3,087 matches
-
a hotărât să afle cum cred supușii lui orbi că arată un elefant. Orbii au pipăit fiecare partea din elefant la care au ajuns. Orbul care pipăise capul era convins că elefantul are forma unei mingi imense, cel care a pipăit colții, povestea că elefantul este exact ca un plug, iar cel care pipăise urechea striga că el știe sigur că elefantul arată ca o foaie uriașă de salată. Tot astfel, muzicienii sunt orbii care visează să descopere toate culorile, refăcând
Știrea care îi vizează pe toți elevii. Ce se va întâmpla vineri, 28 martie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39629_a_40954]
-
Orbii au pipăit fiecare partea din elefant la care au ajuns. Orbul care pipăise capul era convins că elefantul are forma unei mingi imense, cel care a pipăit colții, povestea că elefantul este exact ca un plug, iar cel care pipăise urechea striga că el știe sigur că elefantul arată ca o foaie uriașă de salată. Tot astfel, muzicienii sunt orbii care visează să descopere toate culorile, refăcând milimetru cu milimetru un puzzle gigantic, mereu în schimbare, ca un elefant multicolor
Știrea care îi vizează pe toți elevii. Ce se va întâmpla vineri, 28 martie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39629_a_40954]
-
efort de artificii, poezia Carolinei Orza captivează și vrăjește. Tensiunea și amplitudinea lirismului, timbrul personal și dezinvoltura cu care rostește, definește un poet experimentat și încărcat cu har. (Marius Munteanu) Confesiuni poetice (din volumul „Târgul de vise“) „Amorțeam de încordare,/pipăind fiecare zgomot/care te-ar fi putut aduce. Și de mama care-mi spunea: Iar îl aștepți? Lasă că vine!» / Știam cum deschizi poarta,/îți cunoșteam pașii,/tată,/și-mi lumina viața/privirea ta/care nu semăna cu nimic pe
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
-și înalță fruntea cu grijă inspirată chiar și ursitoarele-s parcă de la un timp mai îngăduitoare vrăbiile se afundă-n pămînt aidoma hîrciogilor tremură văzduhul în mîna ta caldă cum o vietate-nspăimîntată doar ploaia înțepenește cum o statuie îi poți pipăi luciul de la sine declină iubirea cum ziua-n octombrie celălalt se mărturisește cu-atîta indiferență ca și cum ar vorbi despre tine vinul are gustul unor zicale timpul trece prin timp cum curentul electric. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
seci ca ugerele vacilor sterpe, ea e oaia neagră a pajiștii din care lipsesc oile, pianul tras de corzi prin auzul gălbui, foamea sătulă să mă tot înghită în sec, nimeni, în fond, că niciodată n-am putut să o pipăi ca pe o femeie, să-i strîng sfîrcurile în dinți pînă geme de durere în cearșafurile cerului pline de cute, și nu mai pleacă, face mușuroaie ca o cîrtiță prin iarba secerată pe sub pămînt, pînă cînd mă culcă adînc în
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
înaintea ta și să-ți simt genunchii, să mă îmbăt de aburul sufletului tău." îndrăgostitul ajunge să considere inutilă, ineficientă scrisoarea, pentru că voia concretul nemijlocit, aș zice, parafrazându-l pe Arghezi și schimbând planul, să poată spune: ,Vreau să te pipăi și să urlu: ŤEste!ť" ,Să-ți scriu scrisori? Și ce să spun în ele? Că mi-e dor de tine? Că nu mai pot fără să te văd? Da, e adevărat, dar la ce folosește scrisoarea?" Preda era conștient
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
Emil Brumaru Fără rost intrăm în toamna Cîntecului plin de frică. Nici o aripă în aer Îngerii nu-și mai ridică. Mîna spre pâmînt se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Șerpi clociți prelingu-și zeama Ce-o sorbim în loc de rouă Pînă mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Cîntecului plin de frică...
