14,398 matches
-
necunoscuții lor colegi de la cealaltă margine a Europei, ei emit în permanență, cu o facondă iresponsabilă, „adevăruri” proprii care nu rezistă unei minime confruntări cu realitatea. Percepem și noi astăzi domnia Regelui Carol I mai degrabă în spiritul autorului Scrisorii pierdute decît în acela al datelor istorice obiective. Ultima parte a activității celor doi scriitori s-a caracterizat printr-o mutație sensibilă în raport cu ceea ce reprezentase pînă atunci „queirosianismul” și „caragialismul”: amîndoi descoperă estetismul, care își pune amprenta pe finalul acestor trasee
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
Queirós. Cît il privește pe Caragiale - el nu a beneficiat, în secolul scurs de la moartea lui, decît de cîteva palide imitații în unele comedii românești de moravuri; evident, nici una n-a aspirat (nici măcar în glumă) la vreo comparație cu Scrisoarea pierdută. Confruntarea autorilor ulteriori cu I.L. Caragiale n-a putut avea la noi loc din cauza diferenței de statură și de categorie între maestru și scriitorii care i-au urmat. Ceea ce îi unește etern pe Eça și pe Caragiale este faptul că
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
și de categorie între maestru și scriitorii care i-au urmat. Ceea ce îi unește etern pe Eça și pe Caragiale este faptul că unul a scris, dincolo de alte capodopere, romanul Os Maias, iar celălalt, dincolo de alte capodopere, piesa O scrisoare pierdută, unicate ce își consolidează valoarea pe măsura trecerii timpului. Cuplul luso-român Eça-Caragiale are toate șansele să înfrunte cu succes încă un secol.
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
câte planetare a distrus asfaltul din România, ar trebui să bage miliarde în raliuri. Să ne-nțelegem: în cursele de mașini, nu în Ponta. Oricum, dacă atât are Băsescu la dosar cu liderul PSD, adică nimic, alegerile sunt ca și pierdute. De către PDL, of course. României Libere nu-i mai ajung dușmanii lui Băsescu din România. Astăzi, Gabriela Anghel publică în ziarul băsist sub acoperire o corespondență despre corupția Dreptei franceze, adică a lui Sarkozy. Dacă nici acum nu se astâmpără
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]
-
informația științifică relevantă, dintre punerea în temă și focalizarea pe o problematică strictă, combinând comentariul personal cu cel istorico-filologic. Până la urmă, autoarea știe să transforme știința într-o poveste, așa cum a făcut și G. I. Tohăneanu în Dicționar de imagini pierdute. Fiecare cititor va găsi în acest depositum ceva care să-i stimuleze căutarea, ca într-un pod cu vechituri în care scotocim după trecutul ori viitorul nostru. Cât de contemporană ne este antichitatea? E întrebarea vitală pe care o pune
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
pomeniților politruci figurează și acela că personajul Caragiale se dovedește un mai aprig adversar al prostiei (pur și simplu !) decât, așa cum și l-ar fi dorit ei, al „păturii suprapuse”. Detaliul e întru totul grăitor: afin spiritual cu autorul Scrisorii pierdute, Camil Petrescu însuși joacă, atât în scris, cât și pe parcursul „procesului” aceeași carte. Neputând-o face la vedere, căci vremurile erau cum erau, își camuflează răbufnirile de orgoliu în fel și chip. Mi se pare, de pildă, simptomatic faptul că
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
înalți în înțelepciune”. Fără Ea viața n Ne-ar destrupa...” (p.6). Prin repetiție, inimă. Asemenea pietrei, supusă nu are niciun sens, „ar fi un șir de trăiri poetul subliniază faptul că, fără pietrelor, ci templului”(p.12). Așadar, în pierdute”, ba chiar un dezastru pentru divinitate, infernal vieții materiale, ar fi concepția poetului, iubirea este o istorie. „Femeii îi datorăm mai mult dramatic. În viziunea poetului, viața binecuvântare divină, ce înnobilează pentru înțelegerea lumii, decât spiritual intensă ar fi salvarea
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
prea mare, după război a urmat criza, țara a fost ruinată de efortul militar, ca să mai vină și cinci milioane de foști soldați să întrebe noi ce facem acum? Nici statul nu mai știa ce să facă cu ei. Generația pierdută... Da, e expresia inventată de Gertrude Stein pentru Hemingway și ceilalți americani la Paris. Generația asta pierdută, inclusiv în America, își trage rădăcinile din primul război mondial. Realitatea pe care o povestiți îmi evocă mai degrabă urmările războiului din Vietnam
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
