24,603 matches
-
cînd trage cu pistolu-n arabii ăia și-n loc de gloanțe ies mingi de ping-pong care li se opresc fix în gură, ții minte? - Ai prins ideea? întrebă Logan. E ceva foarte vizual. Foarte filmic. Terry trase adînc aer în piept. - Zi-mi două vorbe despre celălalt, spuse el. Logan îl privi cu un aer curios, însă nu lasă să se vadă dacă fusese jignit sau nu. - în regulă, rosti el. Poate că e mai pe felia ta. Am luat prima
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
multe ori. Se poate? E cu putință? Această găselniță a geniului comic ce pare să dirijeze de departe și de sus toată tărășenia asta! Acest mare maestru de vînătoare, acest ins sever care ne primește cu pumnalul la brîu, cu pieptul înstelat cu colți de fiară smulsă din boturi de animale ucise de spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș fi descoperit
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
splendoarea lor și totuși ești mai luminos, tu nu te poți lăuda cu frumusețea lor, însă pentru mine ești mai luminos, tu nu te poți te poți lăuda cu frumusețea lor, însă pentru mine ești mai încîntător. Pentru ce, de ce pieptul meu se agită de amintiri dumnezeiești la amintirea ta? Tu nu-mi răspunzi, dar inima îmi șoptește tainic: PENTRU CĂ EȘTI CAPITALA ROMÂNIEI! Capitala românilor? DA, VEI FI!" Visătorul face și o premoniție tulburătoare: exact peste cincizeci de ani (1868-1918) așa
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
-sa, își ridică apoi capul și mătură, cu niște priviri aproape incandescente, întregul vagon după care, din senin, începe să urle. Să plîngă enorm, convulsiv, animalic. Stai dracu, bre și suge, îi șuieră țiganca, printre dinți, și îl smucește spre pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i se scurg și se amestecă pe bărbie, bate din mîini și din picioare
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
Fedia, ajungînd pe coridor în dreptul unei uși pe care scria "Intrarea categoric interzisă", a deschis-o și a intrat", și, ca tonalitate, de "Ascultă, Rakukin, dacă n-ai să termini imediat cu clipitul, am să-ți dau un picior în piept!" - de menționat că și la Harms acțiunea se petrece la bibliotecă). După ce-ți cauți cartea de care ai nevoie și pe care e aproape imposibil s-o găsești dacă respecți aranjamentul de acolo (poate-s aliniate pe culori, sau
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
Francez care, la sfârșit de septembrie, timp de trei zile (28, 29 și 30), ne-a adus producții de dată recentă (și cu multe premii), succese de public și de stimă ale singurei cinematografii europene ce a reușit să țină piept (e drept, la ea acasă!) filmului american. Apoi, la mijloc de octombrie, două zone cinematografice mai puțin cunoscute marelui nostru public și-au prezentat oferta prin Săptămâna Filmului Finlandez (8-12 octombrie) - care ne-a tentat cu Femei în oglindă, adică
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Întîmplarea asta, zicea criminologul, complica mult cazul... Și iar recursese la psihiatru, care o analizase pe Lucreția din acest punct de vedere. Bărba-su fusese deja închis, omorul fiind clar, - toporul cu care o lovise crunt, sîngele ei țîșnindu-i drept pe piept și pe obraji... Da, Lucreția mărturisise întîmplarea cu măgărușul "vizitat de amîndouă"... Era fată mare cînd se măritase, și mult timp Ghiță al ei, așa și pe dincolo... E drept că, o dată, Veniamin, care venise pe la ei cu o găină
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
născusem înc-o dată Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea, Iar fruntea mi-era mult mai lată. Pe degete-mi crescuseră Din loc în loc, negi de cerneală, Și toți se logodiseră Purtând inele de-osteneală. Iar brațele-mi, două păreri Pe trena pieptului, abrupte, Slujeau regatul de tăceri Cu sulițe din beznă rupte. Picioarele mi se sfârșeau La țărmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajiști de nașteri arvunite. MĂ-NDEMNI Puțin mai mult sau multicel îmi ceri Mă-ndemni să fac din