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10369_a_11694]
-
să trec prin coridorul acela îngust care ducea la celălalt capăt al telefonului cineva scrisese cu spray fosforescent pe unul din pereți "Love is rain I realy mean it") atunci întinde mâna și așteaptă-mă am răspuns într-un târziu pipăindu-mi cu mare oboseală ochii gura penele
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
regulă e percepută dureros și frondist, pentru că important e pentru ei să poată sta întorși cu fața către Dumnezeu ca să-I poată pune întrebări, să aștepte răspunsuri, să se certe sau să plece capul. Să urle și să vrea să pipăie concretețea ideii de divinitate. Să accepte sau nu condiția nimicniciei omenești. E “o îndoială de credincios”. E revolta spiritului liber al omului-trestie împotriva bigotismului, dar și o revoltă împotriva așa-zisului bun-simț comun și globalizant. Dacă i-am pune la
GRAVITY TO HEAVEN. GOODBYE! de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373655_a_374984]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MUGURE DE-ARIPĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori Și întrebându-mă în pripă: Să fi avut cândva aripă? Iar de-am avut-o, când a fost?... De-mi are întrebarea rost, Înseamnă că demult, cândva, Strămoșul meu chiar le avea
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
am avut-o, când a fost?... De-mi are întrebarea rost, Înseamnă că demult, cândva, Strămoșul meu chiar le avea... Și înger tainic, pământesc, Îl văd, în cinul îngeresc, Zburând pe-acord de lerui-ler Între pământ și ‘naltul cer. * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori, Făcând de întrebări rispă: De ce, doar urmă de aripă? Și cum de noi, în timpul nostru, Pierdut-am zborului tot rostul? * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori Și mult
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
pe-acord de lerui-ler Între pământ și ‘naltul cer. * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori, Făcând de întrebări rispă: De ce, doar urmă de aripă? Și cum de noi, în timpul nostru, Pierdut-am zborului tot rostul? * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori Și mult mă mir cum poți să cazi Dinspre un ieri înspre un azi Și cum, așa, din clipă-n clipă Rămâi cu-n mugure de-aripă. * Acum, în iarna mea de-
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
să-mi salveze viața, scăpând totodată de grija mea -, plătesc greutatea excedentară și îl depun pe M. Violoncelle pe banda rulantă, după ce îi promit solemn că-i voi reda curând numele și demnitatea pierdute. La Otopeni îl ridic ușurel, îl pipăi ca să mă asigur că e teafăr, îl proptesc pe un cărucior deosebit de instabil și mă precipit spre ieșire. Aici îmi ațin calea alte două Scorpii, a căror limbă maternă seamănă surprinzător cu a mea. Ce-i cu contrabasul ăsta? Vă
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
sau mai bine zis un cuvînt autist, din acelea care te țin, cu coaja lor tare, departe de miezul dulce fremătător și e sigur că abia atunci, furios că energia gîndului său se materializa în cuantele cu care Dumnezeu ne pipăie pe toți, făcînd sentimentele să cedeze rudimentar în fața numerelor mici, Pablo își aminti un cîntec arhaic fără înțeles, pe care îl asmuți asupra publicului ce privea la scenă ușor intrigat de faptul că cel mai mare mister al vieții este
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
nu știu cîte volume enorme, format monumental, legat în piele, clădit pînă aproape de tavan. Tot acolo se uscau și rufele! Am petrecut în camera aceea indescriptibilă cele mai emoționante ceasuri ale adolescenței. Mă lăsa singur cîte 2-3 ore!!! Scotoceam, mișunam, pipăiam, miroseam. Nu știam ce să aleg din miile de volume. El îmi da orice!! Mi-a împrumutat chiar Istoria lui Călinescu! Ediții princeps din poezia mare română: Arghezi, Barbu, Blaga, Bacovia, Fundoianu etc... Pe atunci nici nu era voie să
Acolo am citit pentru prima dată Întâmplări în irealitatea imediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13684_a_15009]
-
sclipitoare a devenit un țesut”? Răspunsul e dat de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini și unelte omenești, țesătura, a deveni tun țesut viu - la îndemâna doar a Divinității! Finalul poemului e mai puțin sentimental decât pare. Femeia vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința ENS-ului liric este neîndoielnică, dar ea nu mai are nimic erotic: „De ce pretinzi că nici n-a fost nici o flanelă,/ că
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
