1,059 matches
-
zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și pietate a căutat-o pe zeiță. Totuși "zeul mi-a adus lipsă în loc de bogăție" (r. 71 sq.). Dimpotrivă, nelegiuitul și necredinciosul a strâns bogății (r. 236). Mulțimea laudă vorbirea omului meșter în ucideri, dar înjosește pe cel umil, care n-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-i trimită o mie de rele". Pentru contemporanul său, Simonide, oamenii sunt "făpturi de o zi", trăind ca vitele, "fără să știe din care parte le va trimite Zeus destinul"26.0 mamă îl roagă pe Apollon să-i răsplătească pietatea, acordându-le celor doi copii ai ei cel mai de preț dar al său; zeul consimte și copiii se sting în aceeași clipă, fără suferințe (Herodot, 1,31,1 sq.). JTeognis, Pindar, Sofocle proclamă că soarta cea mai bună pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Bowra) afirmă că hyperboreenii pot să trăiască o mie de ani; ei nu cunosc nici munca, nici luptele și își petrec vremea dansând și cântând din liră și din flaut. Bacchylide (HI, p. 58) spune că, pentru a le răsplăti "pietatea", Apollon i-a transportat pe Cressus și pe fiicele sale în țara hyperboreenilor. E vorba deci despre un loc paradisiac comparabil cu Insulele Fericiților unde se duceau sufletele eroilor. Herodot (IV, 32-35) consemnează informațiile date de delieni privind ofrandele pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
explicație" a răului și a injustiției, a imperfecțiunii și a terorii, întrucât totul este vrut și guvernat de Dumnezeu, tot ceea ce i se întâmplă credinciosului este încărcat de semnificație religioasă. Dar ar fi zadarnic - și în același timp lipsit de pietate - să crezi că, fără ajutorul lui Dumnezeu, omul este capabil să sesizeze "misterul nedreptății. 116. Vremea profeților " Acela care astăzi se numește "proroc" (nâbi), înainte se numea "văzător"" (I Regi, 9: 9). În fapt, tradiția de "vizionar" (ro'eh) din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asudă sub poveri, negustori care poartă pungi cu bani" în ceea ce este până la urmă un tablou al vieții urbane (41). Anul minunat al lui Decker scoate în evidență natura senzațională a acestor relatări fățiș încadrate de ideologie, mai ales de pietăți morale. Relatările erau multe și variate, scrise pe teme precum dezastrele, crimele, călătoriile de descriere, vrăjitorie și ceea ce era ciudat, toate hrăneau un public comun - vernacular - și dornic (Shaaber, 141-65). Printre exemple se numără "Pocăința domnului Turner, care a fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cea mai populară dintre relatările narative americane din secolul al XVII-lea. Firul narativ face parte din două genuri: ceea ce am numi astăzi memoriu și jurnalism literar narativ deoarece nu este numai îndreptat spre interior (mai ales în termeni de pietate puritană) ci și orientat spre exterior în portretul social oferit: Aici una m-a rugat să-i fac o cămașă pentru copilul ei, pentru care mi-a dat o bucată de pâine îngroșată cu o mâncare făcută din scoarța unui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pasiunea febrila pentru cumpărăturilor (Renée Saccard, Anne de Guilleroy). Progresul elegantei feminine este legat de dezvoltarea marilor magazine și a galeriilor comerciale. Mitul modei pariziene este ceea ce rămâne astăzi din mitul Parisului și cel al Parizienei. El este întreținut cu pietate. Doamna Girardin recurge, pentru a evocă mișcarea dinamică a modei pariziene, la mitul evreului rătăcitor, care este în continuare actual: "Pour vivre, îl faut que l'homme à la mode marche, marche sans cesse: s'arrêter, pour lui, serait périr
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
enfant malade et douze fois impure!" [Maupassant, Le verrou, în La Parure, p.266]. 29 " Într-o societate tradițională, codul social oficial vehiculează o retorică a femininului unitară, pe care o numim marianică. Trăsăturile unei astfel de retorici sunt: fragilitatea, pietatea, virtutea, sacrificiul, pudoarea, iubirea casta, contemplarea. Conjugate, ele alcătuiesc o ideologie a dependenței femininului, care conduce la opacizarea, non-vizualizarea femeii că actant social" [Panea, p.179, subl. n. ]. 30 Astfel, pentru Condorcet prioritar este statutul juridic al femeilor, pentru Olympe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