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin neadecvare. Cele două persoane - ca Voltaire cu bunul Dumnezeu - se salută dar nu-și vorbesc. Sau frăsuirea lui Faust: Ah, două suflete-mi sălășluiesc în piept! Bănuiesc că atunci cînd ești plecat din Iași, duci dorul concertului de vineri seara. Dacă găsesc, unde mă aflu, o sală de concert, merg acolo. În 1967, pe fondul unei așa-zise liberalizări, au început să apară reviste de cultură
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fost ce i s-a cerut să fie: dimineața, era mic-dejun pentru elevii-cu-cheia-la-gât-de-la-școala-dintre-blocuri; la amiază, aceeași eugenie a fost substitut de prânz pentru muncitoarele cu șolduri tot mai late sau pentru muncitorii cu pachetul de țigări îndesat în salopetă, la piept; cu același gramaj, eugenia devenea seara cină în gura știrbă a vreunui pensionar." După cum se vede, "poveștile" lui Adrian Cioroianu nu sunt "de adormit copiii", ci dimpotrivă, au fost concepute astfel încât să-i trezească. Volumul Scrum de secol face ca
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
ciocanul. Citit fără referent, textul nu-l face de rușine pe Arghezi, iar dacă reușim să-l citim în cheie ironică, efectul e delirant. Iată ultimele două propoziții: "Îi sărut secera Măriei, pierdută prin arșiță și lanuri. Îi sărut lăcătușului pieptul ars de vîltoare și opărit de sudori." (26) Oricum, adie un vînt de primăvară în acest al șaselea volum. Atmosfera literară iese încet din noaptea groaznicului deceniu și se pregătește pentru dezghețul care urma. Alți poeți, atinși cît de cît
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
tocmai lansase dadaismul: "Cîteva zile înainte de sosirea lui Tzara, pe cînd ieșeam împreună cu Georges Auric din Hotel des Grands Hommes în strada Montagne Sainte Geneviève, pe neașteptate, Auric, vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
celălalt.// și ca să nu se spună că ne-a făcut doar pe jumătate/ ea nu ne-a spus niciodată că suntem doi./ mi-a spus mie tu ești pîntecele și picioarele/ i-a spus lui mircea tu ești capul și pieptul...". Mircea ține un jurnal fabulatoriu, un jurnal neobișnuit: "am simțit că pot descifra o sumedenie de lucruri, dar și că jurnalul avea o neliniștitoare mișcare în sine, ca și cum ar fi fost viu: de la o zi la alta, îmi părea că
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi hoardelor numeroase - și nu e un epitet hazardat, - de soldați asiatici cu stea roșie în frunte. Lacurile acestea, de toate mărimile, ajutară Finlanda, fiind aliatele de nădejde ale bravilor luptători lunecând pe schiuri. Iarna, artileria lor ușoară bombarda
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
plan pe controlor, Dumitru Săcăruț, înălțându-i o odă ironică și adorându-l ea însăși o clipă, în joacă: "opt capete s-au întors/ opt perechi de ochi l-au privit/ DUMITRU SĂCĂRUȚ scria cu litere mov/ pe legitimația din piept/ și găuritorul lui/ scotea un sunet perfect" etc. Comedia continuă: "nici eu/ nu mai priveam nici/ tu nu mai priveai pe geam nici/ ei, ele nu mai priveau pe geam/ și ce păcat"... De ce "păcat"? Pentru că... iată și lovitura de
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
o inchiziție pe măsura Apusului. Nerămînînd totuși datori: dovada KGB-ul laic. Dar asta dură prea puțin... Totuși, în fața umanității, noi, românii, avem un Procuror de anvergură. Care, lepădîndu-se de limba noastră autohtonă, scumpa de ea, multă vreme alăptîndu-ne la pieptul ei ca o mămică analfabetă și aproximativă în iubirea ei cumsecade de copiii, Procurorul, văzînd că-i lipsește Unealta viitoarei Retorici, trase pe cap Cămașa de Forță... Astfel, el pledă la Tribunalul culturii pentru spiritul științific, pentru gîndirea neîngrădită de
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
cîrmea ușor cînd în dreapta, cînd în stînga, să-l evite pe studentul filmat de camerele televiziunilor străine. Iar băiatul, făcînd și el pași, la stînga, la dreapta, sfidîndu-l și din cînd în cînd salutînd carul blindat cu mîinile încrucișate la piept, cu plecăciunea lor feudală. Peste patru ani, în ianuarie 1990, aveam să văd noaptea de pe balconul meu de pe Victoriei o scenă asemănătoare. Un tînăr bucureștean înfruntînd cu mîinile goale tot un tanc asemeni celui din Piața Tian An Men, și
