la ville, Klincksieck, Paris, 1971, Armând Colin, Paris, 1996 SARBU, Anca, Le modèle pictural et le modèle théâtral dans l'imaginaire romanesque d'Emile Zola, în Dimension du discours littéraire au XIXe siècle, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2004, p.113-123 SARBU, Anca, Personajul literar în secolul al XIX-lea francez, Chemarea, Iași
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sunt aruncate spre cer, vrăjmașe, în fantastice blocuri negre de apă și se prăbușesc mugin în prăpastie, iar de cealaltă parte, toată zarea fierbe în spumă albă, prin care înnegresc, ici colo, vârfuri ascuțite...". Tabloul romantic al elementelor dezlănțuite imaginat, pictural, de Géricault se reifică brusc sub ochii lectorului: "Din când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce la simpla înscenare a unui leitmotiv pictural: mișcarea epică și dezlănțuirea elementelor potențează sugestii mai curând cinematografice. După părerea mea, această nuvelă rămâne o subtilă meditație, infuzată de etica biblică, atât asupra iluzoriului existenței terestre, cât și asupra eternului conflict dintre divin și diabolic. 2.4.2
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
firme medii și mici, turismul intern va rămâne subdezvoltat pentru că se dorește cu orice preț un "nou turism". Or, "perlele" de altă dată nu au luat acest nume cu totul întâmplător. Prin așezarea naturală, prin aranjamentele componentelor arhitecturale, prin produsele picturale, sculpturale și muzicale oferite, așezămintele respective au produs bucurii oamenilor ieșiți să sărbătorească, să se întâlnească. Ele trebuie scoase din paraginile ruinătoare atât pentru frumusețea peisajului și a atmosferei create de un personal talentat, cât și pentru că reconstruiesc climatul tihnei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]