96,681 matches
-
juca la Galatasaray, antrenorul Hagi s-a întors în Turcia tocmai cînd procesul a intrat pe rol. Dacă va fi condamnat, fostul decar de la Galata ar putea sta vreo două luni în pușcărie la turci. Ba mai mult, își va pierde dreptul de a mai antrena în Turcia. Nu că vrem să-i luăm preventiv apărarea lui Hagi, dar convingerea Cronicarului este că el va scăpa basma curată, fiindcă un asemenea precedent ar umple pușcăriile turcești de fotbaliști.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
ținut de jurămîntul ei umanist. Drept pentru care secolul XX a amendat-o și hărțuit-o permanent, după anii ’50 neputincios însă. Omul ca SDF1 După 1950 pentru unii a devenit tot mai evident că tipul de cultură franco-german va pierde în favoarea celui anglo-saxon. Cultura avea nevoie de relaxare, cu toate că, se știe, relaxarea înseamnă scăderea vigilenței și, implicit, permisivitate la manipulare. În momentul cînd, în 1970, soții Ceaușescu sînt imortalizați de fotografii lui Richard Nixon alături de un Mickey Mouse grandeur nature
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
în mămăligă, prin ecouri din presa străină, prin detaliile pe care Adriana Bittel le primea de la Rodica Binder. Germania, Elveția, România. Vestea sinuciderii acestei autoare, acestui personaj puternic și atît de fragil ne-a marcat ca și cînd am fi pierdut o rudă sau un foarte apropiat prieten, ca și cînd am fost cu toții artiștii circari din copilăria ei, sau colegi întîrziați de școală, sau călători prin lumi fără de lume cu numere periculoase de acrobație, parteneri la teribila aventură a existenței
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
fi că nu mai citește de plăcere ci din obligațe. Așa se explică și de ce a inițat în "LA&I" rubrica interesantă mereu " Cînd ați citit ultima carte de plăcere?" în care criticii profesioniști răspund fără excepțe că și-au pierdut voluptatea lecturii inocente și că citesc cu creionul în mînă și perspectiva cronicii literare în față. Asta face parte din rigorile profesiei: "Hipnoza gratuități îț este refuzată. Ca și lenea cea sfîntă. Ca și răgazul pritocirii cumsecade a ideilor și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
capătul digresiunii, Milan Kundera strecoară subtil (invocînd cazul compozitorului Arnold Schönberg, și el un exilat, refugiat din calea nazismului) o întrebare care stă și la originea romanului său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația sleiește deîndată ce rădăcinile ei nu mai sunt hrănite de solul patriei? În a treia secvență de început a romanului, autorul aruncă dezinvolt încă o punte între eposul homeric și istoria veacului al 20-lea
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
și cel mai mare nostalgic. Pe această canava mitologică Kundera brodează, cu variațiuni, modelul modern al exilului și al rătăcirilor pentru a demonstra imposibilitatea „Marii Reîntoarceri" (definitive) și a confirma probabilitatea micilor reveniri succesive în fosta patrie. Autorul nu se pierde în detalii. Personajele lui sunt schematice, intriga mizează pe „loviturile de zar ce contrazic hazardul" conform principiului că nimic nu este întîmplător (deloc întîmplător, Milan Kundera i-a adus într-un text dramatic un elogiu lui Diderot și scrierii sale
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și surprizele vieții pe un traseu căruia îi găsește armonia interioară, pe muchia îngustă dintre ludic și tragic. În cîmpul de forță emanat de ea, Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu și Oana
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
obiecțiilor ce se pot aduce în legătură cu unele argumente invocate, cartea lui Andrei Cornea rămâne totuși o scriere necesară timpurilor noastre. Demersul este unul umanist, lipsit de stridențele părerilor radicale, cu iz apocaliptic. Este demersul unui om care nu și-a pierdut încrederea în coeziunea umanului, în ciuda șubrezirii fundamentelor epistemologice, care privește în jurul său și are curajul intelectual să afirme în fața copleșitoarelor contestări relativiste: „oamenii sunt în stare uneori să se conducă decent, pot uneori crea lucruri frumoase, știu de destule ori