unor dorințe și fantezii de natură sexuală ori a unor evenimente traumatice din trecut, care ar fi astfel reprimate în inconștient. Există, însă, și situații în care materialul reprimat se poate manifesta ca expresie a sublimării, luând forma creativității ori pietății. În teoria structurală propusă de Freud, ego-ul ar media între supra-ego, ca instanță a normelor, moralității și tabuurilor internalizate, și id, ca instanță a dorințelor primitive manifestate sub forma mâniei, furiei ori impulsului sexual. Mecanismele de apărare, manifestările involuntare, relațiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se părea, mie și unora dintre colegi, citind doar primul lor apel, că ne întâlnim într-un anumită sentiment de nefiresc, de inautentic. Anume acela că după atâta ateism pătruns ca o igrasie până și în pereții lăcașelor de cult, pietatea cu otuzbiru, era, în multe cazuri, dacă nu un fariseism, o politică total ineficientă. Fete pe jumătate goale, așezate în chip de "copil în brațe" pe genunchii uni băiat, pe locurile deasupra cărora scrie "mame-cu-copii-în brațe" în autobuze, care nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
element într-un sentiment total și să înarmeze bine sufletul pentru a întîmpina ceea ce poate aduce viața în continuare. Spinoza socotea un rîs proaspăt și sănătos ărintre lucrurile bune ale vieții, accentuînd puternic opoziția ssa față de demersurile gîndirii ascetice și pietate (Ethica, IV, nota 45). El făcea doar o singură deosebire, aceea între rîsul involuntar (risus) și rîsul batjocoritor (irrisio). Deîndată ce rîsul găsește un anumit obiect, el devine pentru Spinoza o expresie a batjocurii, aflîndu-se în opoziție cu înțelegerea, care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de bun simț, cum rămâne cu afirmația că „reperele bibliografice fac parte din moralitatea elementară a dialogului științific” de care autorul se prevalează cu atâta convingere? (pg 72). Iată, așadar, cine a fost Etienne Lancereax despre care, cu admirația și pietatea elevului pentru dascălul său, Paulescu spunea „Lancereaux a fost omul de geniu care, nemulțumit de rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit medianei, piatră cu piatră un palat măreț și splendid, cu ferestre largi și luminoase prin care se vede
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Biserica românească se cuprinde destul de bine în cuvântul Bizantinism în toate accepțiile lui nefaste. În Biserica noastră nu e o tradiție nobilă de fapte sau idei mari, nici în cierul înalt nici în cei inferior”. Cu toate acestea, poporul, în pietatea lui, a păstrat filonul sănătos al credinței, clădind mănăstiri și biserici ca loc de închinăciune și cinstire creștinească, în care și-a găsit întotdeauna sprijinul și alinarea. Până la unirea principatelor biserica - conchide Paulescu - a fost un mijloc utilizat, nu pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sfânt, aparținând spațiului oriental al creștinismului, va stârni admirația creștinătății și va constitui îndemnul de a extinde aceste așezăminte care vor deveni germenii asistenței spitalicești atât de performantă astăzi. „Îndată ce ieși din cetate vezi un oraș nou care este sanctuarul pietății. Acolo boala îndurată fără murmur, pare a fi o încercare binecuvântată, acolo caritatea strălucește în operele sale’’ spunea Sfântul Grigorie din Nazianz cu referire la realizările Sfântului Vasile. Ulterior, sub împăratul lustinian și urmașii săi, spitalele aveau să se răspândească
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să-l cunoască și să-l respecte atât omul care are calitatea de a îngriji omul bolnav, cât și omul care, cu sau fără voia sa, ajunge în situația de a se îmbolnăvi și de a fi îngrijit. PAULESCU - ÎNTRE PIETATEA ELEVULUI Șl VOCAȚIA DASCĂLULUI „Rămâi tare în lucrurile pe care le-ai învățat și care ți-au fost încredințate”. Sursa de inspirație a fost cursul de inițiere clinică pe care Paulescu l-a susținut în fața studenților pe data de 12
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
luminoase în care se vede clar’. “Pot spune - mai afirma Paulescu - că Lancereaux a fost pentru Medicină ceea ce a fost Claude Bernard pentru Fiziologie, și ceea ce a fost Pasteur pentru Microbioiogie’’. Ce dovadă mai puternică de recunoștință și respect, frizând pietatea, poate fi adusă de un elev și discipol mentorului și maestrului său? Și ca un corolar al acestei splendide atitudini a fost dorința, mărturisită studenților săi, de a constitui o falangă românească, care să arate Franței că cel mai mare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
clientelă cărții; cursurile princiare luau amploare, o întreagă lume de juriști se instituia, o burghezie îmbogățită prin comerț se afirma; toți aveau nevoie de cărți, fie specializate (texte juridice), fie pentru destindere (cronici, romane, istorioare) sau pentru informare (opuscule de pietate). Această nevoie coincidea cu dezvoltarea literaturii în limba populară. Pînă atunci, aceasta se transmitea oral; creșterea numărului de oameni capabili să citească un text, și nu numai să-l asculte, i-a incitat pe autori să-și încredințeze cu mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
