48,335 matches
-
în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descarcă dumnezeu mînia și scrii. despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor. ne-am culcat în scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop, ușor, pornit
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
Copilașul din traistă Pe spatele curcubeului cu șapte raze urcă un schelet de om, în oasele dreptei cu o traistă din care se vede un copilaș strâns - creștetul său mai alb ca zăpada; pe solzii luminoși ai culorilor pe unduitoarea piele a șarpelui scheletul calcă, a ajuns cu oasele pieptului pe cornul din fruntea reptilei. Mandibulele se deschid și limbile zvâcnesc în afară, se prefac în șerpișori de apă dulce, verzi și aurii - copilul ieșit din traistă doi câte doi îi
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
și, înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă, s-a aruncat cu capul înainte și, pe sub gheață, a ieșit în copca a doua. Pe sub cerul apei părea dispărut, ori mort, deși el se lupta
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
se uita decât la mâinile mele și eu la ea toată și ea doar la mâinile mele se uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face foarte aproape de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
zgura altor nopți. cu scîncete marine ce scormonesc în spatele frunții. nopți ce cresc din vechi amfore. din tăcerea carnală a aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
nămolul acestor zbateri. scurse în tot soiul de încercări ale oboselii, tot mai greu de atins. eram gata să cădem în hăurile propriilor pași. în lava care picura din oase. cu ghiare ce abia ating aburii tropicali. asfaltul crescut peste pielea de vară. peste crengile în care înnoptează asfințitul. pe limba secetoasă a apei, ce pămînturi mai adastă la mal? cineva le încerca pe toate astea ca pe un banal leșin. în care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul cu nume bizare. trage pielea poemului peste celelalte aparențe. își zgîrîie tîmpla pînă la scheletul apos. la începutul acelui promis sfîrșit se pare că o clipă ar fi putut apărea. în conturul acelei gure de aer. simple goluri într-un veșnic delir. eu - cu nepuțința
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
sau filosofic, despre dinți, despre atomi, despre comete, despre postmodernism, despre îngeri, sau despre cel mai mare scriitor român în viață. Fiindcă ceea ce numim lucruri sunt, înainte de toate, imagini care oferă prea puțin din ce sunt realmente lucrurile, cel mult pielea lor. În rest, tot ce știm despre lucruri, sau presupunem că știm, sunt evenimente petrecute numai în mintea noastră. Imaginea însăși, dacă ne referim la formă sau culoare, aparține mai degrabă celui care privește decît obiectului privit. ,Obiectele fizice pot
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
cauciuc căzuseră numai cîteva picături. Asta a fost tot. După aceea, l-a apucat de picioarele din spate, l-a atîrnat într-un cîrlig din grindă și, înainte de a-l jupui, i-a suflat printr-un tub subțire aer sub piele, ca să i-o umfle și să o poată desprinde mai ușor. Cînd se ajunge la nuntă, cam toate poveștile se termină - și e demn de menționat faptul că se termină cu bine. Tocmai din această cauză nu mai e nimic
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
chiloți de vată Umblă fără nici o jenă Prin băltoacele create. ( Dacă vrei să abuzezi De umiditate Poți să stai afară-n ploaie!) Școlărițe cu compasul Sînii-și trag sub bluze Și-i pătează cu cerneală. Eu visez closete mixte, Profesoare-n pielea goală, Îngeri care-și scot ciorapii C-un surîs candid; Oh, pe sală, cu penița Venele-mi deschid!! Emil 22-III-'68
Primăvara sar în sus broaște extraplate by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11926_a_13251]
-
exemplu, fata de împărat din Povestea porcului se lasă măritată cu animalul, ,zicînd în inima sa: ŤDacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămîie.ť Și s-a și apucat de gospodărie." Iar după ce arde pielea de porc, ca să-i rămînă doar bărbatul nopților fierbinți, și acesta o părăsește, cum pe atunci adăposturi pentru femei singure însărcinate nu existau, n-are altă soluție decît să-și ia cîmpii: , Ea, văzîndu-se acum așa de nenorocită și horopsită