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Liviu, leagă pachetul cu o sfoară, îl tîrîi pe pămînt și dacă ne opresc grănicerii lași sfoara din mînă". Pentru că noi mergeam numai noaptea. Dar el a zis: Nu, nu-i nimica". Și a pus în buzunarul de la haină, la piept, plicul cu aceste documente cu care, dacă am fi fost prinși, ajungeam la NKVD. Asta se întîmpla în decembrie '47. Deci ne-am pomenit luminați ca ziua de acest far. Eu atunci - o singură dată mi s-a întîmplat în
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
în viața mea să aud o voce interioară; nu cred că e doar reacția unui instinct de pază, de speranță - am auzit realmente spunîndu-mi-se: Nu se va întîmpla nimic". Prins în lumina farului, Bodolea a dus mîna la buzunarul de la piept, ca să arunce documentele. Grănicerul - nu putea fi decît un grănicer ungur - a crezut că el duce mîna la o armă. Și a stins lanterna. Apoi l-am auzit fugind. Auzeam pietrișul pe rambleu. I-a fost frică... Să nu fie
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
în cazul lui, există tot două posibilități: el fie participă prin cruzime citită pe chip la ceea ce oficiază, fie chipul său rămâne impasibil, ca o pagină albă, scrisă, eventual, cu cerneală invizibilă. "Tatuaje" violente sunt încrustate, uneori, pe trupul victimelor. Piepturi scrijelite (cu forma crucii), capete rase, cu inscripții ori cu litere care stigmatizează, însemnări cu fierul roșu pe frunte, arsuri de diferite forme în pielea victimei (dar gândite anume spre a transmite un mesaj) fac ca trupurile să devină hărți
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
raționale și a-l elibera de verdictul umoral care, altminteri, i se tot atribuie". Căci, să admitem, funcționează o meteahnă a criticii în speță conservatoare,aceea de a-și declina obligația unei replici rezonabil articulate, înfigînd precum un deget în pieptul preopinentului acuzele de "umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional" al unora (destule) din paginile d-lui Pecican, probă a angajării lor într-un circuit al vocației și al bunei credințe, însă a le răspunde nesocotindu-le
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
text de peste 150 de pagini. Era ce se numește un memoriu, nu o lucrare obișnuită.Era să plec sus la direcția institutului . M-a oprit spunând : "Dă-mi puțin pachetul." L-a luat, l-a pipăit, l-a strâns de piept. Se vedea cât îi este de drag. Oarecum enervat, i-am spus: "Hai odată! Dă lucrarea!" Mi-a spus: "Nu ți-o dau!" Pot să spun că atunci, în acea clipă, s-a terminat, s-a sfâșiat prietenia mea pentru
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i s-a vlăguit, mama a început să jelească. O parte din ea s-
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
referirile la "concurența" dintre lectura clasică și cititul pe ecranul computerului, depășită printr-un "hibrid", prin tratarea diferită a lui utile și a lui dulci. Chiar dacă, se pare, consolarea lui Eco, aceea că nu poți adormi cu un computer pe piept, așa cum adormi cu o carte nu mai e de actualitate, lectura de plăcere se va face, în continuare, după edițiile tipărite. S-a vorbit, apoi, despre situația bibliotecarilor tineri, nemotivați, pornind de la datele oferite de Carmen Istrate, consilier în MEC.
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
ardea. M-a luat jos în brațe și apoi nu mi-a mai dat drumul, mă sprijineam de pământ cu vârful picioarelor în tenișii care abia atingeau Țărâna drumului. Mă Ținea în îm brățișare, capul meu îi ajungea undeva în dreptul pieptului, mi-am dat seama că avea sâni aproape ca o femeie, aproape ca sora mea mai mare care a început să poarte sutien când mergea în oraș. S-a descheiat la cămașă spunând că e foarte caldă ziua asta, fața
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]