205 ediții incunabule ale Sfîntului Albert cel Mare, 187 ale Sfîntului Bonaventura, 187 ale Sfîntului Augustin, 174 ale Sfîntului Bernard, 136 ale Sfîntului Anton din Florența etc. În același timp, apare o întreagă literatură destinată alimentării smereniei credincioșilor: opuscule de pietate, lucrări despre viețile sfinților, separate sau în antologii (140 de ediții incunabule ale Legendei de aur), cărți de rugăciuni (800 de ediții între 1485 și 1530). Să mai amintim că în multe orașe presele își încep activitatea prin tipărirea unei
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Tipografia le-a permis totuși să aibă cărți mai numeroase, iar bibliotecile au devenit mai ample și mai variate. Dar popularizarea cărții antrenează o lărgire a publicului său. Cartea pătrunde în rîndurile burgheziei negustorești, la care se găsesc opuscule de pietate, romane cavalerești, cronici, texte de medicină populară. Chiar și artizanii acced la carte, din motive practice; bijutierii, sticlarii, ilustratorii, pictorii, vînzătorii ambulanți, tîmplarii, zidarii, armurierii aveau lucrări de pourtraicture culegeri de modele, dar și lucrări ilustrate care aveau aceeași folosință
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o liră de aur au încântat de la început acest tânăr suflet poetic. Ea a avut darul, iar steaua nașterii ei a făcut-o poetă. Această vocație a fost favorizată de două împrejurări. Prințesa avea un temperament năvalnic, neastâmpărat, activ, exuberant, pietatea ei era entuziastă, studiile fervente, firea impetuoasă, imaginația debordantă și mistică. I se spunea Vârtej. Nu putea suporta să stea fără să facă nimic sau ca în jurul ei lumea să lenevească. La douăzeci și patru de ani, de la Napoli, îi scria mamei
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un amestec de tradiție al confucianismului și al taoismului, în vederea trecerii mai ușoare a spiritului în lumea morților. Confucius, care s-a născut la jumătatea secolului al VI-lea î.e.n. în provincia Shandong, propovăduia că singurul sacrilegiu este încălcarea regulii pietății față de familie, șef, patrie sau împărat. Tradiția taoistă, veche de peste 5.000 de ani, este un cumul de tradiții și practici magico-religioase, care se respectă și astăzi. În ambele tradiții părinții trebuie respectați și după moarte. O nouă variantă este
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sistematică, și altul de ținut pe raft și doar de răsfoit cu voluptate din când în când. Fiindcă tatăl meu le-a păstrat, arătându-mi le abia când am devenit scriitor cunoscut, le păstrez și eu până azi, respectându-i pietatea de părinte, dar fără vreo emoție deosebită, căci nu mi evocă mare lucru: tăblița, cu semnele mele încă pe ea, și abecedarul. Mă enerva, în cuprinsul abecedarului, figura băiatului vrednic, săritor să-și ajute mama la treburile gospodăriei, căci pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acești naționaliști, „demiurgii lumii noi“, mânați de parola mussoliniană vivere pericolosamente, citată ca „cea mai lapidară concretizare a vitalității creatoare“, exaltă „valoarea etică a forței“. Încercând să-și înaripeze cuvintele ca și Eminescu, profetul său pe care-l ascultă cu pietate și fervoare, Vasile Marin îi avertizează pe adversarii naționalismului: „să ia aminte rahiticii intelectului strânși în țarcurile democrației comunizante: nu cu zeama roză a conferințelor politice ori cumpăna muiată în cerneala de boz a indiferenței se pregătesc marile transformări“. El
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și atât. Dar cali tatea aceasta nu avea mare trecere la niște spirite deprinse cu piruetele, și care se duceau la biserică în aceeași dis poziție cu care se duceau la supeuri sau la vânătoare. Veacului îi lipsea gravitatea, indispensabilă pietății; nu-i plăcea și nu cultiva decât l’exquis, excelența în rafinament, gustul cel mai delicat și mai ales. Vorba doamnei mare șal ne amin tește de un anume cardinal din vremea Renaș terii care, spunea el, iubea prea mult
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
El se manifestă cu ajutorul inteligenței, intermediarul dintre limbă și gândire. Concepției lui Philon despre suflet îi este proprie o schimbare de perspectivă psihologică. În ea este practicată o substituire a sensului cercetării sau investigării acestuia, cercetare fundamentată de astădată pe pietatea necondiționată față de idealul rațiunii, realizat într-un spirit militant. Pe această cale a fost deschisă larg poarta spre credința în Dumnezeu. Studiul sufletului era studiul lui Dumnezeu, al acțiunilor sale creatoare, o perspectivă de gândire psihologică nouă, diferită de cea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]