și cinci milioane de foști soldați să întrebe noi ce facem acum? Nici statul nu mai știa ce să facă cu ei. Generația pierdută... Da, e expresia inventată de Gertrude Stein pentru Hemingway și ceilalți americani la Paris. Generația asta pierdută, inclusiv în America, își trage rădăcinile din primul război mondial. Realitatea pe care o povestiți îmi evocă mai degrabă urmările războiului din Vietnam, cu militari incapabili să se mai adapteze la viața obișnuită, decât pe cele ale Primului Război Mondial. Cum rescrie
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
pustiu, nenoroc”. Întocmai așa. O fi avînd Ada și „versuri sfioase, de confesiune și descriptiv-naturiste”, cum zice Ciopraga,5 dar cînd suferă o face fără cruțare. Nici de sine, nici de retorică lăcrimoasă și funebrală: „De cînd plecatai veacuri sunt,/ Pierdută mi-i visarea,/ Vieața-mi calcă spre mormînt/ Și al nimicirii aspru vînt/ Îi spulberă cărarea” (Te-ai dus). Astea nu-s chiar „miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate” (cu rețeaua, însă, așa e), cum zice Lucia.6
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
nu se poate mai potrivit pentru ce urmează, un șir de mărturisiri ale scriitorilor de azi, despre casele de demult, odăile copilăriei, despre navete între orașe sau între cartierele aceluiași oraș, despre coincidențe surprinzătoare și întoarceri nebănuite într-un acasă pierdut. Semnează, contribuind la această reconstituire ilustrată (de arhitectul Răzvan Luscov), ca o acuarelă fără contur, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Antoaneta Ralian, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghițescu, Monica Pillat
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
locul și cu vremurile) din această carte cu nume mari, cu amintiri din care viața se scurge, domol, în literatură, și cu o realizare grafică de invidiat. Mă opresc, în încheiere, la povestea prefațatoarei însăși, o scurtă vizită în paradisul pierdut al unei case cu trei generații, cu năzdrăvănii de grup, cu secrete care nedumeresc și pericole care lovesc pe neașteptate și de care te scapă, paradoxal, nesuferitele boli ale copilăriei. Vă las să citiți în clar acest mic roman de
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
rădăcini se află în Macedonski și experimentele postsimboliste ale lui Vinea și Tzara de la Simbolul (1912-1913) - devine, în această perspectivă, un eon al modernității românești, alături de modernismul lovinescian și de tradiționalism. Ea alimentează serii succesive de experiențe literare, de la „generația pierdută” până la postmodernism. În acest sens, teatrul lui Gellu Naum, ce face obiectul acestui al treilea volum al ediției*, constituie o probă istorico-literară de luat în seamă. Căci dă un răspuns argumentat la o întrebare care s-a mai pus, în
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
nu lasă dubii în ce privește această încredințare: „...în cincizeci de ani nu va rămîne nicio urmă din atmosfera morală a comediilor lui Caragiale; amintirea republicii din Ploești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult; fiecare rînd al Scrisorii pierdute va trebui însoțit de un altul de comentarii. Ceea ce noi simțim deadreptul va fi pentru urmași o priveliște trecută printr-un geam aburit; cu cît timpul se va scurge cu atît geamul se va aburi și mai mult“. Din fericire
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
sprijiniți de mărturia celor o sută de ani și mai bine (deci nu doar cincizeci !) câți au trecut de la reaua prevestire a lui E. Lovinescu. Marele critic s-a înșelat, nu avem nevoie de glosar pentru a înțelege O scrisoare pierdută sau orice text scris de Caragiale. Poate alții, prin alte părți și altcândva, vor avea nevoie, dar noi nu. Dimpotrivă totul, ca și odinioară, ne sună familiar, bine știut, vorbindu-ne limpede nu doar despre ieri, dar și despre acum
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Caragiale, mai bogată în exponenți decât s-ar crede. Benignul în aparență Leonida confundă revoluția cu spiritul orgiastic al sărbătorii, vede „monstruos“ prin grila ziarelor care îi vorbesc despre Revoluție. Excesul e pretutindeni în mica urbe de munte din Scrisoarea pierdută, Nae Cațavencu practică excesul retoric și în general regimul lui „simț enorm“ este extins la societate, la istorie, dar și la nevroza unui Leiba Zibal care îl face să-l tortureze pe Gheorghe. Îndrăznețe sunt asocierile pe care le face
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
românii să-și recupereze veniturile tăiate ilegal de actualii guvernanți și sancționarea penală a celor care au instigat la nerespectarea acestora. 11. Deschiderea urgență a tuturor dosarelor revoluției din 1989 și a mineriadelor și condamnarea celor vinovați pentru toate viețile pierdute atunci, tăierea drepturilor materiale și civile pentru aceștia. 12. Adoptarea de urgență a unei legi prin care să se ofere înaltă protecție procurorilor și judecătorilor care instrumentează marile dosare de corupție, familiilor acestora și martorilor din aceste dosare. 13. Redimensionarea