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Punguța cu doi bani, cînd personajul titular din Harap Alb** îl pocnește repetat în cap pe ,răpciuga de cal grebănos, dupuros și slab de-i numărai coastele", cînd tot el taie capul unui exemplar unic de cerb să-i jupoaie pielea, fără pic de fair-play vînătoresc? Ce să mai zic de defrișările sălbatice ,poroncite", ca din partea lui Dumnezeu, Vidmei de către Ioan Turbincă? Ecologiștii ar avea și ei de ce să facă un lanț uman de nuduri (mai la vară). Mă opresc și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
stradă fără nume. umblam printre inși despre care nu puteam să spun că există sau nu. păreau să comunice ei între ei dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau carnea ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat. gheorghe observa și el că sunt deprimat mă vedea de
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se în singurătatea ei mare ca în mătase
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se în singurătatea ei mare ca în mătase Mîțișorii roșii de
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată!... XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să pot căruța să o
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn roib frumos, puțin șchiop.Exceptând șaua-I ușoară,Calul n-avea altă povară,Doar Baudet cel UrecheatEra tare-mpovărat!-Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spateSă pot căruța să o port,Căci de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Mă voi micșora din nou. Se-ntinse Broscuța noastră, Din răsputeri se umflă, Și, numai într-o clipă, Cât un cimpoi arătă. -Am ajuns ca el surată? -NU, mai umflă-te o dată! Și-adună toată puterea Și-și întinse iarăși pielea. Citește mai mult Într-o băltoacă -n zăvoi,O Broscuță râioasă,Văzând un Bou păscând trifoi,Deveni-ndată geloasă:‘’Ce n-aș da să fiu și euAșa mare cat un Bou,Iar ceilalți din neamul meuSă rămână cât un ou
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
pe plac,Mă voi micșora din nou.Se-ntinse Broscuța noastră,Din răsputeri se umflă,Și, numai într-o clipă,Cât un cimpoi arătă.-Am ajuns ca el surată?-NU, mai umflă-te o dată!Și-adună toată putereași-și întinse iarăși pielea.... XXII. GREIERELE ȘI FURNICA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
au spus vecinii? Nu mă ocup cu bârfe. Pot să nu fie exacte. Nu-i important, noi le adeverim. De aceea: Trebuie să răspunzi Pentru o noapte sexy Pentru a dovedi acestui tribunal Dacă actul împreunării s-a făcut în pielea goală. Domnule, a fost lumina stinsă. Dar, de unde știi asta? N-am nevoie să știu. Așa s-a mai vorbit Nu ne ocupăm cu bârfe A spus judecătorul și mi-a condamnat inima. (CH - Zürich, 2002) Referință Bibliografică: Poezie albaneză
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
de iarnă de mumiile înghețate ale zăpezii care ies noaptea din umbrele pomilor prin cale. La un pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care acoperă tainele sub piele Deoarece primul curent al ploii poate spală acea urma a călcâielor care merge până la canalul de pe marginea drumului unde se varsă timpul meu liber. Ceva că un acid mi s-a vărsat în limba și nu lasă să mă prindă
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
în coarne de bou Stelele peste amurgul îngălbenit Și două păsări libere-n cer. I DASHURI Mbi lëkurën e robëruar Me gishta fshij harrimin. I dashuri iku Pași mă vodhi lëkurën E unë i kam ndërruar shtatë lëkura... IUBITUL Pe pielea înrobita Cu degetele șterg uitarea. Iubitul a fugit După ce mi-a furat pielea Iar eu am cosntruit șapte piei... Referință Bibliografica: Poezie albaneză din Austria Violeta Allmuça, Traducerea: Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
cer. I DASHURI Mbi lëkurën e robëruar Me gishta fshij harrimin. I dashuri iku Pași mă vodhi lëkurën E unë i kam ndërruar shtatë lëkura... IUBITUL Pe pielea înrobita Cu degetele șterg uitarea. Iubitul a fugit După ce mi-a furat pielea Iar eu am cosntruit șapte piei... Referință Bibliografica: Poezie albaneză din Austria Violeta Allmuça, Traducerea: Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Baki Ymeri : Toate Drepturile
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
robëruar Me gishta fshij harrimin. I dashuri iku Pași mă vodhi lëkurën E unë i kam ndërruar shtatë lëkura... IUBITUL Pe pielea înrobita Cu degetele șterg uitarea. Iubitul a fugit După ce mi-a furat pielea Iar eu am cosntruit șapte piei... Referință Bibliografica: Poezie albaneză din Austria Violeta Allmuça, Traducerea: Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]