1,679 matches
-
Sacrae Scripturae Dogmatica Polemica Explicatae, redactat de P. Franc. tav. Widenhofer (ed. 1755), purtând următoarele indicii: a. „Dono oblatus a Pre Francisco Subotim Ministro Provinciali Provia Bulgaria, Patri Luca Ruszinovich ejusdem Provia Alumno 779 (1779) A. Carolina”; b. Pro usu Pios Fris. Luca Ruszinovich Ord. Min. Provia Valachico Bulgariae. Anno D-ni 779 (1779)”, ceea ce ne explică prezența, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a unui ordin minorit bulgar la sud și la nord de Dunăre. De la Craiova
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc Înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, În nici un caz „a spăla”, cum s-a Încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia Își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește În semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula Îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sensul și adevărul textului nu pot fi despărțite. Luther, traducătorul Bibliei care stă la baza limbii germane, scria : „A traduce Biblia nu este o artă a tuturor, așa cum cred cuvioșii nepricepuți; pentru așa ceva, este nevoie de o inimă cu adevărat pioasă, credincioasă, zeloasă, prudentă, creștină, savantă, experimentată, exersată. Iată de ce susțin că nici un fals creștin sau vreun spirit sectar nu poate traduce În mod fidel”. Putem vorbi, În cazul traducerii Bibliei, de o responsabilitate sporită, conștientizată de echipa dumneavoastră, sau ați
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care practică biblistica ori patrologia cum ar practica schiul nautic ori saltul cu parașuta. Convingerea mea adâncă este că nu se poate intra În adâncimea textului biblic fără calitățile Înșirate de Luther. Dar ce ne facem cu tabăra „adversă”, a pioșilor semidocți, a aflătorilor În treabă, care se apucă să traducă ori să Îndrepte Biblia fără să fi Învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi văzut În viața lor un manuscris, fără să știe exact cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
numai creștini, dar sunt și serios școliți Într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic În grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, Încât Îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege În asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta Îmi pare uneori
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din Uhland. Sonetul ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se, ca perfecțiune a elaborării, alături de modelele clasice ale literaturii noastre. Meditația în fața vieții trecătoare, cu puține bucurii, ca și pioasa reculegere în fața divinității atotcreatoare întregesc aria de cuprindere tematică a acestei poezii. „Feeria în trei tablouri” Ileana a cunoscut o singură montare scenică, asigurată de artiști amatori la sfârșitul anului 1922. Este o amplă compoziție în versuri, împletind realul cu
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de a nu mai putea trăi decât făcând literatură, iar versurile celebrează indisociabil iubirea de viață și iubirea de literatură: „La Iasnaia Poliana-i un spațiu osebit / Pios ca o miroznă de-a lungul unui ev / Și ierni împovărate de nopți de antracit / Acolo zburdă Kitty în inima lui Lev”. A. dă expresie literară unui proces banal ca un clișeu, pentru că-l încearcă oricine, și magic, pentru că reușește
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul ce-l va suprima pe Ștefăniță. Exagerarea dispoziției pioase și dărniciei ctitorului Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire ca Pahomie monah, răstălmăcită cinic, în alt veac, drept joc duplicitar, al histrionicului personaj, cu „masca” morții în final) anticipă, retoric, nota subsecventă, în care
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
imitație, din necesitate, ca reacție la recompense, ca reflectare a ostilității, ca mijloc de asigurare a existenței (Meilă, Milea, 1988); d) minciuna - un neadevăr afirmat inenționat; varietatea minciunii este foarte mare, fiind determinată de motivele care o generează: minciuna mondenă, pioasă, de solidaritate, altruistă, de apărare, utilitară, ca formă de opoziție etc., reflectând spiritul de contradicție al persoanei; e) părăsirea domiciliului este o măsură de apărare la care recurge copilul pentru a evita unele situații neplăcute sau o pedeapsă; acest copil
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Și nici nu putea localiza vocea. Acum părea să vină din podea. ― TATĂL MEU A CUNOSCUT-O PE DEALURILE DIN ESTUL ASIEI. A VĂZUT CĂ ARE POTENȚIAL. A CONDUS-O PE DRUMUL CEL DREPT PÎNĂ CÎND A DEVENIT O MUSULMANĂ PIOASĂ. Nu ce spunea vocea Îi trezea Desdemonei curiozitatea (nu prea Înțelegea ce spune), ci sunetul vocii, un bas adânc care-i făcea sternul să vibreze. Lăsă mătasea dansatoare să cadă. Își lăsă În jos capul Îmbrobodit, ca să asculte. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
își dă seama că aici a avut loc o luptă. Deduce după urme că unii ostași au fugit, alții s-au împotrivit. Ale cui rămășițe or fi? se întreabă. Străini sau nu, le acoperă totuși cu țărână. Este o datorie pioasă dacă sunt romani, dar nici sufletul germanilor nu și-ar putea găsi altminteri liniștea. A învățat să-și respecte dușmanii, chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se ne facem creștini. Pentru ce? glasul meu era de gheață. Pentru că ne-am dat seama de binefacerile învățăturii creștine. Bâlbâindu-se, îmi spuse anevoie ce părere aveau ei. Se întâmpla întocmai după cum îmi închipuisem. Știu că mulți creștini pioși vor condamna tactica mea. Însă pentru a face din japonezi un popor al Domnului, mijloacele obișnuite nu sunt deloc rodnice. Chiar dacă acești negustori se vor folosi de Dumnezeu și de botez de dragul câștigului și al negoțului, Domnul nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găsit niște călugări azi-dimineață devreme zăcând