7,636 matches
-
cât de cât, și acest gând îl consola. Ceea ce îl nenorocea însă, era faptul că în finalul piesei, contesa de Bethlen trebuia să moară scalpată de un urs. Da. Ceea ce știa numai el cu dl. Valy. Soții Sima urmau să piară de-adevăratelea, la finalul celui de al doilea spectacol, adică după matineu, odată cu cele două personaje pe care le jucau. O treabă cam trasă de păr! Unică în istoria lumii! Lui Gerard i se părea că șeful acela din minister
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spus, prima dată a fost cuvântul și sunt sigură că în sufletul și în interiorul vostru sunt multe lucruri care ar merita să fie cunoscute, scrieți prieteni orice idee vă vine prin minte pentru că atunci când o să muriți tot secretul vostru va pieri odată cu voi dacă nu-l veți scrie. Dacă nu ar fi fost scrisă Biblia, credeți că noi am fi avut vreun navigator în această viață? Scrieți și citiți cât mai multe lucruri pozitive și benefice, că cineva se va inspira
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Bine, Pâcule. Așa vom face, dar cine plătește udătura? Nu numai udătura, ci și mâncarea, și nu una oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici? Ea știe ce s-o întâmplat?” Nu. Nu știa nimic de groaznica întâmplare! Din ce cauză și-a rupt calul pieptul în bucăți? - a întrebat Mitruță. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
patru, fiindcă una ați lăsat-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o crâșmă din târg - a venit, împleticit, răspunsul. La care - a întrebat Cotman, cu glas aspru. Peste drum de angrosistul Aizic este o crâșmă. Acolo i-am dat - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țâșnit În sus pe scări, aruncând o ultimă privire Înapoi, unde drujba reapăruse și, cu o mișcare expertă, ca și cum nu trunchiuri de copaci ar fi retezat toată viața, ci gâturi, i-a eliberat capul lui Guido de posesor. Astfel a pierit bietul vânzător de electrocasnice, ce tristă ironie!, tocmai din pricina aparatelor pe care le ajutase mereu să Înceapă o nouă viață, găsindu-le familii mai primitoare decât cele care le abandonaseră. În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din moft În obiect indispensabil, apoi În motiv de psihoză. Ieșeai la un picnic și-ți puneai ochelarii speciali, dar când vedeai câteva mii de germeni periculoși picotind pe sandvici, iar alții dându-ți cu tifla din vârful fripturii, Îți pierea cheful de viață. Așa că, În timp, oamenii și-au făcut provizii, tone de hrană sintetică, ieftină și inalterabilă, care mai avea și marea calitate de-a nu putea fi infestată de microorganisme, și, În ciuda asigurărilor date de autorități că situația
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-o cadă cu spumă, ci mult mai târziu, trei sau patru decenii postfactum, când fructele seducției i se uscaseră de mult și se avântau spre poale, iar pielea Îi atârna În falduri ca o togă de senator roman. Îți pierea orice chef de șuetă când antilopele din partea epică apăreau În secțiunea video ca hipopotami, ba mai mult decât atât, practicând activități cu un scăzut conținut erotic, cum ar fi curățatul de lobodă sau desfundarea unei chiuvete. De aceea, după un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aminte care spusese că avea să fie subiectul următoarei Sale cărți. Parcă era ceva interesant. — Am găsit un măăăr, am găsit un măăăr, s-a auzit vocea Verei de undeva din spate. — Mănâncă-l tu, iubito, mie mi-a cam pierit pofta, i-am răspuns. M-am lungit pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu buretele și s-o luăm
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu e cumva puțin ironic că un film despre forța manipulatorie a mass mediei, dar și a telenovelei cu soap-erzațul său dramatic este livrat în celebra cetate a filmului producătoare și de remake-uri și fake-uri, dar mai ales de legende? Piere Peders (Steve Buscemi) este un jurnalist profesionist, de fapt unul dintre cei mai tari în breaslă specializat în corespondență de război, - în treacăt fie spus ca și Hemingway -, familiarizat cu lumea politicienilor și care are ca temă, fapt incomprehensibil și
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