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
lucruri frumoase, știu de destule ori să distingă între adevăr și fals, cu toate că rămân în imposibilitatea de a defini Binele, Frumosul și Adevărul, ba adesea au chiar îndoieli asupra existenței ca atare a acestor entități." Cartea atestă faptul că inocența pierdută în materie de credință și certitudini absolute nu presupune neapărat acceptarea anarhică a unei multiplicități axiologice ireductibile. Lipsa unor valori „tari", universale, nu face altceva decât să accentueze și mai mult nevoia menținerii, chiar „somnambulice", a unor puncte de reper
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
Un minor pe alocuri agreabil (atunci când se ia în serios și-și lucrează atent poemul ferindu-l de excesele plictisitoare și, mai ales, când îl pastișază reușit pe Cărtărescu din Poemele de amor), izbutind uneori bune versuri, dar care se pierd pentru că supralicitează aiurea într-o manieră ale cărei limite nu le prea stăpânește. Sorry, but uncool! Coșovei était un autre Foarte interesant de observat ce s-a întâmplat cu poeții grupați sub titulatura de optzeciști, după momentul ’89. Cărtărescu și
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
recent volum al său, Vânătoarea pe capete, este, din păcate, pe deplin relevant pentru traseul poetic neinspirat al autorului Ninsorii electrice. Cartea este, în primul rând, o pierdere regretabilă la nivelul spectacolului lingvistic de altădată. Discursul poetic s-a diluat pierzându-și pe parcurs toate atributele. Dacă până acum citisem cel mult un Coșovei second-hand, tot mai subțire, noul registru, auster, criptic-existențialist, mult mai grav, nu mai are strălucirea imaginilor, a analogiilor, talentul asociativ, în fine, histrionismul care te ținea în
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult. O văd deodată pe Sfânta Fecioară, inundată de lumină, întinzându-mi
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Nicolae Manolescu Calistrat Hoga{ și-a pierdut șirul firesc al generației lui literare", scrie Pompiliu Constantinescu despre autorul Amintirilor dintr-o călătorie (19 aprilie 1848-28 august 1917), cam de-o vîrstă cu Slavici, Eminescu și Caragiale ( ultimul i-a fost un apropiat), dar recunoscut ca scriitor abia
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
Gheorghe Grigurcu Se pierde adesea din vedere că atît de incitantele revizuiri (pietricele în pantoful criticii) se cuvine a avea în vedere nu doar perioada postbelică, posedînd, e drept, dosarul cel mai încărcat, ci și răstimpul anterior acesteia, de facto întregul corp al literaturii
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
raftul unor astfel de scrieri se plasează și volumul echinoxistului stabilit la Tg-Jiu, Ion Pecie, intitulat, cu fior mitic, Meșterul Manole. Alături de comentariul închinat celebrei balade, acesta cuprinde și altele, mai ample, referitoare la Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu. Pierzînd aspectul cabrat prin polemism al impactului cu producția ,,epocii de aur", revizuirea ( sau, mă rog, revizitarea, spre a ne folosi de termenul analog, vag ,,dezinfectat", propus recent de Mircea Martin) are aci un aer calm-cultural, al elaborării în biblioteca ultimelor
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
în si bemol major pentru țambal, batistă și trișcă de Daniela Bartoș, interpretată la țiteră și două tromboane de compozitoare cu acompaniamentul lui Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu la nai, cobză și tiriplic 1). Dar e clar că mi-am pierdut și simțul culorilor... Așadar, domnule, am crezut că emisiunile Tv happyendiste au un rol de relaxare, deconectare și voioșie familială. Cum am putut avea o asemenea infatuare, nu știu. Acum, cu deplină responsabilitate patriotică și cu facultățile atestate de medicul