Într-o pagodă de pe partea cealaltă a lacului. —Doamne-Dumnezeule! A fost ucis? —Calmează-te, prietene. Se pare că a Încercat să se cațăre pe unul dintre pereții pagodei și o bucată dintr-o sculptură pioasă s-a desprins și i-a căzut În cap. Și-a pierdut cunoștința. Pagodele alea - oh! - sunt toate În ultimul hal de dărăpănate și nici dacă o mie de birmanezi În căutare de răsplată ar face donații, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niște plăcinte. Aruncă o privire pe notițele lui. Dumnezeule mare! Alea nu erau plăcinte; erau sâni! Ce putea să simbolizeze o asemenea statuie? Și de ce zâmbea Buddha? La ce-i trebuiau lui Buddha sânii? — Iar aici putem vedea o femeie pioasă, Încropi el, care oferă o... parte din ea Însăși. Tocmai se pregătea să facă o comparație culturală cu martirii creștini, dar se răzgândi. Nu i-ar avantaja pe prietenii lui o asemenea comparație. Cu imaginea sânilor tăiați În minte, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grupuri. Treceam pe acolo și băgam fluturași în cutiile poștale. O făceam cu entuziasm. Aveam un sentiment de împlinire sufletească după ce terminam: «Ce bine mă simt după munca asta fizică.» Credeam că gurul (maestrul) îmi va trimite energie pentru că eram pios. - Era mai interesant pentru dumneavostră să distribuiți pliante, decât să mergeți la școală? Mai bine spus, viața mea o lua în altă direcție. Dacă aș fi studiat design-ul arhitectural și aș fi găsit o slujbă bună, lucrurile s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nakagawa Tomomasa) veneau să verifice carcerele. Îmi amintesc că eram tare buimac din cauza medicamentelor. Testau medicamentele pe samana care erau încarcerați. Oricum nu le eram de folos vii, măcar așa experimentau pe oameni medicamentele și vedeau dacă puteau deveni mai pioși. Mă făceau să mă gândesc profund la locul în care mă împinsese soarta. O să mor aici? O să mor ca un porcușor de Guineea? Singura mea șansă era să mă întorc în lume. Era prea îngrozitor, inuman. Eram șocat, nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au împușcat fiindcă simbolul trebuia să dispară și de abia după aceea hahalerele au trecut la distrugerea sistematică a tot ce s-a făcut. Poate vă întrebați de ce am scris cele de mai sus. Le-am scris cu un gând pios fiindcă azi, 26 ianuarie, este aniversarea zilei de naștere a acestui mare român și parcă mă simțeam dator conștiinței mele, că trebuie să-i aprind și eu o lumânare. Toți cei care trăiesc în această țară, în afară de tâlharii și hoții
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
anticomuniști, stau în casele construite în socialism, sau poate și mai rău, sug din osânza pe care au putut să pună mâna prin hoție părinții lor în vremile acestea de capitalism sălbatic. Deci încă odată, o lumânare și un gând pios pentru românul demn și curat care a fost Ceaușescu. Dumnezeu să-l ierte! Și cu asta ce-am făcut? Scriam ieri că am pus mână de la mână și l-am împușcat pe Ceaușescu. De undeva dintr-un colț plin de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente. Ar semăna construcția mea doar cât seamănă o păpușă, având un mecanism izbutit, cu un om. Îmbinare fantastică de culoare, zgomot, mișcare, miros. Nemărginire, și simți mereu impresia mă-runtei tale ființe. Te porți pios ca și cum ai fi într-o biserică. Puțin îi pasă de toată lumea și ai iluzia că poți să fii calm, că nici o nenorocire prea importantă nu se poate întîmpla. Nici o fantezie nu ți se pare prea romanțioasă, poți să spui de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sufletele noastre în veșnică emoție, în timp ce cerul se încovoaie miraculos cu stelele strălucitoare, pare plin de nostalgie. Obosiți, spunem numai câte o vorbă, tot despre bolnavă, și suntem cu toții (Roza ne întovărășește până la colțul de unde drumul o pornește spre cîmpie) pioși, ca într-o biserică. După ce ne luăm rămas bun de la Roza, cu frica morții lui Viky în noi și a singurătății, sub stele și lună, printre umbrele mișcătoare ale vreunui copac, abia vorbind, apropiați, coborâm spre mare. Doctorul Petroff nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Acolo văzuse lumina zilei, la 28 aprilie 1889, fiu al lui Don Antonio d'Oliveira și al Donei Maria do Resgate. Tatăl avea o foarte modestă locuința în Santa Comba și își câștiga viața ca administrator; mama era o femeie pioasă, inteligentă și blândă. Antonio Oliveira era al patrulea copil. N-a cunoscut sărăcia, dar nici belșugul, în copilăria lui petrecută într-una din cele mai frumoase regiuni lusitane. Santa Comba, în apropiere de Vimieiro, se află cam la 40 km
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioase și pe care anevoie ar putea-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața omului și a societății își găsește rădăcinile în copilăria lui pioasă, nezdruncinată nici de crize, nici de sacrilegii. Părinții lui erau oameni de o moderată experiența religioasă, tipul pietății catolice populare. Oliveira Salazar nu și-a pierdut niciodată credința - în copilărie sau la începutul adolescenței - ca s-o regăsească mai târziu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca istoriei sale, se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
blânde. Exprimau răbdare și câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo. Era o față plăcută, plăcut luminată. Iar Sammler, ca unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin pe hol și mi-a șoptit precipitat, asigurându-mă că „Iisus e foarte mulțumit că Sheba se află aici“. Eu și Marjorie am fost crescute în cultul bisericii anglicane, dar nici unul dintre părinții noștri nu era în mod special pios, așa că e un mister de unde și-a luat Marjorie gena religioasă. În adolescență, i-a cunoscut pe cei de la Ziua a Șaptea prin intermediul lui Ray, un tip cu care ieșea la vremea aceea. Ray a plecat până la urmă să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]