Scrisoare de protestatar: 23 de cerinţe de bun simţ () [Corola-journal/Journalistic/23854_a_25179]
-
temperamental, ele sunt diferite; Odată cu Lefter Popescu asistăm la intrarea în literatură a birocratului, cu tot disgrațiosul devenit normă; Cetățeanul turmentat „seamănă cu acei zani care populează universul burlesc” din commedia dell´arte; tot în „carnavalul pasiunilor” din O scrisoare pierdută, Cațavencu întruchipează „excesul retoric, enormitățile debitate sunt retorici și în spațiul ei iau naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul”. Peste tot concluzii seducătoare, cum e aceasta: „nimic nu este monstruos în personajele caragialești ale Momentelor dacă sităm acest termen în
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
primitivismul. istoricul literar George Apostoiu, Primul a căutat să înlăture formula Autorul propune, nu de la Eminescu a folosit urmă torul „cel mai...”, frizând caducitate prin tribună, nu în urma unei cauze apelativ:„Putoare grecească, tu nu frecvența ei, în cele mai multe cazuri, pierdute ori a unei ipoteze neîmplinite, simți ce simt eu ca român când nefericită, și a propus ca Eminescu să o temă de bun simț diplomatic - 09 D Lestine iterare V Ă I D M T , Î T R O R
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
o scriitoare scoțiană. Ea voia să-l monteze pe Caragiale într-o versiune scoțiană, eventual adaptând puțin umorul lui, să pară mai scoțian. Nu cred c-ar merge... Eu aș vrea să văd o versiune englezească mot-à-mot la O scrisoare pierdută sau O noapte furtunoasă, ca să văd ce fel de umor are, să văd dacă merge transpus. Dar toți prietenii mei români insistă că nu se poate traduce Caragiale. Mă gândesc că ar merge în rusă, poate în germană... Când era
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
întorc spre ea, ca și cum ar fi goală... Ochiul meu roșu se-ntunecă. În sfârșit preț de câteva clipe pot să-mi fixez în mod legitim privirea asupra chipului ei, pipăind cele mai mici detalii. Ochii deschiși la culoare, atât de pierduți c-ai zice că două spații goale îi sălășluiesc pe față. Șuvițe de păr vopsite în negru și polen roz pe pleoape. Între dinții din față o strungăreață (dinții norocului!) - de fapt o adevărată cavernă - pe care disperarea ei o
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
nu va mai fi deloc: filosoful C. Noica, am învățat în Un nou Eminescu vom avea în noul “dulcele corn” sunând a iubire și moarte, filosoficescul basm, atât de poetic și, cu mileniu. Dintr-o hermeneutică a căci nostalgia paradisului pierdut e pe exactitate teutonă, prelucrat, în detalii singularității absolute.»aproape; aparenta detașare de imposibile, inclusiv retorica memorării probleme, de “marile probleme” ale kilometrice, în mediile vecine cu Nota bene/IMlumii și vieții cuprinde într-un fior preferințele romanței (iar Eminescu
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
contemporane. Nu cred că există cineva care să meștereasca mai cu pricepere, să metamorfozeze române, române în versuri-epopee, cum este cazul Levantului, în texte dramatice, cu replică și tensiune dramatică așa cum o face Cătălina Buzoianu. Vă aduceți aminte de Dimineață pierdută, după românul Gabrielei Adamesteanu, pe scena Teatrului Bulandra, de Chira Chiralina după Panait Istrati de la Teatrul Maria Filotti din Brăila? Cătălina Buzoianu are un simț în plus: acela care-i semnalizează dacă o construcție literară nedramatică are substanță dramatică. Cătălina
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
acestui proces îl cunoaștem cu toții iar astăzi, la 10 ani de la începutul schimbării în România constatăm că "omul nou" este încă majoritar. Conspirativismul este la el acasă în România, kitsch-ul este în floare, morală uitată, limba română împărăginită, credința pierdută, "toți ne urăsc" și de aceea îi urîm pe toți! Din cauza atîtor necazuri care ne vin din propriul nostru trecut sîntem tentați să credem că "nașterea din nou" ar fi o soluție, ba chiar una foarte convenabilă și mai ales
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
să zicem, Eminescu, Hașdeu, Eliade - un spirit proteiform, care a izbutit să se risipească fără să se împartă. Adriana Babeți i-a consacrat o teza de doctorat provocatoare, care după o gestație laborioasa, a văzut de curînd lumină tiparului: Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură, Editura Amarcord, 1998. În pofida ezitării strecurate cu cochetărie în titlu, cartea (s-o spunem de la bun început) cîștiga un pariu cu miză mare, reușind să articuleze un model Cantemir coerent și convingător. Autoarea pornește de la
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]