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
expert în evidențe contabile, pot să spun că mi-e rușine de propria mea nerușinare și îmi vine greu să recunosc, dar sufăr de un conservatorism văr primar cu prostia și de un simț al divertismentului, al cărui izvor se pierde undeva între Renaștere și Evul mediu întâmplător de Romulus Guga. Ce mai e și asta? Nimic, dragul meu, că m-am zăpăcit de tot după ce am audiat Sonata. Deci (mă, ce-mi place cuvântu^ ăsta), sunt un intrus în lumea
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
ce și-ar fi dorit să fie într-o altă viață. Iar răspunsul, de dincolo de ecran, al lui Gelu Ionescu, acesta ar fi fost - „un copac secular, mare, solitar, rămuros, puternic, aproape invulnerabil, într-o cîmpie ușor vălurată ce se pierde în zări." Interviurile și articolele, despre Tudor Vianu, al cărui asistent fusese, despre „memorialistica unor prieteni", despre Eminescu și Caragiale, incluse, de asemenea, în cartea de la Polirom dovedesc faptul că fostul profesor și redactor al Europei Libere se gîndea de
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
de-a doua, expediată 10 ani mai tîrziu, după publicarea primeia în Apostrof, e deja un document de utilitate publică. „Scrisoarea spaniolă" e un text puternic, un text care doare prin intensitatea dramei unui om care simte - știe - c-a pierdut definitiv ceva din el însuși și acceptă acest fapt nu ca pe un accident al destinului nedrept, ci ca pe o alegere personală. Cît de intimă e această scrisoare, o arată chiar finalul: „Iertare pentru această indiscreție și revărsare de
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
știu dacă el va fi cerut vreunuia din cei cu care se afla în infirmeria Aiudului (unde a murit) să facă aceasta sau dacă nu cumva, la una din cruntele percheziții ce ni se făceau frecvent în Zarca, va fi pierdut (prin confiscare) nasturele respectiv, care, oricum, bătea la ochi prin mărimea lui față de nasturii obișnuiți de la izmenele celorlalți."
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
și Cătălin Cioabă. l Dl Ion Zubașcu, despre care se pot spune multe, dar în nici un caz că posedă darul conciziei, revine în OBSERVATORUL CULTURAL de la mijlocul lui mai cu un text de o jumătate de pagină în aceeași cauză pierdută cu Cronicarul României literare. "Nu am fost deloc un faimos cantautor al Cenaclului Flacăra", scrie dl I.Z., insistînd pe calitatea lui de membru de rînd. Adevărul e că am fost un laș, unul dintre cei mulți și mărunți". Atunci
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
o trăiește. Numai o gîndire ce se hrănește din experiență are valoare pentru gînditorul american, pentru că numai ea devine pînă la urmă o forță al cărei impact se măsoară acum și aici. De aceea: "cărturarului autentic îi este ciudă cînd pierde o ocazie de a acționa, știind că puterea lui se va micșora. Tributul adus, în repetate rînduri, de William James lui Ralph Waldo Emerson nu se explică doar prin influența binefecătoare a Eseurilor asupra sa din perioada depresiunii nervoase ce
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
însăși natura sa, nici un eseu nu face altceva. Iar la treizeci și cinci de ani distanță de ceea ce mulți au considerat, în epocă, a fi fost echivalentul «Bătăliei pentru Hernani», o asemenea afirmație - făcută, oricum, cu o umbră de umor, nostalgic - își pierde din relevanță. Cartea lui Toma Pavel se citește - azi, ca și atunci - cu o detașată încîntare. Filmul Fragmentelor despre cuvinte panoramează o multitudine de aspecte estetic-metafizice legate de limbaj, vorbire și cuvinte. «Limba, vorbirea, e invenția diavolului» ni se spune
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]