așteaptă viza pentru germania nu poți să crezi că idealul e atît de comun și acuarele lui schiele te mai așteaptă în galeria sălii palatului dar tu preferi să-ți imaginezi te-ai învățat cu fantomele cu degetele care nu pipăie cu sexul de aer cu ochiul străinului care vine și ți se așează seara sub pleoapă în locul ochiului tău vinovat de aceste anomalii e magnetismul dintre regnuri această discuție în șoaptă pe care porii tăi o poartă cu porii altcuiva
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
Dumnezeu că a creat omul?! Pentru că celălalt înțeles: „a da lumină”, adică „a descoperi, a publica o carte” a ajuns sinonim cu a ne îngropa de vii. Și nu e sufletul nostru rămas în adâncul Pământului? De câte ori nu ne-am pipăit coastele și ne-am regăsit umbra trandafirului pălit de Lumină. Dacă ar fi să ne pipăim inima?!... Care umbră am fi? Iată de ce este important să cunoaștem „Sursa de lumină”, indiferent de unde vine ea, dar mai ales de la o „lumânare
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
o carte” a ajuns sinonim cu a ne îngropa de vii. Și nu e sufletul nostru rămas în adâncul Pământului? De câte ori nu ne-am pipăit coastele și ne-am regăsit umbra trandafirului pălit de Lumină. Dacă ar fi să ne pipăim inima?!... Care umbră am fi? Iată de ce este important să cunoaștem „Sursa de lumină”, indiferent de unde vine ea, dar mai ales de la o „lumânare”. Dacă ar fi să-l caut pe Dumnezeu, L-aș găsi în Lumina ei, dar mi-
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
nori altă toamnă de jad, Cu parfumuri, culori și cu frunze ce cad. Tot polenul din flori i l-aș lua să i-l sorb, Și cu sete, pe nări, focul viu să-i absorb, Dar, de-al dorului morb, pipăi cerul și zbier, Și-mi cresc aripi de corb, pentru iarna cu ger; Plâng sub cețuri și strig - rob de patimi fierbinți - Asfințituri mă frig, când nu vii să m-alinți... Simt un frig absolut - zborul toamnei trecând - De iubire
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
DINCĂA venit printre norialtă toamnă de jad,Cu parfumuri, culoriși cu frunze ce cad.Tot polenul din florii l-aș lua să i-l sorb,Și cu sete, pe nări,focul viu să-i absorb,Dar, de-al dorului morb,pipăi cerul și zbier,Și-mi cresc aripi de corb,pentru iarna cu ger;Plâng sub cețuri și strig -rob de patimi fierbinți -Asfințituri mă frig,când nu vii să m-alinți...Simt un frig absolut -zborul toamnei trecând -De iubire
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > ATÂT DE UITAT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului N-ai visat să stai pe-ale vieții piscuri și brusc te-ai trezit că deja le pipăi, când viața ce e doldora de riscuri numai o clipă-i. Tinerețea ta e în văi, departe. O auzi chemând din iarna ce-o ninge, dar muntele-abrupt și-nalt vă desparte și vă respinge. Prea puțin a fost, prea puțin
ATÂT DE UITAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384642_a_385971]
-
sa între cei trei pereți despărțitori, chipurile, din plexiglas translucid și înalți de 1,70 m. Antonel, încunoștiințat că va primi o damă, își luă seama la ținută - un combinezon negru din piele, căci se deplasa exclusiv cu motocicleta. Își pipăi simultan epoleții, zâmbind satisfăcut olfactiv de fina boare de Obsession - parfum pentru VIP-uri msculine - pe care și-o activă prin mișcarea corpului. Alungă repejor imaginare fire de praf de pe antebrațe, își trecu apoi degetele răsfirate larg prin părul tuns
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
fac trimitere, am descoperit un ceva anume, propriu lor: aerul curat, proaspăt, puternic ozonat și înmiresmat de florile fânețelor și de cetina rășinoaselor, dar și liniștea. Era o liniște pe care aveam senzația că o pot atinge, că o pot pipăi. Nu știu de unde și cum se instala. Am presupus că pădurile bogate și, în general, toată vegetația, dau această impresie, care devenise certitudine în timp. Pe de altă parte, față de alte zone din țară, cred că mișcarea oamenilor nu era
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
e ca o vioară, Arcușul mi-e gândul ce stă la pândă. Ce dulce-i cântecul uitat între coarde! Poezia mea sfântă, precum o mireasă, Știu că ți-e dor și Dorul te arde, Durerea aceasta e atât de frumoasă! Pipăie-mi gândul, nu-i așa că sunt viu? Simt mâna ta cum se-alină pe tâmple, Știu că ți-e dor și tu știi că eu știu, Cum știe fântâna de izvorul ce-o umple... Nicolae Nicoară-Horia Pictura: Vladimir Volegov Referință
ȘTIU CĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384013_a_385342]