fel celor răi, măcinați de păcate; Încă un suflet smerit se ridică la cer; printre dealuri domoale și văi cu pajiști curate; spre Înverzite cîmpii cu rîuri de miere și lapte; unde nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scoși pe tușă. Am făcut și eu aceleași legături, tocmai de aceea mi-am zis de la bun început că nu aveam nimic de pierdut dacă intru în jocul Angelinei, zise Poștașul. Cine știe, poate cu ocazia asta o să-i mai piară și lui Roja cheful să mai facă pe detectivul, m-am gîndit. — Să nu-mi spui că l-ați vîrît și pe Roja în povestea asta, zise Timișoara. Păi fără el, n-ar mai fi avut nici un farmec, zise Poștașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne tragem puțin sufletul, încearcă să i lămurească Roja. Trebuia să mă gîndesc de două ori înainte de-a intra în încurcătura asta, își spune simțind cum îi piere tot entuziasmul, cum aburii beției îi îngreunează mișcările. Doar n-o să te dezumfli tocmai acum, cînd semnalul a fost dat, cînd totul pînă în clipa asta a decurs conform planului, încercă să se încurajeze, să-și caute din priviri hainele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din mînă cu repeziciue. Nu care cumva să te miști de-aici pînă mă întorc că te-ai ars. M-au lăsat toate răbdările. Catîr ce ești. Mă aștepți neclintit dacă vrei să-ți fie bine, adăugă luîndu-și imediat tălpășița, pierind în noapte. Cîteva rafale de vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lucrul ăsta până acum, ba chiar Îmi băteam joc de el, astăzi am așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i Învelesc trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al doilea eu, mica noastră firmă avea să dispară, cu siguranță, odată cu mine, iar acea fărâmă de realitate, care însemna puterea de discernământ a gustului pe care tata o sădise și o educase cu multă grijă la fiul său, va pieri pe vecie. Până la întoarcerea lui Mytten, adjunctul meu cel chiulangiu, cele două secretare, domnișoara Hernshaw și domnișoara Seelhaft, se puteau descurca singure de minune. Le apreciam pe aceste fete peste măsură, căci știau să scrie scrisori de afaceri corecte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mergem să trăim toți fericiți la Rembers! Am început să râd. — Martin! spuse Rosemary și îmi întinse ceva. Plicul ăsta era pe preșul de la intrare. Cred că a fost adus de cineva. Am luat scrisoarea și râsul mi-a pierit imediat. Scrisul de pe plic, cu trăsături hotărâte, îmi era necunoscut. Dar am știut imediat cui îi aparține. — Fetelor, vă las puțin singure, mă duc să aduc niște șampanie, am spus. Vreau să bem pentru logodna soției mele, și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de noi și de către compania de asigurări a fost că cineva se jucase cu chibritele. N-am reușit să tragem concluzii clare În legătură cu numărul victimelor moarte În incendiu. Din moment ce nimeni n-a contactat autoritățile, cred că putem afirma că a pierit toată familia, cu doică cu tot. Dacă cineva a reușit să scape cu viață, rănile fizice trebuie să fi fost cumplite. Pipăind caseta de la Dora, mă Întrebam oare când avea să ajungă la ce vroia de fapt. — Și acum ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a fi un dezertor! De ce am dezertat din familie? Poate că, așezați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vezi? Că taică-tău are un stadion-wagon cu carcasă de lemn? Ce mare brânză ai realizat la viața ta, păpușă, cu râtul ăla al tău de Doris Day? Din fericire, indignarea m-a năucit atât de tare, încât mi-a pierit graiul. Cum era să mă simt rănit într-un punct unde nici măcar nu eram vulnerabil? Ce ne păsa, mie și lui Kay, de, unu, bani și, doi, religie? Filosoful nostru preferat era Bertrand Russell. Religia noastră era religia lui Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tuturor. Dacă va fi Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bani, poate Înspăimântată. — A fost văzută părăsind trenul. Funcționarul gemu: — Ce vreți să fac? Să ies În ninsoare și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl văzu pe Myatt scoțându-și portofelul. Myatt extrase o bancnotă de cinci dinari și o netezi Între degete. Dacă reușiți să-mi spuneți unde se află, puteți avea două din acestea. Funcționarul se bâlbâi o clipă, Îi veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]